ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2674/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

În deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele:

II. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia nr. 406/R din 18 noiembrie 2020 în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 276/A din 25 iunie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, pe care a menținut-o.

Prin decizia civilă nr. 23/R din 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 406R din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 1574 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 23R din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, petentul A. a solicitat Curții de Apel Cluj restituirea taxei judiciare de timbru achitată în dosarul nr. x/2020, în cuantum de 100 RON.

În drept, a invocat dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din data de 6 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

La data de 15 aprilie 2024, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii civile din 06 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, prin care i s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată pentru cererea de revizuire.

În esență, recurentul A. a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale privind condițiile restituirii taxei judiciare de timbru.

Acesta a invocat că taxa judiciară pe care a achitat-o în dosarul având ca obiect "revizuire" nu era legal datorată, motiv pentru care a solicitat restituirea acesteia, arătând că taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON achitată în dosarul x/2020 a fost achitată pentru soluționarea recursului, iar nu a cererii de revizuire.

De asemenea, recurentul a invocat încălcarea unor drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, art. 22, art. 124 alin. (2) din Constituția României și art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), susținând că respingerea cererii de restituirii taxei judiciare de timbru constituie o limitare nejustificată a dreptului său de acces la justiție.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii atacate și admiterea cererii sale inițiale de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., care nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele care vor fi detaliate în continuare.

Prin încheierea de ședință din 06 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbre în dosarul nr. x/2020.

În motivarea încheierii s-a reținut că petentul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, achitată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj pentru cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 406R din 18.11.2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019.

Instanța a analizat și a constatat că taxa în cuantum de 100 RON era legal datorată conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilește explicit că cererea de revizuire se timbrează cu 100 RON pentru fiecare motiv invocat.

Împotriva acestei încheieri a declarant recurs petentul A. invocând o aplicare greșită a dispozițiilor legale privind condițiile restituirii taxei judiciare de timbru, apreciind că taxa judiciară achitată de el în procedura revizuirii nu era legal datorată, întrucât a fost achitată pentru soluționarea recursului, iar nu a cererii de revizuire.

Analizând cererea de recurs formulată de petentul A., Înalta Curte constată că criticile de nelegalitate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât recurentul a invocat interpretarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri expres și limitativ enumerate:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;

d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii către pârât;

e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestația la executare a fost admisă definitiv;

g) în cazul în care instanța se declară necompetentă, trimițând cauza altui organ cu activitate jurisdicțională, sau în cazul respingerii cererii ca nefiind de competența instanțelor române;

h) când probele au fost administrate de avocați sau consilieri juridici;

i) când participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Din interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie doar în situațiile expres și limitativ enumerate de textul normativ.

Pentru restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a), recurentul avea obligația să indice în mod clar și să dovedească că taxa nu a fost datorată în condițiile prevăzute explicit de lege.

Or, se reține că taxa judiciară de timbru a fost achitată în mod legal în temeiul art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede explicit obligația de timbrare a cererilor de revizuire cu suma de 100 RON pentru fiecare motiv invocat. În dosarul nr. x/2020, taxa a fost corect calculată și plătită, nefiind invocate sau probate circumstanțe care să ducă la concluzia că plata acesteia nu era necesară ori legală.

Analizând criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că recurentul nu a prezentat în mod concret și clar motivele pentru care taxa achitată ar intra sub incidența ipotezei prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. a), respectiv nu a demonstrat în niciun mod că taxa nu ar fi fost datorată potrivit dispozițiilor legale incidente, mai exact potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilește explicit obligația de timbrare a cererilor de revizuire cu suma de 100 RON pentru fiecare motiv invocat.

Simpla invocare a faptului că taxa nu era datorată, fără argumente și probe concrete în susținerea acestei afirmații, nu îndeplinește cerința legală a unei motivări temeinice și pertinente care să permită instanței de recurs verificarea legalității și temeiniciei cererii de restituire.

Deși recurentul a susținut că taxa judiciară de timbru achitată în dosarul nr. x/2020 ar fi fost aferentă unei cereri de recurs și nu cererii de revizuire, aceasta nu a făcut dovada că suma achitată ar fi fost destinată unui alt dosar sau că a existat o eroare materială în înregistrarea plății. Taxa judiciară de timbru a fost depusă la dosarul cauzei fiind anexata cererii de revizuire din dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă .

Recurentul a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reține că prevederile evocate reglementează principiul rolului activ al judecătorului în stabilirea cadrului procesual și în asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale părților.

Totuși, acest principiu nu poate substitui obligația procedurală a recurentului de a indica și demonstra explicit motivele care justifică admiterea cererii sale de restituire a taxei judiciare de timbru.

Referitor la critica recurentului privind pretinsa încălcare a drepturilor prevăzute de art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte apreciază că respingerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu echivalează cu o încălcare a acestor drepturi fundamentale.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu implică dreptul de a beneficia de restituirea unei taxe judiciare în afara normelor legale. În speță, recurentul a avut acces neîngrădit la instanțele naționale și la căile de atac prevăzute de lege, ceea ce asigură respectarea integrală a dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, dreptul la un remediu efectiv prevăzut de art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu a fost încălcat, având în vedere că recurentul a beneficiat efectiv de căile de atac prevăzute de legislația internă și a avut posibilitatea de a-și susține criticile în fața instanțelor judecătorești competente.

Față de aceste considerente, constatând că nu este întemeiat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.