ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 862/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri, motivat de faptul că pârâtul a făcut afirmații denigratoare pe postul de televiziune C., în cadrul emisiunii "Jocuri de putere" din 8 martie 2017.

În drept, a invocat prevederile art. 253 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, s-a admis în parte acțiunea.

A fost obligat pârâtul B. să achite către reclamantul A. suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale și suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 23/A din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 15 februarie 2017, a încheierii din 1 februarie 2018 și a sentinței civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Maramureș.

Recurs:

Prin decizia nr. 2359 din 5 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 23/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat contestație în anulare.

Contestație în anulare:

Prin decizia nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2359 din 5 decembrie 2019 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

A fost obligat contestatorul B. la plata sumei de 585 RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 30 ianuarie 2020, sub dosar nr. x/2020, revizuentul B. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2017.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 455 din 10 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimatul A. împotriva sentinței civile nr. 1200 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș.

A fost obligat revizuentul B. să achite intimatului A. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 455 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

A fost obligat apelantul să plătească către intimatul A. suma de 1.610 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, revizuentul B. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea sentinței nr. 455 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Maramureș și a deciziei nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj și rejudecarea cererii de revizuire.

În motivare, recurentul-revizuent a arătat că instanțele nu au luat în considerare chitanța nr. x din 14 ianuarie 2020 ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar curtea de apel a reținut aceleași considerente de respingere a apelului pe care le-a avut în vedere prima instanță când a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire.

În continuare, prezentând succesiunea actelor emise de instanța de revizuire, recurentul-revizuent a arătat că la 11 februarie 2020 i-a fost comunicată de către tribunal o adresă prin care i s-a pus în vedere ca, până la termenul din 17 februarie 2020, să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON și o cauțiune de 3180 RON, precum și o altă adresă, emisă la aceeași dată, prin care i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

La 14 februarie 2020 a transmis prin fax întâmpinare, declarând că înțelege să renunțe la suspendarea executării, pentru ca la 15 februarie 2020 să formuleze o altă întâmpinare, în cuprinsul căreia a contestat expedierea citației prin agentul procedural al Judecătoriei Vișeu de Sus, precum și "alte ilegalități" săvârșite de Tribunalul Maramureș.

Recurentul-revizuent a arătat că instanța nu avea temei legal pentru a-l obliga la plata taxei judiciare de timbru, taxă care este nelegală potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, ce prevede că vor fi anulate doar capetele de cerere pentru care nu s-a achitat taxa de timbru, acțiunea urmând a fi soluționată în limitele în care s-a plătit taxa.

Cum revizuentul a depus cerere de renunțare la suspendarea executării, apreciază că, în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, Tribunalul Maramureș a respins în totalitate cererea de revizuire, cu toate că a depus taxa de timbru în cuantum de 100 RON plătită din 14 ianuarie 2020 - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj, apreciind că instanțele aveau obligația de a soluționa capătul de cerere pentru care era deja depusă taxa judiciară de timbru.

În ceea ce privește cuantumul taxei de timbru, recurentul-revizuent a arătat că instanțele au reținut, în mod greșit, că avea obligația de a achita o taxă de timbru în cuantum de 150 RON pentru soluționarea cererii de revizuire, fiind încălcate dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Referitor la suspendarea executării, recurentul-revizuent a menționat că nu a depus o cerere distinctă, ci suspendarea reprezenta al doilea capăt din cererea de revizuire, la care, de altfel, a renunțat.

Chiar dacă a formulat cerere de renunțare, instanțele nu aveau posibilitatea să îi respingă în totalitate revizuirea, cu atât mai mult cu cât au pronunțat hotărârile în lipsa sa de la toate termenele de judecată, citațiile emise fiind nelegale.

Taxa reală achitată a fost de 100 RON pentru soluționarea cererii de revizuire, iar la suspendarea executării a renunțat, astfel încât apreciază că instanțele nu au respectat dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. c), art. 34 alin. (2) și art. 36 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 ianuarie 2021.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 24 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În condițiile art. 160 alin. (2) C. proc. civ., orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Din dosarul constituit pentru etapa apelului rezultă că apelantul a primit personal citația atât pentru termenul din 29 septembrie 2020 - când judecata cauzei a fost suspendată din cauzei lipsei părților-, cât și pentru cel din 10 noiembrie 2020, când s-a soluționat apelul.

Ca atare, în respectul dispozițiilor procedurale sus-menționate, apelantul revizuent trebuia să fi invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul din 29 septembrie 2020 cel mai târziu la 10 noiembrie 2020, însă nu a acționat în acest sens. După cum, lipsa procedurii de citare pentru termenul din 10 noiembrie 2020 trebuia dedusă analizei instanței de apel cel mai târziu la termenul respectiv, ultimul acordat în etapa apelului.

Cum apelantul nu a procedat în sensul arătat, în lipsa unui text care să îngăduie invocarea direct în calea de atac a nesocotirii unui text care ocrotește un interes privat, și cum, față de primirea personală a citațiilor, în condițiile art. 159 C. proc. civ., se poate stabili cu certitudine că citarea apelantului fost legal îndeplinită, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs nu întrunește cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Ambele instanțe au impus revizuentului - și i-au și comunicat obligația stabilită în sarcina sa - ca, în condițiile art. 26 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, să timbreze cu câte 100 RON fiecare din cele două motive de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 1, respectiv pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că revizuentul a achitat o taxă în cuantum de 100 RON nu justifica analiza a cel puțin un motiv de revizuire, în condițiile în care solicitase și suspendarea executării sentinței. Or, s-a arătat corect, că din cei 100 RON achitați, 50 RON s-au imputat pentru taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de suspendare a executării sentinței. Iar faptul că, prin încheierea din 18 martie 2020 s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de suspendare, nu conduce la o altă concluzie, în condițiile în care, așa cum prevede art. 33 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat. În consecință, numai dacă o cerere este legal timbrată instanța o poate analiza și, asemenea situației din speță, să ia act de renunțarea la judecata ei.

De vreme ce suma de 50 RON, rămasă după imputarea celor 50 RON datorați pentru suspendarea de executare, nu acoperă integral cuantumul taxei judiciare datorate pentru oricare dintre cele două motive de revizuire invocate, instanțele nu puteau face aplicarea art. 34 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 și să analizeze cel puțin un motiv de revizuire.

Drept urmare, în respectul cerințelor legale sus-menționate, s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. anulându-se în întregime cererea de revizuire, soluție care a fost păstrată prin respingerea apelului.

Pe cale de consecință, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 239/A din 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.