ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursurilor deduse judecății, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârilor nr. 459 din data de 15 mai 2018, nr. 1151 din data de 13 noiembrie 2018, nr. 130 din data de 22 ianuarie 2019 și nr. 1634 din data de 19 noiembrie 2019 emise de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-au fost respinse cererile de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj; anularea Hotărârii secției pentru judecători nr. 317 din data de 24 martie 2020 prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, respectiv la Tribunalul Cluj; în subsidiar anularea Răspunsului secției pentru judecători din data de 20 octombrie 2020 și comunicat la data de 02 noiembrie 2020 prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă; transferul de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, în principal, respectiv la Tribunalul Cluj, în subsidiar; obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Cluj.

De asemenea, petenta A. a formulat o cerere prin care a solicitat, în baza dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea taxei de timbru în cuantum de 400 RON, achitată pentru soluționarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

II. Soluțiile instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei plângerii prealabile și a tardivității formulării acțiunii, invocate prin întâmpinare.

A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea prealabilă și, pe cale de consecință, a respins cererea de anulare a răspunsului secției pentru judecători din data de 20.10.2020, ca inadmisibilă.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a anulat Hotărârea CSM, secția pentru judecători nr. 317/24.03.2020, prin care s-a respins cererea de transfer la Tribunalul Cluj formulată de reclamanta A. și a obligat pârâtul la adoptarea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei de la Curtea de Apel Alba Iulia la Tribunalul Cluj.

A respins în rest cererea, ca nefondată.

A luat act de faptul ca părțile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscală a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petenta A..

III. Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta A. și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurenta reclamantă A. a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În esență, în ceea ce privește Hotărârea secției pentru judecători nr. 459 din 15 mai 2018, recurenta a susținut că aceasta trebuie analizată din perspectiva ilegalității procedurii prin care s-a ajuns la starea de fapt reținută ca temei pentru motivarea respingerii cererii de transfer, respectiv amânarea fără temei legal a cererii de transfer formulată în considerarea locului de execuție vacant la Curtea de Apel Cluj pentru sesiunea de transfer din data de 06 martie 2018.

Astfel, recurenta a apreciat că, deși cererea de transfer trebuia analizată în cadrul ședinței secției pentru judecători din data de 03 martie 2018, în considerarea locului vacant la nivelul Curții de Apel Cluj, prin aplicarea și interpretarea greșită a Hotărârii plenului CSM nr. 496/2016, pârâtul a dispus amânarea discutării cererii de transfer pentru o dată ulterioară, respectiv 15 mai 2018, dată la care singurul loc vacant la nivelul Curții de Apel Cluj era cel aferent funcției de vicepreședinte, cererea fiind, de altfel, respinsă cu această motivație.

Prin urmare, în opinia recurentei, amânarea discutării cererii de transfer nu are temei legal și i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Referitor la Hotărârea secției pentru judecători nr. 130/2019 recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond și intimatul pârât au ignorat avizul pozitiv exprimat de Presedintele Curtii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, a apreciat că motivarea instanței de fond este în contradicție cu propriile argumente reținute pentru anularea parțială Hotărârii secției pentru judecători nr. 317/24.03.2020.

Cu privire la Hotărârile secției pentru judecători nr. 1634/19.11.2019 și nr. 317/24.03.2020, recurenta a susținut, în esență, că avizul instanțelor implicate în procedura transferului este unul consultativ, iar nu conform, prin urmare, nu poate constitui motiv legal pentru respingerea cererii de transfer.

De asemenea, a precizat că motivarea instanței de fond este contradictorie și nelegală.

În final, recurenta reclamantă a susținut că Decizia Curții Constituționale nr. 454/2020 este aplicabilă atât cu referire la hotărârile anterior menționate, cât și la Hotărârea secției pentru judecători nr. 1151/13.11.2018, iar efectul aplicării deciziei instanței de contencios constituțional este anularea actelor administrative contestate (fiind lipsite de temei legal), cu consecința admiterii cererilor de transfer.

Recurentul pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul pârât a susținut că instanța de fond a dispus în mod nelegal respingerea excepțiilor lipsei plângerii prealabile și a tardivității formulării acțiunii, precum și anularea Hotărârii nr. 317 din 24.03.2020 emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile referitoare la cererea de anulare a Hotărârilor nr. 549 din 15.05.2018, nr. 1151 din 13.11.2018, nr. 130 din 22.01.2019, nr. 1634 din 19.11.2019 și nr. 317 din 24.03.2020 emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a învederat că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ, conform art. 193 din C. proc. civ., iar aceasta nu a fost îndeplinită în cauză deoarece o plângere tardivă duce la inexistenta acesteia. De asemenea, a precizat că, în cauză, nu este aplicabil principiul echipolenței consacrat de prevederile art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, hotărârile contestate au fost comunicate intimatei-reclamante, în mod legal, la sediul indicat de aceasta în cererea de transfer, iar pe de altă parte, principiul anterior menționat este de strictă interpretare și aplicare.

Referitor la excepția de tardivitate a introducerii cererii de anulare a Hotărârilor nr. 549 din 15.05.2018, nr. 1151 din 13.11.2018 și nr. 130 din 22.01.2019 emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a susținut că intimata-reclamantă a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Cluj peste termenul de decădere de 1 an prevăzut de lege.

Cu privire la legalitatea Hotărârii nr. 317 din 24.03.2020 emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurentul pârât a învederat că, la pronunțarea acestei hotărâri, au fost analizate și corespunzător interpretate toate criteriile prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, avându-se în vedere, în principal, motivele personale și profesionale invocate, situația instanței de la care s-a solicitat transferul, situația instanței la care s-a solicitat transferul, vechimea solicitanților la aceste instanțe și în funcția de judecător, precum și avizele exprimate de către instanțele implicate, fără a fi prioritare anumite criterii sau anumite situații faptice.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurenta reclamantă a susținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a statuat că cererile de transfer formulate de magistrați se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Prin urmare, recurenta a solicitat restituirea taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 și a prevederilor art. 270 raportat la art. 266 din Codul Muncii.

Recurenta a apreciat că, inclusiv în situația în care s-ar admite că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, prezentul litigiu vizează raporturile de muncă, așa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020.

Față de aspectele anterior menționate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, restituirea taxei judiciare de timbru.

Recurentul intimat pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 și a încheierii din 17 iunie 2021 ca nefondat.

Recurenta intimată reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii ca nefondat.

La data de 20.01.2023, recurentul intimat pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei reclamante în susținerea prezentei acțiuni, având în vedere că, prin Hotărârea nr. 317/24.02.2022, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător A. de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj.

Examinând sentința civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021 prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii sunt fondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Analizând, cu prioritate, excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de reclamanta A., invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că reclamanta A., judecător în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, a solicitat transferul, în funcția de judecător, la Curtea de Apel Cluj sau la Tribunalul Cluj.

Prin sentința civilă nr. 94 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, printre altele, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a anulat Hotărârea nr. 317/24.03.2020 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a obligat pârâtul la adoptarea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei de la Curtea de Apel Alba Iulia la Tribunalul Cluj.

Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 94 din 1 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a adresat Consiliului Superior al Magistraturii o nouă cerere de transfer de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj sau, în subsidiar, la Tribunalul Cluj. Cererea recurentei reclamante a fost analizată în sesiunea de transferuri din februarie 2022, iar prin Hotărârea nr. 317/24.02.2022, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător A. de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj.

Așadar, ca urmare a transferului recurentei-reclamante la Curtea de Apel Cluj, aceasta nu mai justifică niciun interes în susținerea acțiunii în anularea Hotărârilor nr. 459 din data de 15 mai 2018, nr. 1151 din data de 13 noiembrie 2018, nr. 130 din data de 22 ianuarie 2019 și nr. 1634 din data de 19 noiembrie 2019 și nr. 317 din data de 24 martie 2020 emise de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, aceasta fiind una din condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Interesul de a acționa este reglementat în cadrul art. 33 din C. proc. civ., ca fiind determinat, legitim, personal, născut și actual.

Or, în condițiile în care i s-a aprobat transferul de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Cluj, este evident că recurenta reclamantă nu mai justifică un interes actual în a contesta actele administrative prin care s-au respins cererile de transfer, efectul negativ al acestora fiind înlăturat prin Hotărârea nr. 317 din data de 24 februarie 2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecință, excepția lipsei interesului acțiunii, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, este întemeiată, astfel că va fi admisă, ceea ce va conduce la admiterea recursurilor formulate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și de reclamanta A., la casarea sentinței recurate și la respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. ca lipsită de interes, soluție ce face inutilă examinarea celorlalte excepții invocate, precum și a chestiunilor de fond ale cauzei.

Analizând, în continuare, încheierea din 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petenta A., reținând, în esență, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât potrivit prevederilor art. 382 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, magistraților (cum este cazul petentei) nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici, conținute în cuprinsul Titlului II din codificare, ceea ce semnifică faptul că magistrații nu pot fi asimilați nici funcționarilor publici (art. 371) și nici funcționarilor publici cu statut special (art. 380).

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., susținând, în esență, că se impune restituirea taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 și a prevederilor art. 270 raportat la art. 266 din Codul Muncii, având în vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a statuat că cererile de transfer formulate de magistrați se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Înalta Curte constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că taxa judiciară de timbru nu era datorată, având în vedere obiectul acțiunii, dispozițiile art. 266, coroborate cu cele ale art. 231 și ale art. 270 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, reglementând în mod expres scutirea de taxă judiciară de timbru a conflictelor derivate din desfășurarea raporturilor de muncă.

Or, așa cum în mod corect a susținut recurenta reclamantă, prin Decizia nr. 454 din 24.06.2020, Curtea Constituțională a statuat că cererile de transfer formulate de magistrați se circumscriu sferei raporturilor de muncă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 400 RON, achitată prin Chitanța seria x nr. x din 18.12.2020 emisă de Direcția Economică a Municipiului Cluj-Napoca.

ENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 94 din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 400 RON, achitată prin Chitanța seria x nr. x din 18.12.2020 emisă de Direcția Economică a Municipiului Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.