ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României:

- refacerea dispozitivului sentinței civile nr. 913 din 09.11.2016 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr. x/2015, în temeiul art. 442 - 444 din noul C. proc. civ., urmând a fi pusă in acord cu obligația de a face operațiuni de decontare, de încasări si plați financiare în dosar x/2015 al Tribunalului Sibiu.

- obligarea Guvernului României să refacă și să completeze Hotărârea de Guvern nr. 430/2001 și obligarea Statului Roman prin Ministerul Finanțelor Publice să deblocheze programul reclamantei nr. 411 din 12.11.2010 în conformitate cu Ordinul Parlamentului României nr. 384 din 28.04.2010, raportat la adresa nr. x/30.08.2017 a Secretarului General al Guvernului României, proiect în sumă de 20 miliarde euro în certificate europene financiare confecționate din hârtie de valoare cu siguranța și să facă operațiuni financiare de încasări și plăți (convertibilitate).

1.2. Prin sentința nr. 755 din 22 octombrie 2018, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a disjuns primul capăt de cerere cu privire la sentința nr. 913/2016 pronunțată în dosar nr. x/2015 de către secția I Civilă -Tribunalul Sibiu și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea secției I civilă din cadrul Tribunalul Sibiu;

- a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu referitor la petitul al doilea din cererea introductivă de instanță și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 57 din 14 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, excepția prescripției dreptului la acțiune relativ la cererea privind plata contravalorii facturii fiscale nr. x/10.10.2003, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

- a respins excepția lipsei calității Guvernului României de reprezentant al Statului Român, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, excepția lipsei dovezii calității domnului B. de reprezentant al reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, excepția inadmisibilității cererii de obligare a Guvernului la adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ, excepția tardivității formulării modificării cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Guvernul României;

- a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/30.08.2017 emisă de pârâtul Guvernul României, invocată de către acesta;

- a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor H.G. nr. 430/2001;

- a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României.

Împotriva sentinței nr. 57 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 și art. 714 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta a solicitat ca dispozitivul sentinței atacate să fie în concordanță cu dispozițiile încheierii din 28.11.2018 pronunțate în dosarul nr. x/2018, să fie menționată în dispozitiv obligația Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să achite factura nr. x/10.10.2003 și să deblocheze programul reclamantei nr. 411 din 12.11.2010.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, deși cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Reiterarea solicitărilor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

IV. Temeiul legal al soluției adoptat în recurs

Pentru considerentele arătate și, constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 57 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.