ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3918/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/2019, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, soluționarea de către Plenul CSM a cererii înregistrate sub nr. x/01.11.2018, în ceea ce privește definitivarea procedurii de aprobare a Raportului de audit extern independent pentru anul 2016, în scopul evaluării anuale a conducerii Inspecției Judiciare, și pe cale de consecință, a discutării revocării din funcția de conducere a inspectorului-șef - judecător C..

Prin sentința nr. 121 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin Președinte, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței curții de apel au declarat recurs reclamantele A. și B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentele arată că instanța de fond, deși a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii (excepție peremptorie), în considerente s-a pronunțat și cu privire la fondul raportului juridic litigios (temeinicia refuzului nejustificat), cu încălcarea dreptului la apărare și al principiului contradictorialității, reglementate de dispozițiile art. 13 și art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ.

Referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele susțin că hotărârea recurată conține motive contradictorii, întrucât în dispozitiv a fost admisă excepția lipsei de interes, iar în considerente se antamează fondul cauzei, reiterând practic aceleași argumente ivocate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se mai susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefind analizate toate apărările părților, respectiv nu a fost analizată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 441/2018, prin care a fost aprobat Raportul de audit extern independent pentru anul 2017, din perspectiva argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 67 alin. (1), (4), (5) și art. 68 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă litigiului.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentele-reclamante au supus controlului instanței de contencios administrativ un refuz, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii înregistrate sub nr. x/01.11.2018, adresate Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au solicitat definitivarea procedurii de aprobare a Raportului de audit extern independent pentru anul 2016, în scopul evaluării anuale a conducerii Inspecției Judiciare și, pe cale de consecință, a discutării revocării din funcția de conducere a inspectorului șef C..

Procedând la soluționarea cauzei pe excepție, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca lipsite de interes, prima instanță s-a raportat la dimensiunea procedurală a noțiunii de interes, înțeleasă ca fiind folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii, reținând că scopul urmărit de reclamante prin acțiunea formulată nu se mai poate realiza, întrucât inspectorul-șef al Inspecției Judiciare nu mai exercită mandatul de 3 ani prin Hotărârea Plenului CSM nr. 82/15.05.2019, prin care au fost validate rezultatele concursului de numire în această funcție de conducere.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Efectuând propria evaluare a actelor și lucrărilor dosarului pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 vizează situația când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentele au susținut că instanța de fond, deși a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, în considerente a statuat asupra temeiniciei refuzului de soluționare a cererii, cu încălcarea dreptului la apărare și al principiului contradictorialității, reglementate de dispozițiile art. 13 și art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ.

În împrejurările concrete ale cauzei relevate de actele dosarului și conținutul sentinței atacate, nu se poate constata existentă încălcarea afirmată.

Principiul contradictorialității, reglementat de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie supus dezbaterii părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între părți, în condițiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu aspectele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă, iar pentru aceasta, trebuie în prealabil ca părțile să fie informate cu privire la conținutul pretențiilor și la argumentele părții adverse.

Totodată, art. 223 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, se constată că instanța de fond a soluționat, cu prioritate, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii prin prisma motivelor invocate prin întâmpinarea formulată de pârât.

Pentru termenul de judecată din 13.09.2021, toate părțile au fost legal citate, iar întâmpinarea a fost comunicată legal reclamantelor care aveau posibilitatea să-și exprime punctul de vedere fie în scris, fie prin prezentarea în fața instanței.

În condițiile în care nu au înțeles să formuleze un răspuns la întâmpinare și nici nu s-au prezentat la termenul de judecată din 13.09.2021, deși au fost legal citate, în mod evident nu poate fi vorba de o nerespectare de către instanță a principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, astfel că invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu se justifică în cauză.

Totodată, se constată că instanța de fond a analizat excepția lipsei de interes în limitele învestirii, considerentele sentinței raportându-se doar la aspectele invocate de pârât.

Prin urmare, recurenta nu poate invoca nici sub acest aspect o vătămare cauzată de o eventuală neregulă procedurală care să impună sancțiunea nulității.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că nu este fondat, raportat la argumentele dezvoltate de recurente.

Înalta Curte constată că, în speță nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentința recurată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Referitor la pretinsa contradictorialitate între considerente și soluția din dispozitiv, argumentele invocate de recurente sunt contrazise de conținutul hotărârii recurate, care expune clar analiza și raționamentul instanței care a stat la baza admiterii excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, fiind în măsură să expliciteze, în fapt și în drept, soluția pronunțată în dispozitiv.

În contextul analizei condiției interesului procesual, în coordonatele prevăzute de art. 33 din C. proc. civ., instanța de fond a reținut că, în lipsa unui act vătămător, scopul urmărit de reclamante prin acțiunea formulată nu se mai poate realiza, întrucât inspectorul-șef al Inspecției Judiciare nu se mai află în exercitarea mandatului avut în vedere de către acestea, fiind numit în funcția de inspector șef pentru un nou mandat de 3 ani prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 82/15.05.2019.

Astfel, în condițiile în care, revocarea din funcție a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare se poate dispune numai cu ocazia analizării raportului de audit extern independent de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit procedurii de revocare reglementate de lege, iar prin emiterea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 441/2018 a fost analizat și aprobat raportul de audit extern pentru anul 2017 privind activitatea Inspecției Judiciare, confirmându-se implicit managementul Inspecției Judiciare și pentru perioada anterioară, prima instanță a apreciat că reclamantele nu mai justifică interesul de a susține solicitarea de definitivare a procedurii de aprobare a raportul de audit extern independent pe anul 2016, nemaifiind posibilă valorificarea constatărilor definitive din acest raport, date fiind prevederile art. 67 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

În acest context, este evident că raționamentul instanței a implicat o analiză a situației de fapt de la momentul promovării acțiunii, nicidecum soluționarea pe fond a cauzei, care ar fi presupus analizarea caracterului justificat sau nu al refuzului de soluționare a cererii, materializat prin adresa de răspuns nr. x/28.11.2018, prin raportare la dispozițiile legale incidente.

Față de soluționarea cauzei pe excepție, nu se mai impunea analiza celorlalte susțineri din cererea de chemare în judecată, la care fac referire recurentele, întrucât acestea vizau fondul cauzei.

Prin urmare, în speță nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea atacată fiind motivată cu respectarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele invocate vizează fondul cauzei, care excedează analizei instanței de control judiciar, față de limitele soluției pronunțate de prima instanță.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legeanr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamantele A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței nr. 121 din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.