ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5194/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 16.04.2020 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară contestație împotriva rezoluției de clasare emise de Inspectorul - șef al Inspecției Judiciare în dosarul x.

Prin sentința nr. 1347 din 7 decembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., acesta solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii și constatarea nelegalității soluției de clasare a sesizării.

În motivarea recursului, s-a arătat că sesizarea formulată viza și dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Pitești, în cadrul căruia a fost obligat, ca și persoană fizică, la plata cheltuielilor de judecată, deși acțiunea fusese formulată în calitate de Președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991. De asemenea, inspectorul judiciar nu a observat neregularitățile din dosarele indicate și a dispus clasarea sesizării, reținând, în mod eronat, împlinirea termenului de prescripție pentru atragerea răspunderii magistraților din aceste dosare.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, cazul de casare invocat de reclamant în susținerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, recurentul-reclamant s-a limitat la a face aprecieri asupra activității inspectorului judiciar și a instanței învestite cu soluționarea dosarului1694/198/2010, fără a formula critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1347 din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.