ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3840/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată în data de 29.04.2020 sub nr. x/2020 reclamanta I.I. A., reprezentată de titular A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale România(AFIR) și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud-Est Constanța și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale(OJFIR) Brăila: 1. Să se constate că cererea de plată înregistrată la data de 03.07.2019 la OJFIR Brăila a fost soluționată la data de 16.01.2020, printr-un refuz nelegal și tardiv,

Să se constate că contestatia la răspunsul pârâtului OJFIR Brăila a fost soluționată de către AFIR-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud-Est Constanța prin adresa nr. x/05.02.2020, tot în condițiile nesocotirii prevederilor art. 4 alin. 6 ale contractului de finanțare nr. x,

Anularea actelor administrative emise de OJFIR Brăila la data de 16.01.2020 și, respectiv, la data de 05.02.2020, de AFIR- Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud-Est Constanța;

Pronunțarea instanței asupra legalității operațiunilor administrative ce au stat la baza emiterii actelor administrative de soluționare a cerii de plată a tranșei a doar în cadrul contractului menționat;

Obligarea pârâtelor la efectuarea de acte și de luare de măsuri administrative corespunzătoare, de soluționare, în cadrul impus de art. 4 alin. 6, de art. 5 alin. 1 și art. 5 alin. 2 din Contractul de finanțare nr. x, a cerii de plată a tranșei a doua a contractului, cu aplicarea și a prevederilor din Anexa II și realizarea efectivă a plății, în contul beneficiarului respectivului contract și a titularului de cont, așa cum sunt arătate și consemnate în contract.

Obligarea și la plata, în solidar, de către pârâte a unei penalități de câte 1000 RON, pentru fiecare zi de întârziere, până la efectuarea plății aferente cererii nr. x(tranșa 2) în contul beneficiarului contractului de finanțarea nr. x,

Stabilirea de către instanță a unui termen de executare a obligației în sarcina pârâtelor, precum și de aplicare a unei amenzi, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

Obligarea pârâtelor, în solidar, și la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de soluționarea prezentei cauze. 2. Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 77/2020 din 11 august 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est Constanta și Oficiul Județean Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Brăila, ca fiind nefondată. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. In motivarea cererii sale, recurenta reclamantă arată că a încheiat la data de 06.04.2017 Contractul de Finanțare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil in condițiile programului național pentru dezvoltare rurala România, parte a Programului National pentru Dezvoltare Rurala. Potrivit Contractului, beneficiarul avea o serie de obligații, printre care si stabilirea domiciliului tânărului fermier in unitatea administrativ teritoriala in care e înregistrata exploatatia si, in cazul in care tânărul fermier va fi incadrat intr-o activitate salarizata in termen de maxim 9 luni de la data semnării Contractului de finanțare, locul de munca al acestuia (sediul social/punctul de lucru al angajatorului) trebuie sa fie in aceeași UAT sau in zona limitrofa a UAT in care e înregistrata exploatatia. Contractul prevedea de asemenea faptul ca plata finanțării urma sa se efectueze in 2 transe: dintre care prima transa, reprezentând 75% din valoare, in termen de 60 de zile de la data semnării Contractului, iar cea de-a doua, reprezentând 25% din valoare, dupa îndeplinirea acțiunilor prevăzute in planul de afaceri, in termen de 90 de zile de la data declarării conformității de către autoritatea contractanta a cererii de plata depusa de beneficiar. Se arată faptul ca titularul întreprinderii individuale s-a angajat la data de 20.11.2017 pe funcția de consilier juridic in cadrul unui birou notarial din cadrul UAT Brăila, aspect adus la cunoștința autorității intimate cu ocazia depunerii cererii de plata a transei a doua. La data de 03.07.2019, reclamanta a inregistrat cererea de plata pentru transa a doua, apreciind finalizate obligațiile asumate, in sensul realizării integrale a planului de afaceri care a stat la baza Contractului de finanțare. Cu aceasta ocazie, autoritatea-intimata a întocmit documentul Fisa de verificare administrativa a dosarului cererii de plata, in care s-a menționat in mod expres in partea finala, la rubrica observații, faptul ca titularul întreprinderii individuale este încadrat pe un loc de munca care nu îndeplinește condiția de a se afla in același UAT sau in zona limitrofa a UAT-ului in care este înregistrata exploatatia vizata pentru sprijin. Analizând documentația depusa de reclamantă, printre care se regăseau inclusiv extrasele Revisal reprezentând dovada locurilor de munca deținute de titulara întreprinderii individuale, la data de 22.07.2019 autoritatea-intimata a apreciat si declarat conforma cererea de plata formulata. Aceasta apreciere a instituției intimate, comunicata prin publicarea pe site-ul AFIR a rezultatului analizei cererii de plata si a documentației depuse, cu mențiunea ca aceasta este conforma, produce efecte juridice, fiind obligatorie pentru autoritate si executorie. In consecința, de la aceasta data a inceput sa curgă termenul de 90 de zile pentru efectuarea plații. Aceste concluzii au fost menținute si cu ocazia controalelor ulterioare, din lunile octombrie si noiembrie 2019, intimata neridicand nicio obiectiune cu privire la finalizarea implementării planului de afaceri asumat. Cu toate acestea, prin Adresa de notificare a beneficiarului cu privire la refuzul plații înregistrata cu nr. x/16.01.2020, intimata a transmis faptul ca apreciază neeligibile cheltuielile din cererea de plata, ca urmare a incalcarii obligației ca locul de munca al titularului intreprinderii sa fie in aceeași UAT sau in zona limitrofa a UAT in care e amplasata exploatatia agricola. Împotriva acestui act administrativ, reclamanta a formulat contestație, înregistrata sub nr. x/20.01.2020, procedura prealabila fiind respinsa prin răspunsul autorității nr. 2283/05.02.2020. Drept urmare, împotriva refuzului de plata si a soluției date in procedura prealabila, reclamanta a formulat cererea de chemare in judecată în prezentul dosar, cerere respinsă prin sentința civila nr. 77/11.08.2020 a Curții de Apel Galați. Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, afirmând recurenta reclamantă că în mod greșit instanța a respins incidentul tardivității emiterii refuzului de plata contestat fata de aspectul declarării conforme a cererii de plata in data de 22.07.2019. În acest sens, se arată că cererea de plata pentru transa a doua a fost depusă de către recurenta la data de 03.07.2019, anexat acesteia fiind atașată documentația aferentă executării proiectului, cerere de plată ce a fost declarată conformă la data de 22.07.2019. Astfel, recurenta reclamantă susține că declararaea cererii ca fiind conformă reprezintă o achiesare din partea instituției parate asupra aspectului ca angajarea titularului întreprinderii individuale in UAT Brăila reprezintă o încălcare contractuala minora, care nu reprezintă o piedica in validarea cheltuielilor ca fiind eligibile si in admiterea cererii de plata. Raționamentul care ar sta la baza acestei aprecieri este acela ca relevanta prezintă doar aspectul implementării planului de afaceri asumat, constând in instalarea tânărului fermier in mediul rural, aspect ce urma sa faca obiectul unui control detaliat pe teren in cursul aceluiași an. Cu ocazia controalelor pe teren din 03.10.2019 si 05.11.2019, autoritatea-intimata a apreciat ca planul de afaceri a fost implementat in mod corespunzător si complet de către subscrisa, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Contract, precum si de celelalte reglementari aplicabile. Ulterior, la data de 16.01.2020, AFIR a revenit asupra deciziei de declarare a conformității cererii de plata si implicit a constatării ca îndeplinite a obligațiilor recurentei, respectiv a implementării corespunzătoare a planului de afaceri, in lipsa oricărei modificări a situației de fapt învederate de reclamantă prin documentația depusa la 03.07.2019. In concret, cheltuielile au fost declarate ca neeligibile deoarece AFIR a apreciat ca beneficiarul nu am respectat criteriul de eligibilitate EG 5 din Planul de afaceri, ca urmare a încadrării la data de 20.11.2017, intr-o activitate salarizata, in orașul Brăila. Or, in conformitate cu art. 8 din Prevederile Generale ale Programului National pentru Dezvoltare Rurala: "(1) Pe durata de valabilitate a prezentului contract, beneficiarul trebuie sa isi asume obligația furnizării autorității contractante, comisiei europene si/sau agenților tor autorizați, a oricărui document sau informație in măsura sa ajute ta realizarea rapoartelor de monitorizare si evaluare ale obiectivelor prevăzute in planul de afaceri, parte integranta din cererea de finanțare si sa admită drepturile lor de acces descrise in art. 14 alin. 2. (2) Rezultatul oricărei evaluări va ft pus la dispoziția părtilor contractante". Este neîndoielnic așadar ca reclamanta a furnizat autoritatii-intimate întreaga documentație necesara acesteia in vederea monitorizării si evaluării obiectivelor prevăzute de planul de afaceri, precum si a obligațiilor ce îi revenau pe parcusul derulării programului, printre care se regăseau inclusiv extrasele REVISAL aferente celor 2 locuri de munca deținute de reclamanta incepand cu data de 20.11.2017. In consecința, cu respectarea art. 8 (2) din Prevederile Generale, autoritatea-intimata a finalizat evaluarea documentației depuse împreuna cu cea de-a doua cerere de plata cu declararea conformității acesteia în data de 22.07.2019. Revenirea asupra deciziei anterioare si declararea cererii de plata ca fiind neconformă s-a făcut în condițiile în care rapoartele de control au constatat fara obiectiuni implementarea planului de afaceri. Argumentul ce a stat la baza reconsiderării de către autoritatea-intimata a conformității cererii de plata a constat exclusiv in documente depuse la dosar anterior datei de 22.07.2019, cand cererea a fost declarata conforma. Mai mult, aceste documente au fost in mod expres avute in vedere in analiza din luna iulie 2019, situația angajării titularului intre prinderii subscrise in UAT Brăila fiind exprimata in mod explicit in nota finala a Fisei de verificare administrativa a dosarului cererii de plata din 03.07.2019. Prin urmare, recurenta reclamantă susșine că reevaluarea dosarului, la începutul anului 2020, cu consecința unor concluzii opuse evaluării inițiale, reprezintă o încălcare contractuala, neexistand un temei contractual pentru efectuarea acesteia. În ceea ce privește abaterea imputată acesteia, recurenta reclamantă susține că instanța de fond a apreciat in mod greșit ca au fost încălcate obligațiile contractuale asumate, prin aceea ca titularul intreprinderii individuale s-a angajat in data de 20.11.2017 in UAT Brăila. Obligația impusa reclamantei, ca titularul intreprinderii sa nu se angajeze in afara UAT-ului in care se afla exploatatia, este nelegala, reprezentând o incalcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție rap. la art. 53 din Constituție; clauza trebuie inlaturata ca nescrisa conform dispozițiilor din materia clauzelor neuzuale. Prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale a Contractului de finanțare, s-au stabilit următoarele: "in cazul in care beneficiarul va fi încadrat intr-o activitate salarizata, locul de munca deținut va fi in același UAT sau in zona limitrofa a aceluiași UAT in care e înregistrata exploatatia, in maxim 9 luni de la data semnării contractului de finanțare cu AFIR". Aceeași obligație este reluata in Cap. Implementarea Corectă a Planului de Afaceri lit. A) din Ghidul Solicitantului privind Submasura 6.1 - sesiunea 2-2016. Aceasta obligație contractuala reprezintă o ingerința nepermisa in exercitarea unuia dintre drepturile fundamentale ale persoanei, si anume dreptul la munca, protejat prin Constituția României, care dispune la art. 41 alin. (1) faptul ca: "dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei a meseriei sau a ocupației, precum si a tocului de munca este libera." Legea fundamentala a prevăzut pentru situații excepționale posibilitatea si condițiile in care pot fi restrânse drepturile si libertățile cetățenilor, prin art. 53 care arata faptul ca: "(V Exercițiul unor drepturi sau ai unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății." Din enumerarea situațiilor excepționale care pot constitui un interes superior, obligatoriu pentru restrângerea exercitării drepturilor fundamentale, se observa ca scopul instituirii acestei restricții a drepturilor titularului întreprinderii reclamante prin Contractul de finanțare - asigurarea bunei implementări a programului de mutare de tineri fermieri in mediul rural - nu justifica încălcarea drepturilor fundamentale consacrate prin Constituție. Apoi, recurenta reclamantă susține că nu a încalcat obligațiile contractuale asumate, întrucât, potrivit Contractului de finanțare, astfel cum se completează cu Ghidul solicitantului emis in temeiul H.G. nr. 226/2015, titularul intreprinderii avea dreptul de a se angaja in UAT Brăila. Cadrul legislativ care reglementează programul național de dezvolatare rurala in baza căruia s-a încheiat si se derulează Contractul de finanțare are in vedere in principal prevederile Regulamentului UE nr. 1305/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 17.12.2013, ale H.G. nr. 226/2015 si ale ordinelor Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale. In ceea ce privește Ghidul solicitantului, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 226/2015, acesta este definit ca fiind: "detalierea tehnică și financiară ce cuprinde setul de informații necesare solicitantului pentru pregătirea, derularea si implementarea proiectului, elaborat pentru fiecare măsură PNDR 2014-2020, document care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale". De asemenea, prin art. 15 din H.G. nr. 226/2015 se detaliază informațiile pe care Ghidul solicitantului le cuprinde, dupa cum urmează: "(2) Ghidul solicitantului specific fiecărei măsuri și submăsuri cuprinde informații detaliate privind: depunerea proiectelor, selecția, categoriile de beneficiari, costurile eligibile si neeliaibiie. termene-timită si condiții pentru depunerea cererilor de plată a avansului si a celor aferente transelor de plata, tipurile de documente, avize, autorizații sau studii, după caz, pe care solicitanții sau beneficiarii trebuie să le prezinte la organismul de implementare a măsurii din PNDR 2014-2020." In plus, prin art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 226/2015 legiuitorul a enumerat celalalte dispoziții legale care reglementează modul de derulare a programelor de dezvoltare rurala, putandu-se constata așadar ca prevederile aplicabile modului de implementare a planului de afaceri privind exploatatia exced cadrului contractual stabilit intre reclamantă si autoritatea emitenta. Concluzia este ca Ghidul solicitantului conține orientări privind modul de aplicare a dispozițiilor Contractului de finanțare, având posibilitatea ca prin aplicarea lui sa stabilim întinderea obligațiilor asumate de parti. In ceea ce privește proiectul de afaceri al subscrisei, acesta a fost înregistrat la AFIR la data de 04.07.2016, iar data semnării Contractului de finanțare a fost 07.04.2017, in decursul acestui interval fiind aplicabil Ghidul solicitantului Submasura 6.1 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri sesiunea 2 - 2016. Potrivit acestei forme a ghidului, zona limitrofa este definita ca fiind "zona delimitată de comunele sau orașele cu care comuna în care este înregistrată exploatația are granițe comune, în același județ și/sau în județele vecine, inclusiv cel mai apropiat oraș (conform hartă rutieră) de UAT în care este înregistrată exploatația". Aceste definiții nu au putere de lege si nici măcar de clauza contractuala, fiind doar orientative si având un caracter general. Ele nu au fost edictate tinand cont de particularitățile fiecărei situații si prin emiterea lor s-a încercat o reglementare care sa acopere in mod obiectiv ipotezele concrete de analiza cu care s-ar putea confrunta inspectorii de analiza AFIR. Tocmai de aceea ghidul nu a avut o forma neschimbata pe durata de implementare a programului, intrucat in decursul timpului s-a depistat necesitatea ca anumite reglementari sa fie imbunatatite pentru o aplicare mai facila sau pentru a evita neconformitati sau situații discriminatorii. Din analiza clauzei contractuale si a reglementarii acesteia in ghid reiese ca, asa cum a constatat si instanța de fond, rațiunea acestei restricții trebuie sa fie analizata prin prisma scopului proiectului la care a achiesat subscrisa, si anume atragerea tinerilor in mediul rural. Potrivit Programului național de dezvoltare rurala, autoritatea contractanta trebuie sa se asigure ca tânărul fermier este activ, disponibil pentru munca in agricultura, motiv pentru care se stabilește ca eventualul loc de munca al acestuia sa nu se afle la distanta mare de locul exploatatiei. Pe de alta parte, dreptul de a munci nu este interzis, ci doar limitat pe acest criteriu al distantei fata de exploatatie. Trebuie așadar sa avem in vedere si pregătirea profesionala pe care o deține tânărul fermier si faptul ca respectarea dreptului la munca implica acordarea unei posibilități concrete de a desfășura o activitate conforma acestei pregătiri. Cu titlu de exemplu titularul întreprinderii individuale deține in prezent funcția de asistent registrator principal la OCPI Brăila, funcție ocupata prin concurs, ca urmare a absolvirii unei facultăți de drept. Din perspectiva acestei funcții, este irelevant ca orașul Ianca este cu 7 km mai aproape de exploatatie decât orașul Brăila, intrucat la Ianca nu exista oficiu de Carte Funciara si ar fi fost imposibila absolut ocuparea unei funcții similare. In aceeași măsura, si funcția ocupata anterior, de consilier juridic intr-un birou notarial, a fost tot in Brăila, având in vedere faptul ca in Ianca nu exista posibilitata ocupării unui astfel de post, fiind mult mai puține birouri notariale si cu o activitate mai redusa decât a celor din Brăila, care este municipiu si reședința de județ. Pe cale de consecința, se poate afirma ca titularul întreprinderii individuale a ocupat funcțiile deținute in cele mai aproapiate UAT-uri fata de locul de exploatare, in care era posibila desfășurarea unei activități care sa corespunda pregătirii profesionale deținute. De altfel, din perspectiva realităților de astăzi, in care este facila deplasarea intre localități, o diferența de 7 km, cum este cea dintre locul de exploatare si orașul Ianca, respectiv cea dintre locul de exploatare si orașul Brăila, este un element derizoriu, fiind parcursa intr-un interval foarte scurt de timp. Din perspectiva scopului asigurării ca fermierul sa fie activ, prezintă relevanta nu o distanta de 7 km fata de doua orașe, ci modalitatea concreta in care a abordat si implementat planul de afaceri asumat. Or, in concret, reclamanta a făcut dovada unei implementări corecte si complete a planului de afaceri, aspect reliefat de cele 2 procese-verbale de control, întocmite in 03.10.2019 si 05.11.2019, care au confirmat finalizarea investiției. Așadar interpretarea corecta a obligației contractuale asumate prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale a Contractului de finanțare este aceea ca fermierul isi asuma sa se angajeze in cel mai apropiat UAT fata de locul de exploatatie in care se găsesc locuri de munca adecvate pregătirii sale profesionale. In același sens este si modificarea Ghidului solicitantului din data de 28.04.2017, la mai puțin de o luna de la data semnării contractului de finanțare, prin care s-a stabilit ca zona limitrofa "reprezintă zona constituita din UAT-urite aflate la o distanță de maxim 75 km (conform hartă rutieră) față de UAT în care este înregistrată exptoatația agricola". Se precizează faptul că orașul Brăila se găsește la o distanta de doar 47 de km fata de exploatatia agricola din B.. In ceea ce privește orașul lanca, pe care reprezentații AFIR l-au indicat ca UAT mai apropiat in care trebuia sa se încadreze in munca beneficiarul programului, aceasta este la o distanta de 40 km fata de exploatatia agricola din B.. Este limpede ca aceasta a fost intenția legiuitorului pe toata perioada derulării programului, fiind exclusa varianta in care s-a dorit discriminarea beneficiarilor proiectului, in funcție de momentul la care au semnat contractul de finanțare. Ar fi absurd să se aprecieze ca daca recurenta ar fi întârziat cu o luna semnarea contractului, ar fi avut dreptul sa lucreze in Brăila, insa, urmare a acestuia, in 07.04.2017 acest drept nu exista, fiind născut doar pentru semnatarii contractelor de finanțare ulterioare datei de 28.04.2017. In concluzie, recurenta reclamantă susține că este inexistentă neregula ce i-a fost imputată și, în subsidiar, pentru eventualitatea in care instanța ar aprecia ca obligația asumata prin art. 3 alin. (5) teza a II-a din Anexa 1 - Prevederi generale este valabila si ca a fost incalcata, recurenta reclamanta apreciază ca sancțiunea aplicata de AFIR este disproporționata fata de gravitatea încălcării. Față de aceste considerente recurenta reclamantă solicită casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecință. Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva actelor intimatei pârâte, prin care a fost respinsă cererea de plată aferentă tranșei a doua și a fost constatată nemenținerea criteriului de eligibilitate EG5, criteriu conform căruia, în cazul în care beneficiarul finanțării nerambursabile este încadrat într-o activitate salarizată, locul de muncă trebuie să fie în aceeași UAT sau într-o zonă limitrofă a UAT în care este înregistrată exploatația vizată pentru sprijin. Prin sentința civilă nr. 77 din 11 august 2020 Curtea de Apel Galați a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, pentru considerentele menționate în cuprinsul hotărârii. Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză. Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză recurenta reclamantă a semnat contractul de finanțare nr. x, contract în temeiul căruia s-a angajat să coordoneze o exploatație agricolă în localitatea sat Cuza Vodă - comuna B., județ Brăila. Rezultă din probatoriul administrat în cauză faptul că recurenta reclamantă, în calitate de beneficiar al finanțării, s-a obligat să respecte pe toată durata de valabilitate a contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, beneficiarul s-a obligat să nu modifice obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare, să nu înstrăineze investiția parțial sau integral și să nu își înceteze activitatea agricolă. Chestiunea litigioasă în cauză este reprezentată de faptul angajării recurentei-reclamante într-o activitate salarizată, fapt întâmplat la 20.11.2017, fiind stabilită în cauză împrejurarea că recurenta-reclamantă a fost încadrată într-o activitate salarizată în municipiul Brăila. Constatând acest fapt, autoritatea pârâtă a reținut încălcarea, de către reclamantă, a obligației de a respecta criteriul de eligibilitate EG5, în sensul că încadrarea în activitatea salarizată nu s-a realizat în localitatea în care se află exploatația agricolă coordonată sau în zona limitrofă acesteia. Concluzia autorității pârâte, îmbrățișată și de instanța fondului, este corectă, constată Înalta Curte, fiind de subliniat faptul că prin dispozițiile Anexei I la Contractul de finanțare se prevede explicit că "în termen de maximum 9 luni de la data semnării Contractului de Finanțare cu Autoritatea Contractantă, Beneficiarul își va stabili domiciliul și sediul social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă. În cazul în care Beneficiarul va fi încadrat într-o activitate salarizată, locul de muncă deținut va fi în aceeași UAT sau zona limitrofă a UAT în care este înregistrată exploatația, în maximum 9 luni de la data semnării Contractului de Finanțare cu AFIR". Coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului sub-măsura 6.1, sesiunea 2016, care definesc "zona limitrofă" ca reprezentând "zona delimitată de comunele sau orașele cu care comuna în care este înregistrată exploatația are granițe comune, în același județ și/sau în județele vecine, inclusiv cel mai apropiat oraș (conform hartă rutieră) de UAT în care este înregistrată exploatația", este evident că recurenta reclamantă nu și-a respectat obligația de a se încadra în activitatea salarizată în localitatea unde se află exploatația agricolă sau în zona limitrofă, întrucât cel mai apropiat oraș față de exploatație este orașul Ianca și nu orașul Brăila. Instanța de control judiciar subliniază faptul că prevederile Ghidului solicitantului au caracter obligatoriu și nu unul de recomandare, cum sugerează recurenta reclamantă, și în același timp trebuie observat faptul că nici prin contestația administrativă, adresată autorității pârâte și nici prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a contestat aplicabilitatea în cauză a Ghidului solicitantului -sesiunea 2016, criticile reclamantei, sub aspectul conformării asupra obligației de a nu se încadra în activități salarizate în afara zonei limitrofe, rezumându-se strict la oportunitatea opțiunii sale, justificând, mai degrabă de ce a optat pentru angajarea în municipiul Brăila și nu în orașul Ianca. Or, în mod întemeiat a reținut instanța fondului că împrejurările de fapt invocate de reclamantă pentru justificarea opțiunii sale nu sunt relevante pentru evitarea consecințelor încălcării unei obligații lipsite de echivoc, cu atât mai mult cu cât reclamanta putea prefigura încă din momentul semnării cererii de finanțare eventualele inconveniente reprezentate de limitările generate de asumarea contractului. Cât privește pretinsa nulitate a clauzei ce interzice angajarea beneficiarului într-o altă localitate decât cea a exploatației agricole sau limitrofă acesteia din urmă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă nu a învestit instanța de fond cu tranșarea unei atare chestiuni litigioase, astfel că această critică nu învestește în mod legal instanța de recurs. Astfel cum s-a arătat mai sus, singurele motive de nelegalitate formulate de reclamantă împotriva actelor administrative dresate de pârâtă au vizat oportunitatea încadrării reclamantei în mun. Brăila și procedura constatării neeligibilității și nu validitatea obligațiilor contractuale asumate de reclamantă. Or, potrivit dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., ce se aplică în mod corespunzător și recursului, conform art. 494 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. Aceleași concluzii sunt valabile și în privința criticilor recurentei reclamante la adresa proporționalității măsurii de declarare a neeligibilității proiectului asumat de reclamantă, constatând Înalta Curte că pretinsa nelegalitate a actelor administrative litigioase sub acest aspect a fost ridicată pentru prima dată în fața instanței de recurs. În ceea ce privește procedura constatării nemenținerii criteriului de eligibilitate EG5, recurenta reclamantă a susțint faptul că autoritatea pârâtă nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra concluziilor la care a ajuns cu prilejul verificării conformității cererii de plată aferentă tranșei a doua. Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că nu este demonstrat faptul revenirii intimatei pârâte asupra constatării menținerii criteriului de eligibilitate EG5 după încadrarea reclamantei în activitatea salarizată în mun. Brăila. Astfel cum a arătat intimata pârâtă, conformitatea cererii de plată impune ca documentele depuse online să corespundă cu documentele originale, astfel că o atare constatare nu exclude nicidecum dreptul și totodată obligația organismului cu competențe în gestionarea finanțării nerambursabile la verificarea menținerii criteriilor de eligibilitate și selecție pe toată durata implementării proiectului. Așadar, este lipsită de suport și critica recurentei reclamante, în sensul că intimata pârâtă ar fi revenit asupra concluziei inițiale cu privire la menținerea criteriilor de eligibilitate, astfel că, în raport de toate considerentele anterior menționate Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca fiind nefondat.