ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2779/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 8 din Legea nr. 554/2004:

- anularea deciziei nr. 4105 din 17.02.2017, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din 13.12.2016, privind proiectul "Instalarea tânărului fermier B. ca șef de exploatație agricolă", ce face obiectul contractului de finanțare nr. x/03.10.2013 cod tranziție nr. x/03.10.2013;

- anularea actelor care au stat la baza acestuia, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 106.668 RON și a dobânzilor și penalităților de întârziere, obligarea pârâtei AFIR la plata tranșei a doua din finanțare în cuantum de 71.112 RON conform Contractului de finanțare nr. x/03.10.2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin încheierea din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei A. prin care a solicitat administrarea probei cu martorul C., angajată în cadrul OJFIR Vrancea, ca nefiind utilă cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2074 din 2 mai 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva încheierii și a sentinței menționate la pct. I.2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) și (6) C. proc. civ., recurenta susținând că prima instanța a ignorat atât rolul judecătorului în aflarea adevărului, cât și rolul activ ce îi revenea în momentul în care a respins acțiunea fără a intra în cercetarea fondului.

Recurenta reclamantă susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului, ajungând, în mod greșit, la concluzia ca sunt create condiții artificiale în prezenta cauza, fără a lua în considerare interpretarea obligatorie pe care CJUE a dat-o noțiunii "condiții create în mod artificial" în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza Slancheva înregistrata pe rolul Curții sub nr. C 434/12.

În aceasta privința, instanța de fond consideră ca recurenta reclamanta "a creat condiții artificiale, prin fracționarea artificiala a fermei, pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 112 din PNDR, eludând astfel dispozițiile imperative ale Ghidului Solicitantului pe Masurile 141 și 112", reținând încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 fără, însă, a aplica interpretarea obligatorie stabilita de către CJUE în cauza Slancheva, respectiv fără a analiza existența elementului obiectiv și a celui subiectiv în prezenta cauza.

De asemenea, un argument suplimentar pentru faptul ca hotărârea atacata a fost data cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) și (6) C. proc. civ. este reprezentat de respingerea probei cu martorul C., prin încheierea de ședința din data de 18.04.2018, prima instanța menționând ca "respinge față de teza probatorie și obiectul pricinii ca nefiind utilă cauzei proba cu un martor solicitată". Or, aceasta probă cu un martor a fost solicitata de către recurentă tocmai pentru a putea demonstra inexistența elementului subiectiv, dna. C. fiind cea care a refuzat inițial primirea dosarului cererii de plata pentru tranșa a 2-a, pe motiv ca animalele ar fi fost achiziționate de la un alt beneficiar de fonduri europene, iar acest aspect ar fi putut cauza respingerea cererii de plata, sugerând subscrisei sa înstrăineze animalele și sa le reachiziționeze de la altcineva care nu este beneficiar de fonduri europene.

Concret, prin teza probatorie propusă, proba era absolut necesar a fi încuviințată și administrată deoarece motivul pentru care a fost reziliat contractul de finanțare este tocmai aceasta operațiune recomandată de martorul propus pe care nu o putea explica altfel decât prin depoziția dnei. C. care sa ateste ca tranzacția încheiata cu dl. D. s-a făcut la indicația dumneaei, în calitate de angajat al OJFIR Vrancea.

Astfel prima instanța încalcă principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, respingând ca nefiind utilă cauzei proba cu martori, în circumstanțele în care aceasta probă este singura care poate dovedi inexistența elementului subiectiv.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., constă în acela că, hotărârea atacată a fost data cu greșita aplicare a art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006

În aceasta privința, recurenta consideră că, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, alături de art. 16 din Anexa I la Contractul de finanțare, instanța de fond a considerat neîntemeiate susținerile sale privind neîndeplinirea condiției existenței unei nereguli.

Astfel, având în vedere ca motivarea instanței de fond pentru care ar exista o neregulă se reduce la afirmația conform căreia "în cauză există o serie de neconcordanțe între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare și situația existentă în prezent", fără a explica concret care sunt aceste neconcordanțe și care este abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate pe care o generează, recurenta prezintă principalele argumente pentru care, în opinia sa, nu există o neregulă care să îi poată fi imputată.

Astfel, aceasta arată că, aplicând la prezenta cauza cele doua definiții ale neregulii regăsite în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și în art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, pentru a exista o neregula trebuie (i) să fi avut loc o încălcare a prevederilor contractuale, (ii) prin care sa se fi prejudiciat sau sa se poată prejudicia bugetul Uniunii Europene si/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit.

Deși instanța de fond nu precizează care este încălcarea prevederilor contractuale care a generat "o serie de neconcordanțe", prin raportare la situația de fapt reținută de prima instanța, aceasta nu poate avea în vedere decât faptul ca ar fi încălcat obligațiile asumate prin Planul de afaceri (care este parte integrantă din Contractul de finanțare), respectiv aceea de a achiziționa un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi și 50 capete din categoria Oi-mioare montate.

Recurenta consideră însă că a respectat obligațiile asumate prin planul de afaceri, realizând obiectivul investițional propus prin acesta.

În privința situației de fapt reținute de către instanța de fond, conform căreia recurenta nu ar fi avut deloc activitate în fermă în perioada 30.05.2015 - 30.03.2016, aspect care, deși nu a reprezentat motiv de reziliere a Contractului de finanțare, este reluat de către instanța de fond în expunerea situației de fapt reținute, astfel cum rezultă din Registrul de încasări și plăți aferent perioadei indicate, a avut activitate, efectuând, printre altele, vânzări.

Astfel, potrivit Planului de afaceri, recurenta trebuia să achiziționeze un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi și 50 capete din categoria Oi-mioare montate, obiectiv pe care l-a și realizat, după cum urmează:

- la data de 01.08.2016 a achiziționat de la 1.1. E. 35 de Oi -alte categorii și 20 de oi - mioare montate.

- la data de 02.08.2016 a achiziționat de la F. 30 de Oi -mioare montate.

Singurul motiv pentru care a efectuat tranzacția cu dl. D., de înstrăinare și apoi de reachiziționare, 1-a reprezentat indicația expresa a dnei. C. de la OJFIR Vrancea de a proceda în acest fel, aceasta nedorind sa primească cererea de plata a subscrisei recurente altfel.

Însă, prin aceasta, nu s-a ajuns la o încălcare a Planului de afaceri, întrucât Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior încheierii tranzacției cu dl. D., deci anterior datei de 19.08.2016.

Tocmai din acest motiv, este absurd ca pretinsa neregulă să se raporteze la o tranzacție care nu afectează, în niciun fel, îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin Contractul de finanțare si, mai mult, care a fost realizată într-un moment ulterior implementării Planului de afaceri.

În aceste condiții, arată că a îndeplinit obiectivul de a achiziționa în anul 3 un număr de 85 de ovine, indiferent de existența tranzacției cu dl. D., motiv pentru care nu este îndeplinită condiția existentei unei nereguli, în sensul dispozițiilor anterior menționate, care să-i poată fi imputată.

În cauză, instanța de fond a constatat săvârșirea unei nereguli, în lipsa oricărei dovezi privind producerea sau posibilitatea producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene si/sau fondurilor publice naționale, ca urmare a unei pretinse încălcării de către subscrisa a normelor contractuale.

Astfel, pentru a se putea reține în sarcina sa săvârșirea unei "nereguli"" în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, instanța de fond trebuia să analizeze în ce măsura a fost dovedită, producerea un prejudiciu sau posibilitatea producerii, ca urmare a încălcării de către recurentă a Contractului de finanțare.

De altfel, din moment ce intimata pârâta nu a făcut dovada producerii sau a posibilității producerii unui astfel de prejudiciu, este evident că nici instanța de fond nu avea cum să aibă în vedere existența acestuia.

Așadar, nici condiția conform căreia încălcarea trebuie să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, nu este îndeplinită în cauză.

În acest context, recurenta susține că devin irelevante și dispozițiile art. 11 din Contractul de finanțare, pe care le invocă, în mod greșit, instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, neexistând aspecte declarate de recurentă care nu corespund realității.

Un alt motiv invocat de recurentă, subsumat tot motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., îl constituie încălcarea Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C -434/12 și cu greșita aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, a art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 și a art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95

Sub acest aspect, pentru a ajunge la concluzia că recurenta "a creat condiții artificiale, prin fracționarea artificială a fermei, pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 112 din PNDR", instanța de fond s-a raportat, în cea mai mare parte, la dispozițiile art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, menționând doar, ca fiind incidente, dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, fără a se raporta în niciun fel la interpretarea obligatorie a acestor dispoziții din urmă, stabilită de CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza C - 434/12.

În continuare recurenta arată motivele pentru care, în opinia sa, art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 nu este aplicabil în prezenta cauză.

În acest sens, instanța de fond consider relevante următoarele paragrafe ale art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112:

"Preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești). [...]

Fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR ".

Or, în condițiile în care Planul de afaceri a fost în integralitate respectat prin încheierea tranzacțiilor din 01.08.2016 și 02.08.2016 menționate mai sus, deci anterior încheierii tranzacției cu dl. D., respectiv anterior datei de 19.08.2016, recurenta nu avea ce condiții necesare să creeze în mod artificial pentru a beneficia de plata transei a 2-a și de a obține un avantaj.

De altfel, ceea ce instanța de fond omite este că avea dreptul la achitarea tranșei a 2-a anterior încheierii tranzacției cu dl. D., în temeiul achizițiilor din 01.08.2016 (încheiata cu LI. E.) și din 02.08.2016 (încheiata cu LI. G.).

Astfel, tranzacția cu dl. D. nu i-a generat niciun avantaj pentru obținerea celei de-a doua tranșe, dosarul fiind deja complet pentru aprobarea plății anterior acestei tranzacții.

După cum a menționat, contractul cu dl. D. a fost încheiat dintr-un singur motiv, respectiv îndrumarea eronata a dnei. C., consilier în cadrul OJFIR Vrancea, care nu a dorit să primească dosarul întocmit inițial pentru tranșa a 2-a de plată, pe motiv ca achiziția ovinelor ar fi fost realizată de la alt beneficiar de fonduri europene.

În acest sens, dna. C. a asigurat-o că cererea de plată va fi respinsă pentru acest motiv, întrucât ar fi existat aceasta condiție, de care nu avea cunoștința, de a nu face achiziții de la un alt beneficiar de fonduri europene și i-a indicat să înstrăineze ovinele către o altă persoană, iar apoi sa le re-achiziționeze, pentru ca în acest fel ele să nu mai provină de la persoana inițială, beneficiara a unei finanțări nerambursabile.

Nemaiavând posibilitatea de a achiziționa înca 85 de ovine de la un alt furnizor, a hotărât sa înstrăineze din ovinele pe care le deținea deja și să le re-achiziționeze de data aceasta de la o persoană care nu beneficiase de finanțare nerambursabilă din fonduri europene.

Astfel, consideră interpretarea propusă de instanța de fond nelegală, deoarece implică faptul că depunerea dosarului anterior încheierii tranzacției cu dl. D. ar fi condus la obținerea finanțării (deci Planul de afaceri și obiectivele Proiectului pot fi considerate îndeplinite), însă, ulterior tranzacției, dosarul a devenit neeligibil.

În aceste condiții apreciază recurenta că, odată respectat Planul de afaceri și îndeplinite obiectivele Proiectului, nu mai poate exista elementul subiectiv care constă în intenția obținerii unui avantaj, prin raportare la momentul încheierii contractului cu dl. D..

În concluzie, chiar daca, prin absurd, s-ar putea considera că tranzacția cu dl. D. ar putea fi interpretata drept o fărâmițare a exploatațiilor agricole", în niciun caz nu se poate reține existența scopului creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj", deoarece Planul de afaceri și obiectivele Proiectului erau deja îndeplinite.

Este irelevant dacă ulterior tranzacției dl. D. a optat și el pentru sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu poate influenta eligibilitatea proiectului său ale cărui obiective au fost atinse, așa cum s-a demonstrat deja.

Prin urmare, solicită să constate greșita aplicare a art. 2.1. din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, întrucât paragrafele reținute de către instanța de fond drept incidente cuprind condiții cumulative care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Sub un al doilea aspect, deși ajunge la concluzia că recurenta ar fi creat condiții artificiale, instanța de fond doar menționează art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, inserând cuprinsul acestuia în hotărârea atacată, fără însă a analiza circumstanțele din prezenta cauza prin prisma interpretării obligatorii a acestui articol, stabilite de către CJUE în cadrul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunțate în cauza C-434/12.

Procedând astfel, prima instanța a încălcat dispozițiile CJUE din cuprinsul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunțate în cauza C-434/12, și, totodată, a aplicat în mod greșit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât constatarea săvârșirii unei nereguli reprezentând crearea de condiții artificiale nu poate fi realizata decât prin raportare la acest articol, interpretat conform hotărârii CJUE de mai sus.

Astfel, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală are următorul cuprins:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor ".

Consideră că prima instanța a făcut o greșită aplicare a noțiunii de "condiții artificiale", astfel cum este ea prevăzuta în normele europene enunțate mai sus.

În acest sens, art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de Comisia Europeana prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenția de plăți, în continuare DFZ-RA) înregistrata pe rolul Curții sub nr. C 434/12 - în continuare decizia CJUE" -răspunzând unei cereri adresate de o instanța de judecata din Sofia (Administrativen sad Sofia-grad).

Astfel, prin aceasta Decizie, CJUE a dat o interpretare, obligatorie pentru toate tarile UE, prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Astfel, s-a arătat ca, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezulta ca, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevanta, obiectivul urmărit de aceasta reglementare nu a fost atins, întrucât condițiile pentru obținerea plăților au fost create în mod artificial si, pe de alta parte, un element subiectiv care consta în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plăților.

În dispozitivul Hotărârii anterior menționate, Curtea a concluzionat ca:

"Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv".

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă subiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. în această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate rezultă că singurul argument pe care se întemeiază concluzia că ar fi creat condiții artificiale constă în împrejurarea că, tranzacția încheiată cu dl. D. nu ar fi fost reală și ar fi fost realizată în scopul atingerii obiectivului din Planul de afaceri.

Arată că în speța de față, nu există elementul obiectiv constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, întrucât obiectivul propus prin Planul de afaceri a fost atins și nu există nici elementul subiectiv întrucât nu s-a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Prin activitățile desfășurate în proiectul realizat cu sprijin financiar nerambursabil, s-au realizat atât obiectivele generale al Măsurii 112, cât și obiectivul specific și cel operațional.

Or, în condițiile în care, prin implementarea proiectului a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, este evident ca obligarea sa la restituirea fondurilor nerambursabile este nelegală.

În concluzie, nu este îndeplinită condiția existenței elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, proiectul subscrisei fiind în concordanta cu finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul FEADR, contrar celor susținute de instanța de fond.

Nici elementul subiectiv nu există întrucât, ca și beneficiar al Măsurii 112, nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR si, de altfel, nu a fost adusă nicio dovadă în acest sens de către intimata pârâtă AFIR.

Cu privire la acest aspect, menționează că singurul avantaj pe care l-ar fi putut urmări ar fi fost îndeplinirea obiectivului investițional din Planul de afacere, de achiziționare a celor 85 de ovine, însă, acest obiectiv era deja astfel că, prin tranzacția efectuata cu dl. D. a urmărit doar să se conformeze tuturor condițiilor impuse de autoritatea contractantă.

În concluzie, solicită a se consta că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiile CJUE din cuprinsul Hotărârii din data de 12 septembrie 2013, pronunțate în cauza C-434/12, si, totodată, cu greșita aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât constatarea săvârșirii unei nereguli reprezentând crearea de condiții artificiale nu poate fi realizată decât prin raportare la acest articol, interpretat conform hotărârii CJUE, ceea ce nu se regăsește în hotărârea atacată.

Consideră că hotărârea atacata a fost dată cu aplicarea greșită a art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, în prezenta cauză nefiind dovedită existența unui avantaj obținut nejustificat care sa determine necesitatea rambursării sumelor primite de către subscrisa recurenta.

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui aspect cu care nu a fost investită, respectiv asupra încălcării principiului proporționalității însă apărarea intimatei pârâte privind încălcarea principiului proporționalității a fost formulată de către aceasta față de argumente inexistente, care nu se regăsesc nicăieri în cererea de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aceasta arată că, raportat la situațiile circumscrise motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., aspectele invocate nu corespund acestui motiv de reformare, obligativitatea pronunțări asupra tot ceea ce s-a cerut sau nepronunțarea asupra anumitor cerințe sau nemotivarea fiind situații care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Neregula imputată recurentei are ca obiect fărâmițarea artificială a exploatației agricole în vederea accesării Măsurii 112 din PNDR, iar această neregulă are o altă tipologie decât aceea care este prezentată în cuprinsul cauzei Slancheva sila EOOD.

În prezenta cauza, beneficiarul contractului de finanțare a creat condiții artificiale, prin fracționarea numărului de animale, respectiv prin trecerea acestora de la o exploatație la alta, pentru o singură zi, a unui număr de 83 de ovine, trecute de la A. la dl. D..

În esență, faptul că neregula care are ca obiect fărâmițarea artificială a unei exploatații agricole este corect instrumentată de A.F.I.R și reținută de instanța de fond, iar faptul că în cauză a fost reținută o neregula diferită de încălcarea contractuală care are ca obiect existența unui grup economic organizat, nu echivalează cu nemotivarea sentinței civile de către instanța de fond.

În ceea ce privește respingerea de către instanța de judecată a probei cu martor, în persoana dnei. C., apreciază ca aceasta este pe deplin justificată în condițiile în care neregula având ca o obiect transferul formal al unor animale rezultă pe deplin din cuprinsul actelor administrative a căror anulare se solicită.

Sugerează recurenta-reclamantă faptul că neregula imputată a fost săvârșită la indicația expresă a salariatei AFIR - C., apreciere care este pur speculativă și nedovedită. În mod evident, nu era posibilă o atare stare de fapt, afirmată și nu dovedită, iar indicarea de către salariata sa a modalității în care neregula a condus la respingerea tranșei a doua de plată nu echivalează, în nici o situație, cu faptul că aceasta ar fi vinovată de încălcările contractuale imputate recurentei.

În privința motivului de recurs care se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, intimata arată că, la acest moment există neconcordanțe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare și situația care formează obiectul prezentei cauze, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari.

În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții

Beneficiarul este responsabil de a se asigura ca toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale și complete în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure ca: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Intimata reiterează faptul că, beneficiarul a transferat lui dlui. D. pentru o zi, un număr de 83 capete ovine iar D. i-a vândut prin contract 85 capete ovine. Exploatația dlui. D. era inexistentă în data de 17.08.2016 conform extrasului ANSVSA; în data de 18.08.2016 a fost înființată și i s-a atribuit codul x, iar în data de 19.08.2016 este încărcată cu un număr de 86 capete ovine, 83 oi provenind din exploatația A.. și 3 capete ovine din altă exploatație.

Mai mult decât atât, pentru a se plia condițiilor prevăzute de legislația specială în materie, acesta a creat o exploatație agricolă nouă, prin preluarea parțială a unor animale existente în exploatația întreprinderii familiale a dlui. D..

Prin urmare, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, atât în cererea de chemare în judecată cât și în prezenta cerere de recurs, activitățile anterioare acestor transferuri dovedesc crearea unor condiții artificiale prin care s-a încercat eludarea normelor de acordare a finanțării.

În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care recurenta reclamantă le-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. De asemenea, acesta își asumă condiția de a respecta criteriile de eligibilitate pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare iar verificarea privind autenticitatea, veridicitatea declarațiilor asumate în cadrul cererilor de finanțare este obligația exclusivă a beneficiarului.

În urma verificărilor efectuate s-a concluzionat că, reclamantul, în cunoștință de cauza, a procedat la asumarea unei declarații pe proprie răspundere care s-a dovedit total eronată.

De asemenea, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 definește preluarea unei exploatații agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești).

Cedent = agricultorul care cedează integral o exploatație unui alt agricultor, înregistrat în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară prin acte de proprietate și/sau arendă/concesiune.

Cesionar = agricultorul căruia i se transfera exploatația agricolă înregistrată în Registrul unic de identificare de la APIA/ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinara prin acte de proprietate și/sau arendă/concesiune.

În egală măsură se statuează că: "Nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți. În această situație, cedenții, nu trebuie să mai fie înregistrați în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau la ANSVSA.

Fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravin obiectivelor FEADR."

În concluzie, fracționarea numărului de animale, prin trecerea acestora de la o exploatație la alta, se încadrează în situația de fărâmițare a exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un ajutor nejustificat.

Învederează că una din clauzele care se regăsește în fiecare contract de finanțare este aceea care impune în mod strict fiecărui beneficiar ca pe toată perioada de derulare și de monitorizare a contractului de finanțare acesta să mențină toate criteriile de eligibilitate.

Prin înființarea exploatației, așa cum o definește Ghidul Solicitantului, se înțelege "prima înregistrare a animalelor la DSVSA/circumscripția sanitar veterinara în numele solicitantului".

Or, în cazul de față, prima înregistrare a operat la data identificării animalelor prin operațiunea de crotaliere, dată la care animalele se aflau în proprietatea întreprinderii Familiale D..

În virtutea considerentelor expuse în actele administrative atacate, susținute de întreg probatoriul administrat, arătă că există o situație de cesiune parțial, efectuată în scopul beneficierii de plăți și de a obține un avantaj, ceea ce contravine prevederilor Ghidului solicitantului.

Din aspectele prezentate, rezultă în mod evident că reclamanta a beneficiat de ajutor financiar pentru exploatația agricolă prin proiectului depus în cadrul Măsurii 112, prin crearea de condiții artificiale, pentru a beneficia de plăți în cadrul Programului FEADR, în vederea obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii 112.

Reținerea instanței a încălcării măsurii 141 nu este deloc eronată, și nici instanța de fond nu este în eroare, în condițiile în care trimiterea la încălcarea acestei măsuri se face strictă în legătură cu exploatația individuală a dlui. D., iar nu în legătura cu întreprinderea Individuală A., beneficiarului finanțării nerambursabile imputându-i-se strict încălcării ale contractului de său de finanțare.

Pe cale de consecință, este evident că, în lipsa acestei fracționări fictive întreprinderea Individuală A. nu avea posibilitatea legală de a-i fi decontată ceea de a doua tranșă de plată și, implicit, această măsură ar fi condus și la retragerea sprijinului financiar decontat în cadrul primei tranșe de plată.

Așadar, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că beneficiarul A. întreprindere Individuală, a creat condiții artificiale, prin fracționarea artificială a fermei, pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 112 din PNDR, eludând astfel dispozițiile imperative ale Ghidului solicitantului pe Măsura 112.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 12.05.2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat.

Un prim motiv de casare invocat de recurenta reclamantă, îl constituie cel subsumat art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea atacata a fost data cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea art. 22 alin. (1), (2) și (6) C. proc. civ.

Critica de nelegalitate a recurentei se rezumă la faptul că, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului prin faptul că nu a aplicat interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 așa cum CJUE a stabilit în cauza Slancheva nr. C 434/12, pentru a stabili, în mod legal daca au fost create condiții artificiale de către recurenta reclamanta, motiv care se încadrează în art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și nicidecum celui invocat de recurentă.

Înalta Curte constată că nu se poate susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a intra în cercetarea fondului, pentru motivul de mai sus, neintrarea în cercetarea fondului presupunând o nemotivare a hotărârii în raport de prevederile art. 425 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speță.

De asemenea, recurenta consideră o încălcare a art. 22 alin. (1), (2) și (6) C. proc. civ. prin respingerea probei cu martorul C., prin încheierea de ședința din data de 18.04.2018.

Conform acestor dispoziții legale, (1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

(6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel

Întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului și recunoaș­terea dreptului încălcat sau contestat însă rolul activ al judecătorului nu trebuie absolutizat în vederea administrării probelor.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii reclamantei vizând încuviințarea probei testimoniale nu reflectă încălcarea dreptului la apărare al părții, din perspectiva dispozițiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ., în contextul în care reclamanta nu a demonstrat pertinența și concludența probatoriilor solicitate

Instanța de fond, cu referire la proba cu martorul C., prin încheierea de ședința din data de 18.04.2018, argumentând că, "față de teza probatorie și obiectul pricinii, respinge ca nefiind utilă cauzei proba cu un martor solicitată".

În speță, neregula constatată de organele de control ale intimate are ca obiect crearea de condiții artificiale prin fărâmițarea exploatației agricole în vederea accesării Măsurii 112 din PNDR, respectiv, prin trecerea acestora de la o exploatație la alta, pentru o singura zi, a unui număr de 83 de ovine, trecute de la A. la dl. D., analiză ce nu presupune audierea unui martor ci efectiv verificarea documentației aflate la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că, față de teza probatorie propusă, săvârșirea unei fapte care constituie o neregulă nu presupune o anumită formă a vinovăției, cu atât mai mult cu cât, prin declarațiile asumate la obținerea finanțării și semnarea contractului, recurenta s-a obligat să respecte toate dispozițiile legale în materie, neputând invoca necunoașterea legii.

Așa fiind, critica adusă încheierii din 18 aprilie 2018 este nefondată.

Faptul că instanța de fond nu a interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 așa cum CJUE a stabilit în cauza Slancheva nr. C 434/12, nu echivalează, așa cum susține recurenta, cu încălcarea rolului activ a judecătorului, ci poate forma, cel mult un motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, și urmează a fi analizat în consecință.

În consecință, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză.

O primă critică subsumată de recurentă motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, alături de art. 16 din Anexa I la Contractul de finanțare, instanța de fond nu a arătat care este abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate pentru a fi în prezența unei nereguli.

În opinia recurentei, deși instanța de fond nu precizează care este încălcarea prevederilor contractuale care a generat "o serie de neconcordanțe", prin raportare la situația de fapt reținută, aceasta nu poate avea în vedere decât faptul ca ar fi încălcat obligațiile asumate prin Planul de afaceri (care este parte integrantă din Contractul de finanțare), respectiv aceea de a achiziționa un efectiv de 85 capete ovine, dintre care 35 capete din categoria Oi-alte oi și 50 capete din categoria Oi-mioare montate.

Însă, potrivit recurentei, Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior încheierii tranzacției cu dl. D., deci anterior datei de 19.08.2016 în temeiul achizițiilor din 01.08.2016 (încheiată cu II. E.) și din 02.08.2016 (încheiata cu II. G.).

Cu referire la aplicabilitatea celor stabilite de CJUE în cauza Slancheva, C 434/12, Înalta Curte consideră că la pronunțarea acesteia, CJUE a avut în vedere o altă tipologie de creare a unor condiții artificiale decât cea din speță (care se referă la Măsura 112), respectiv, "Politica agricolă comună - FEADR - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Sprijin pentru dezvoltarea rurală - Ajutor pentru înființarea și dezvoltarea de microîntreprinderi, așa încât toate susținerile recurentei cu privire la neanalizarea neregulii constatate prin prima acesteia, sunt nefondate

În acest sens, este de remarcat faptul că în speță, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 prevede expres că fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravin obiectivelor FEADR, în timp ce, în cazul analizat în cauza Slancheva C 434/12, CJUE a avut în vedere crearea unor condiții artificiale în cazul unor întreprinderi "legate, din cadrul unui grup economic organizat.

Revenind la critica de mai sus, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, între părți, s-a încheiat Contractul de Finanțare nr. x din data de 03.10.2013 pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B. ca șef al exploatației agricole ", pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condițiile PNDR în valoare de 40.000 euro echivalent sumei de 177.180 RON.

Beneficiarul a depus și încasat tranșa I de plată în valoare de 106.668 RON, echivalentul a 24.000 euro la data de 07.10.2013. A doua cerere de plată trebuia depusă în maxim de 33 de luni de la data semnări contractului.

Conform celor cuprinse în Planul de afaceri, s-a urmărit creșterea dimensiunii economice a fermei până în anul 3 cu 4,09 UDE-uri, pornind de la 13,44 UDE-uri în anul 0, urmând ca în anul III să ajungă la 17,53 UDE. În vederea realizării obiectivului investițional, solicitanta și-a propus prin planul de afaceri achiziționarea unui efectiv de 85 capete ovine din care 35 capete din categoria Oi-alte oi și 50 capete din categoria oi-mioare montate.

Întrucât recurenta reclamantă nu a depus cererea pentru a doua tranșă în termenul prevăzut în contract, intimata pârâtă a emis notificarea nr. x/04.07.2016, acordând un termen de 15 zile pentru depunerea cererii de plată. În urma solicitării recurentei, s-a acceptat prelungirea termenului până la 36 luni de la data încheierii contractului de finanțare.

La data de 28.09.2016, alăturat cererii de plată a tranșei a doua, pentru a face dovada îndeplinirii Planului de afaceri, recurenta a anexat contractul de vânzare cumpărare nr. x/19.08.2016 încheiat cu D. în calitate de vânzător, obiectul acestuia constituindu-l 50 capete din categoria oi-mioare montate și 35 capete din categoria Oi-alte categorii în valoare de 54.000 RON.

Așadar, nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora Planul de afaceri a fost în integralitate respectat anterior datei de 19.08.2016 în temeiul achizițiilor din 01.08.2016 (încheiată cu II. E.) și din 02.08.2016 (încheiata cu II. G.), întrucât, dacă aceste achiziții ar fi existat, contractele aferente ar fi fost anexate cererii de plată. Pe de altă parte, în afara unor simple facturi, nu există dovezi ale plăților aferente celor două facturi. Reținând și faptul că o asemenea apărare nu a fost făcută prin contestația împotriva procesului-verbal atacat ci direct în fața instanței, Înalta Curte constată că în fapt, cele două facturi sunt înscrisuri preconstituite, nefăcând dovada îndeplinirii Planului de afaceri de către recurentă anterior datei de 19.08.2016, existența lor neavând relevanță juridică câtă vreme nu s-a făcut această dovadă la instituția intimate odată cu depunerea cererii de plată a tranșei a doua.

În ceea ce privește tranzacția încheiată cu D. din 19.08.2016, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și intimata pârâtă, constată că, din activitățile anterioare acesteia, rezultă cu evidență crearea unor condiții artificiale de către recurenta reclamantă în vederea beneficierii de fonduri europene.

Astfel, conform datelor existente la ANSVSA, în data de 18.08.2016, exploatația aparținând recurentei reclamante figura cu un efectiv de 255 capete ovine și în aceeași zi se înființează exploatația lui D.. În data de 19.08.2016, recurenta reclamantă transferă în exploatația lui D. un număr de 83 ovine, 3 ovine din cele 86 din exploatația nouă, provenind din altă exploatație.

La aceeași dată, 19.08.2017, prin contractul nr. x, D., în calitate de vânzător, vinde recurentei reclamante 50 capete din categoria oi-mioare montate și 35 capete din categoria Oi-alte categorii în valoare de 54.000 RON, dintre care, 83 primite anterior de la recurentă. Ulterior, recurenta reclamantă se înregistrează cu aceste 85 de capete, din care 83 fuseseră transferate din propria exploatație, pentru a face dovada că a îndeplinit obiectivul investițional pe care și-l asumase prin Planul de afaceri, dovadă necesară pentru accesarea tranșei a doua de plată.

Așadar, tranzacția realizată prin contractul nr. x/19.08.2016 nu este reală deoarece, efectivul de ovine destinat obiectivului investițional a plecat din propria exploatație a recurentei reclamante și a revenit, în aceeași zi, în aceeași exploatație printr-un intermediar care nu deținea ovine cu o zi înainte de încheierea tranzacției.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare, beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanțare, iar în conformitate cu art. 1 alin. 3, beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.

Totodată Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 definește preluarea unei exploatații agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești).

Fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravin obiectivelor FEADR."

În speță, a avut loc o fracționare a numărului de animale din exploatația recurentei reclamante, prin trecerea din exploatația sa în cea a lui D., pentru o singură zi, a unui număr de 83 de ovine, ceea ce reprezintă o fărâmițare a exploatației agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de a doua tranșă de plată, deci, de a obține un avantaj.

Așadar, prin nerespectarea Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare, recurenta reclamantă a încălcat clauzele contractului de finanțare, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc "neregula, contrar susținerilor recurentei reclamante.

Implementarea unui proiect și atingerea scopului urmărit de schema de ajutor din cadrul FEADR trebuie să aibă loc cu respectarea întocmai a dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractului ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții.

Cât privește critica potrivit căreia, instanța de fond a constatat săvârșirea unei nereguli, în lipsa oricărei dovezi privind producerea sau posibilitatea producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene si/sau fondurilor publice naționale, Înalta Curte constă că, așa cum s-a arătat mai sus, existența neregulii constă în crearea de condiții artificiale pentru a se obține necuvenit finanțare nerambursabilă din fonduri europene, nerespectându-se condițiile impuse prin contractul de finanțare, Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 și a Planului de afaceri.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 3 din Contractul de finanțare, conform cărora sprijinul financiar nerambursabil se acordă sub forma unei prime pentru instalarea tânărului fermier, acesta din urma asumându-și anumite obligații contractuale.

Așadar, se acordă o primă pentru dezvoltarea unei exploatații agricole dacă se realizează scopul menționat în cererea de finanțare.

Ghidul solicitantului stipulează expres că, în caz de neîndeplinire a activităților prevăzute în Planul de afaceri, se procedează la recuperarea sprijinului acordat.

Prin contractul părților, însușit de beneficiar, la art. 11 alin. (3) din Anexa 1 Prevederi generale se prevede sancțiunea restituirii integrale a primei încasate în cazul unei nereguli cu privire la executarea contractului.

Susținerile recurentei reclamante referitoare la presupuse indicații ale angajatei intimatei pârâte, nu pot fi reținute de Înalta Curte câtă vreme, potrivit contractului de finanțare, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții și este responsabil de a se asigura ca toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale și complete în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8)