Decizia nr. 3507/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3100/2017 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalului București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând anularea Deciziei nr. 279 din 06.01.2016, emisa de către parata AFIR, prin care a fost respinsa Contestația formulata de reclamanta nr. FN/07.12.2015 si înregistrata la AFIR sub nr. x/10.12.2015, anularea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 28.10.2015, privind proiectul C 1120021142700208 "Instalarea tânărului fermier A., comuna Balta, județul Mehedinți", beneficiar A., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum si a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 103.759 RON si a penalităților de întârziere.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3100 din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie: - instanța de fond a apreciat ca încălcarea termenului de 90 de zile, prevăzut pentru efectuarea verificărilor si pentru emiterea proceselor-verbale de constatare si de stabilire a creanțelor bugetare, nu poate atrage nulitatea actelor emise peste acest termen, în condițiile în care aceasta situație alăturata elementelor nelegale sau nereale din cuprinsul actelor a căror anulare a solicitat-o, poate duce la anularea acestora; - instanța de fond, aplicat greșit prevederile legale, considerând că simpla comunicare prin posta, a procesului-verbal contestat, este de natura să suplinească un punct de vedere sau mențiunea că nu exista un punct de vedere; - instanța a considerat în mod greșit ca reclamanta a săvârșit o "neregulă" în desfășurarea proiectului sau, aplicând în mod eronat prevederile sancționatoare; - a doua cerere de plata trebuia depusa după verificarea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, reclamanta fiind împiedicată sa-si duca la îndeplinire aceste obligații; - reclamanta a înștiințat în nenumărate rânduri parata despre blocarea contului cum rezulta din adresele nr x/15.06.2015 înregistrată la AFIR Mehedinți, și nr. 11264/22.06.2015 înregistrată la Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud Vest Oltenia), dovedind astfel imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor; - instanța a interpretat greșit noțiunea de "neregula" neluând în calcul situația extraordinară, de neprevăzut, a blocării contului bancar fără nici o implicare din partea reclamantei. Pentru aceste motive, s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea senineței și admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 7 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă și reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x, din data de 16.08.2012, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A., comuna Balta, județul Mehedinți". În baza contractului menționat, Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 172.932 RON, echivalent a 40.000 euro, reprezentând 100% din valoarea totală a ajutorului nerambursabil, în cadrul a două tranșe de plată. Suma decontată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a fost de 103.759 RON, reprezentând 60% din finanțarea nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul primei tranșe de plată depusă de beneficiar. Conform prevederilor contractuale, beneficiarul trebuia să depună cererea pentru acordarea tranșei a II-a de plată, în maximum 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare. Deoarece Contractul de finanțare a fost semnat în data de 16.08.2012, în data de 16.05.2015 au expirat cele 33 de luni. Întrucât beneficiarul nu a depus în termenul procedural menționat, dosarul cererii de plată aferent transei a II-a, acestuia i s-a întocmit "Notificarea beneficiarului/furnizorului privind depășirea termenului limită de depunere a cererii de plată nr. x/18.05.2015 (Formularul AP 0.2), prin care a fost înștiințat că a depășit termenul de depunere a cererii de plată și i s-a mai acordat totodată un termen de 15 zile lucrătoare, de la data primirii notificării. Având în vedere că beneficiarul A. nu a depus, nici în termenul prevăzut în Contractul de finanțare, nici în perioada acordată prin Notificarea nr. x/18.05.2015, dosarul cererii pentru acordarea celei de-a doua tranșe de plată, acestuia i s-a întocmit Formularul IRD 0.1 "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă", aprobat de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Neregularitățile au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 40.038/28.10.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 103.759 RON. Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 40.038/28.10.2015, reclamanta a formulat contestație, soluționată în sensul respingerii acesteia prin Decizia nr. 279/6.01.2016. Sub un prim motiv de recurs, recurenta - reclamantă reia criticile formulate în fața primei instanțe privind nelegalitatea procesului-verbal raportat la depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia: Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26). Depășirea perioadei de efectuare a verificărilor nu a fost încadrată de legiuitor între condițiile de nulitate a actului administrativ, termenul de 90 de zile fiind unul de recomandare menit să determine celeritatea desfășurării inspecției fiscale și nu unul de decădere, nefiind prevăzută nicio sancțiune pentru încălcarea respectivului termen, astfel că nu pot fi reținute aceste argumente. Și critica privind încălcarea dreptului la apărare este formal invocată, în condițiile în care recurenta - reclamantă nu a formulat punct de vedere asupra proiectul procesului-verbal contestat transmis prin poștă, cu confirmare de primire, ci doar cu prilejul contestației. Cu privire la neregula constatată, s-au avut în vedere prevederile art. 4 (4) din Contractul de finanțare, potrivit cărora a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri. A susținut recurenta - reclamantă că nedepunerea cererii de plată aferentă tranșei a II-a, până la termenul limita de 16.05.2015, la care se angajase prin Contractul de finanțare, s-a datorat unei împrejurări extraordinare, respectiv blocarea conturilor de către B., împrejurare care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Anexa la Contractul de finanțare privind - Încetarea contractului. Cu privire la această apărare, constată Înalta Curte că prevederile invocate, au în vedere evenimente mai presus de voința contractantului, cum ar fi decesul beneficiarului, incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului, o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploatația agricolă, distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatația agricolă, o epizootie sau o boală a plantelor care afectează parțial sau integral șeptelul sau, respectiv, culturile beneficiarului, exproprierea întregii exploatații agricole sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii (Regulamentul UE nr. 1306/2013), aspecte care nu se datorează greșelii sau vinei acestuia, care nu puteau fi prevăzute și care fac imposibilă derularea contractului. Or aspectele care țin de încălcarea condițiilor contractuale cu privire la viabilitatea economico - financiară a exploatației agricole, nu pot fi încadrate în această noțiune, pe cale de consecința, devenind incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa la Contract, privind încetarea acestuia de plin drept pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, cu consecința restituirii sumelor acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă. Constată Inalta Curte, că dispozițiile art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 prevăd că producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii acestora, astfel că în mod corect a procedat autoritatea de management prin actul atacat în prezenta cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.