ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.11.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Vrancea, a solicitat: anularea Deciziei nr. 13163 din 22.05.2017, de soluționare a contestației administrative, anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.03.2017 și a actelor care au stat la baza acestuia, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 107.304 RON și a dobânzilor și penalităților de întârziere, obligarea pârâților AFIR și OJFIR Vrancea la aprobarea modificării Planului de afaceri aferent Contractului de finanțare, conform solicitării nr. 408/02.03.2017, obligarea pârâtei AFIR la plata tranșei a doua din finanțare în cuantum de 71.536 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4490 din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Vrancea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocând în esență interpretarea pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2010 și ale Regulamentului CE nr. 1083/2006 în ceea ce privește de respingere a acțiunii recurate.

În cadrul recursului se invocă mai mult aspecte de nelegalitate care privesc nelegalitatea constatată, nereguli care în opinia autorității pârâte privesc neîndeplinirea obiecțiunilor asumate în Plenul de afaceri.

Recurenta-reclamantă critică ca nelegală această susținere însoțită și de prima instanță arătând că în principal planul de afaceri nu face parte integrantă din contractul de finanțare și în subsidiar, în opinia sa, a fost îndeplinite obiectivele din cererea de finanțare, respectiv creșterea dimensiunii economice a firmei cu 4.288 UDE, până la anul 3, realizarea unei investiții de minimum 30% din valoarea sprijinului și creșterea suprafeței de teren cu 4,09 ha față de suprafața inițială.

Alt aspect de nelegalitate privește aprecierea neregulii în raport de respingerea cererii formulată la data de 2.03.2017 de modificare a contractului de finanțare. Se arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că cererea a fost depusă înăuntrul termenului de 36 de luni de la încheierea contractului de finanțare conform dispozițiilor art. 9 din contract.

Un alt aspect privește faptul că recurenta-reclamantă a inițiat încheierea unui act adițional cu autoritatea pârâtă care să reflecte modalitatea în care au fost realizate obiectivele Măsurii 112 în cadrul căreia a fost acordată finanțarea însă autoritatea locală competentă OJFIR Vrancea a refuzat nejustificat invocând faptul că suprafața de solar de 1200 mp a fost înregistrată la data de 9.02.2017 după emiterea deciziilor de plată.

Se invocă faptul că AFIR a modificat unilateral contractul de finanțare prin reducerea perioadei de execuție în condițiile în care pentru anul 2016 perioada de declarare a terenurilor la APIA a avut termen limită data de 15.07.2016 deși în cazul reclamantei conform contractului de finanțare modificarea planului de afaceri putea fi solicitat până la 10.03.2017.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia Curții prima instanță a pronunțat soluția de respingere a acțiunii cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că au existat neregulile contestate, nereguli constând în neîndeplinirea obligațiilor asumate prin planul de afaceri aferent cererii de finanțare.

Primul aspect de nelegalitate invocat conform căruia planul de afaceri nu face parte din contractul de finanțare și în consecință nerespectarea unor obligații din plan nu reprezintă o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 nu este fondat.

Planul de afaceri face parte integrantă din contractul de finanțare și cuprinde activitățile ce devin condiții obligatorii de îndeplinit odată cu semnarea și cu obținerea sprijinului financiar nerambursabil pe toată perioada contractului de finanțare autoritatea-intimată având dreptul și obligația de verifica pe întreaga perioadă de implementare în ce măsură beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanțare.

Potrivit Art. 1, alin. (1)(2) din Contractul de finanțare: "Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște si le acceptă. Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare - selectare, devine obligatorie pentru beneficiar".

De asemenea, art. 4 alin. 4 din Contractul de finanțare prevede că: "A doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1) și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

Verificarea condițiilor celei de a doua tranșe de plată se efectuează în termenul de maxim 24 luni de la data acordării acesteia."

De asemenea, potrivit prevederilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua tranșă de plată".

Totodată, Anexa II din Contractul de Finanțare, prevede: "Nerespectarea clauzelor contractuale și a termenelor de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare, poate conduce ta rezilierea acestuia și implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului".

Prin Contractul de finanțare, însușit de beneficiar si semnat fără nici o obiecțiune de acesta, reclamantul se obligi să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract și este sigurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

Mai mult decât atât, conform dispozițiilor Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112, până la cea de-a doua tranșă de plată, beneficiarii trebuie să realizeze toate investițiile pentru modernizarea și dezvoltarea exploatației, propuse în Planul de afaceri, astfel:

"Dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităților revăzute în Planul de afaceri, AFIR va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

Aspectul de nelegalitate privind realizarea în concret a obiecțiunilor asumate nu este fondat.

Prima instanță a realizat o verificare în concret a acestora, pe situația de fapt și a concluzionat corect în sensul că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obiectivele din cererea de finanțare deoarece achizițiile de terenuri în anul 3 al contractului de finanțare nu erau de natură a asigura îndeplinirea obiectivului asumat prin planul de afaceri. Iar îndeplinirea obiectivului privind creșterea dimensiunii economice nu putea fi realizată prin cultivarea altor culturi față de cele asumate de beneficiar prin planul de afaceri, plan care nu a suferit modificări de comun acord.

Aspectul de nelegalitate privind pretinsa conduită nelegală a autorității care a refuzat incheierea unui act adițional de modificare a planului de afaceri nu este fondat.

Modificarea planului de culturi aferent anului 3 de implementare nu s-a aprobat, întrucât modificarea planului de cultură pentru anul țintă al unui proiect se poate face astfel încât culturile propuse să poată fi înființate în cadrul perioadei de execuție a contractului de finanțare, însă beneficiarul a depus documentația la sfârșitul anului 2016, respectiv în data de 07.12.2016, astfel că reclamanta nu se mai putea încadra în termenul de execuție al contractului de finanțare, acesta expirând în data de 10.03.2017.

De asemenea, s-a constatat că, deși beneficiarul avea obligația ca până la finalului anului 2016, anul 3 din Cererea de finanțare, să cultive 2 ha cu porumb zaharat, 2,39 ha pepeni și 2 ha grâu și să achiziționeze 3 ha teren arabil, acesta nu a respectat nici unul din obiectivele asumate, solicitând modificarea contractului de afaceri la sfârșitul anului 2016, când toate aceste obiective ar fi trebuit realizate, motiv pentru care s-a întocmit, de către OJFIR Vrancea, Notificarea CI.11 nr. 3152/07.12.2016 prin care i s-a adus la cunoștință beneficiarului ca nu a fost aprobata solicitarea de modificare a planului de culturi aferenta anului 3 de implementare, depusă și înregistrată cu nr. x/07.12.2017.

Așadar, aprobarea modificării contractului de finanțare trebuia solicitată mult mai devreme, astfel încât beneficiarul să poată realiza planul de cultură modificat în cursul anului 2016, anul 3 - țintă al duratei de execuție a contractului de finanțare.

Curtea constată că sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011în raport de situația constatată. S-a apreciat corect în raport de obligațiile asumate de recurentă în calitate de beneficiar al contractului de finanțare.

Totodată, conform art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Neregula constatată reprezintă un criteriu de eligibilitate neîndeplinit ce a condus la neeligibilitatea întregului proiect prin încălcarea prevederilor contractuale, respectiv art. 3{1) din Anexa I - Prevederi generale din contractul de finanțare "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare (...)".

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4490 din 5 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.