ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.11.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 5/16.01.2018 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție; anularea Ordinului nr. 53/12.02.2018 având același emitent; obligarea pârâtei la emiterea unor noi ordine de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul:

- stabilirii salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex prevăzut în Cap. II din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, corespunzător nivelului de instanță, vechimii în muncă și în funcție;

- stabilirii și aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate și conex, prin adăugarea la salariul de bază a sporurilor de 45%, prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante corespunzătoare noilor ordine și a dobânzii legale aferente acestor sume.

Prin sentința civilă nr. 1510/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția nulității acțiunii și a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, în ceea ce privește stabilirea salariului de bază, au preluat susținerile din cererea de chemare în judecată, iar în plus față de acestea au arătat că disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din același act normativ. Sintagma prevăzută de disp. art. 38 alin. (6) "se acordă cele stabilite pentru anul 2022" impune stabilirea salariilor de bază în conformitate cu toate dispozițiile din Legea nr. 153/2017 care reglementează modalitatea de calcul al acestora.

Cu toate că pentru stabilirea salariilor de bază nu au fost aplicate disp. art. 10 din Legea nr. 153/2017, în mod greșit instanța de fond reține că din calculul prezentat de pârâtă, salariile de bază pentru personalul auxiliar și conex al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au stabilit la nivelul anului 2022, conform cap. II și III din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și notelor aferente capitolelor menționate.

De asemenea, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că perioada supusă analizei în prezentul dosar este doar anul 2018, deși ordinele atacate își produc efectele și în prezent, nefiind emise alte ordine care să le înlocuiască. Având în vedere argumentele expuse de instanța de fond cu privire la aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, apreciază că acțiunea ar fi trebuit admisă cel puțin în parte, respectiv pentru perioada ianuarie 2019 - prezent.

Instanța reține că începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea - cadru (sporuri, indemnizații, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază (...). Tot începând cu anii 2019 - 2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv anexele la Legea - cadru. (...). Cu toate acestea, instanța de fond nu dispune obligarea pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puțin începând cu anul 2019.

Aspectele invocate de recurenți în ceea ce privește stabilirea și aplicarea sporurilor reprezintă o redare fidelă a susținerilor din cererea de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport cu criticile invocate, cu apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenții reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar acțiunea pe care au formulat-o a fost respinsă de instanță care a reținut, în esență, în ceea ce privește stabilirea salariului de bază, că așa cum rezultă din calculul prezentat de pârât în întâmpinare, salariile de bază pentru personalul auxiliar și conex al ÎCCJ s-au stabilit la nivelul anului 2022, conform cap. II și III din anexa V la Legea nr. 153/2017 și notelor aferente capitolelor menționate. Astfel, pârâtul, în privința salariilor de bază aferente personalului auxiliar, a avut în vedere dispozițiile capitolului II, nota 2 și 3 din anexa menționată, conform cărora salariile de bază de la pozițiile 1-6 cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim, iar pentru funcțiile de la pozițiile 7-14 sunt prevăzute salariile de bază la gradația 0, salariile de bază pentru gradațiile 1-5 determinându-se prin majorarea salariilor de bază pentru gradația 0 potrivit art. 10 din lege, ceea ce și pârâtul a aplicat: ex. pentru funcțiile de la poz. 7: gradația 1 - salariu de bază 5008 RON; gradația 2 (vechime în muncă 5-10 ani) - salariu de bază 5110 RON; gradația 3 (10-15 ani) - salariu de bază 5212 RON; gradația 4 (15-20 ani) - salariu de bază 5315 RON; gradația 5 (peste 20 de ani) - salariu de bază 5417 RON.

Pârâtul a avut în vedere dispozițiile capitolului III, nota 2 și 3 din anexa menționată conform cărora salariile de bază de la pozițiile 1-5 se determină prin majorarea salariilor de bază pentru gradația 0 potrivit art. 10 din lege, ceea ce și pârâtul a aplicat: ex. pentru funcția "aprod": gradația 1 - salariu de bază 3500 RON; gradația 2 (vechime în muncă 5-10 ani) - salariu de bază 3550 RON; gradația 3 (10-15 ani) - salariu de bază 3610 RON; gradația 4 (15-20 ani) - salariu de bază 3750 RON; gradația 5 (peste 20 de ani) - salariu de bază 3850 RON.

Instanța de fond a subliniat că anexa V cap. II și III și art. 10 din partea generală a Legii nr. 153/2017 trebuie aplicate prin prisma art. 39 din Legea nr. 153/2017.

Pentru anul 2018 (cel de referință în speță) salariile de bază se stabilesc potrivit aplicării etapizate aferente anului respectiv: Potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se acordă salariile de bază și celelalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%. Potrivit art. 38 alin. (6), salariile de bază determinate prin înmulțirea salariilor de bază avute în luna decembrie 2017 cu 25% nu pot depăși nivelul salariilor de bază prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022, așa cum corect a procedat pârâtul. Abia începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru (sporuri, indemnizații, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Tot începând cu anii 2019-2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru, și salariile de bază avute în luna decembrie 2018.

Curtea a subliniat că Legea nr. 153/2017 stabilește limitări, pe de o parte, ale salariilor de bază în sensul de a se acorda - începând cu 1 ianuarie 2018 - respectivele salarii de bază fără a se putea depăși nivelul stabilit pentru anul 2022, iar, pe de altă parte, ale cuantumului sporurilor.

Așa cum s-a menționat anterior, cele mai multe dintre susținerile din cererea de recurs reprezintă o redare fidelă a aspectelor de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată.

Astfel, referitor la stabilirea salariului de bază, recurenții au redat susținerile de la pagina 2 a acțiunii (ultimele două paragrafe), de la pagina 3 și, respectiv, pagina 4 (până la ultimul paragraf), iar în ceea ce privește stabilirea și aplicarea sporurilor au redat susținerea de la ultimul paragraf al paginii 4, precum și susținerile de la paginile 5 - 10 ale acțiunii.

Trebuie subliniat faptul că în privința stabilirii și aplicării sporurilor, cererea de recurs nu conține nicio critică de nelegalitate la adresa sentinței recurate, ci exclusiv susținerile din cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că nu se impune examinarea acestor susțineri, întrucât ele au fost deja analizate de instanța de fond, iar exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătorești presupune formularea unor critici concrete de nelegalitate cu privire la hotărâre și nu preluarea susținerilor din cererea de chemare în judecată, care au format obiectul analizei primei instanțe.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, în soluționarea căii de atac a recursului, instanța nu poate proceda la o reanalizare a susținerilor din cererea de chemare în judecată, ci numai la examinarea motivelor de nelegalitate ce trebuie menționate în cererea de recurs, în conformitate cu disp. art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care stabilesc că cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În consecință, Înalta Curte va proceda doar la examinarea acelor susțineri din cererea de recurs, care pot fi subsumate unui motiv de casare, respectiv celui reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care, deși nu a fost indicat de către recurenți, poate fi incident prin raportare la criticile formulate.

Astfel, recurenții au arătat că disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din același act normativ. Sintagma prevăzută de disp. art. 38 alin. (6) "se acordă cele stabilite pentru anul 2022" impune stabilirea salariilor de bază în conformitate cu toate dispozițiile din Legea nr. 153/2017 care reglementează modalitatea de calcul al acestora.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 153/2017:

"(1) Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații. (2) Fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepția funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor de conducere pentru care gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. 1 - IX, precum și a personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. 1 - VIII pentru funcțiile de execuție sunt la gradația 0. (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (5) Gradația obținută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condițiile de acordare. (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradației deținute."

În mod corect a reținut prima instanță că acest text de lege trebuie interpretat prin prisma art. 39 din Legea nr. 153/2017 care stabilește că "(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare. (2) În situația în care nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă. (3) Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14."

După cum a constatat prima instanță și după cum rezultă cu claritate din art. 39 al Legii nr. 153/2017, numai în situația în care nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

Într-adevăr, așa cum susțin recurenții, disp. art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu exclud de la aplicare disp. art. 10 din același act normativ, dar această aplicare nu se face automat, în toate situațiile în care se procedează la stabilirea drepturilor salariale, ci numai în situația reglementată de art. 39, atunci când nu există funcție similară în plată, situație care nu se regăsește în cauză.

Cât privește susținerea că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile suplimentare reglementate în cuprinsul art. 17 alin. (3)-(5) din Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din justiție din Anexa V- a Legii nr. 153/2017, instanța de control judiciar constată că aceasta este o simplă afirmație, neînsoțită de nicio critică concretă de nelegalitate, în condițiile în care prima instanță a făcut referire în considerentele sentinței la aplicabilitatea acestor prevederi legale.

Au mai arătat recurenții că în mod greșit instanța de fond a apreciat că perioada supusă analizei în prezentul dosar este doar anul 2018, deși ordinele atacate își produc efectele și în prezent, nefiind emise alte ordine care să le înlocuiască.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că reclamanții au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 5/16.01.2018 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 1.01.2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația lunară brută de încadrare/salariul lunar brut de care beneficiază personalul din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 al Legii nr. 153/2017, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Art. 3 din ordin prevede că, în situația în care, începând cu data de 1.01.2018, ca urmare a aplicării majorărilor salariale prevăzute la art. 1 și art. 2 al prezentului ordin, indemnizațiile de încadrare/salariile de bază sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Așadar, prin acest ordin se stabilește nivelul de salarizare aferent anului 2018, în mod corect prima instanță reținând că perioada supusă analizei în prezentul dosar este anul 2018. În plus, conform calculului prezentat de pârâtă în întâmpinare, prin acest ordin salariile de bază pentru personalul auxiliar și conex al ÎCCJ s-au stabilit la nivelul anului 2022. Deci, fiind atins încă din anul 2018 nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, este evident că ordinul sus menționat își produce efectele și ulterior anului 2018, astfel că este nefondată susținerea recurenților că acțiunea ar fi trebuit admisă cel puțin în parte, respectiv pentru perioada ianuarie 2019 - prezent.

Stabilirea corectă a cuantumului salariilor începând cu data de 1.01.2018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, și atingerea încă din anul 2018 a nivelului de salarizare prevăzut pentru anul 2022 nu permite emiterea unor noi ordine de salarizare începând cu anul 2019, așa cum solicită recurenții.

Se mai arată în cererea de recurs că instanța reține că începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea - cadru (sporuri, indemnizații, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază (...). Tot începând cu anii 2019 - 2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv anexele la Legea - cadru. (...). Cu toate acestea, instanța de fond nu dispune obligarea pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puțin începând cu anul 2019.

Recurenții se referă la următoarele considerente ale sentinței: pentru anul 2018 (cel de referință în speță) salariile de bază se stabilesc potrivit aplicării etapizate aferente anului, respectiv: Potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se acordă salariile de bază și celelalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%. Potrivit art. 38 alin. (6), salariile de bază determinate prin înmulțirea salariilor de bază avute în luna decembrie 2017 cu 25% nu pot depăși nivelul salariilor de bază prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022, așa cum corect a procedat pârâtul.

Abia începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru (sporuri, indemnizații, etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual.

Tot începând cu anii 2019-2022 salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază prevăzute de lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru, și salariile de bază avute în luna decembrie 2018.

Prin aceste considerente, prima instanță a explicat modul în care se aplică etapizat noua lege a salarizării, dar expunerea acestora nu justifică solicitarea recurenților de obligare a pârâtei la stabilirea salariilor în această modalitate, cel puțin începând cu anul 2019, câtă vreme din anul 2018 a fost atins nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, astfel că nu mai poate fi modificat modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite recurenților, în conformitate cu solicitarea acestora.

Referitor la stabilirea și aplicarea sporurilor, așa cum s-a precizat mai sus, recurenții nu au formulat critici de nelegalitate la adresa sentinței, Înalta Curte neputând proceda la reanalizarea susținerilor din cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., E., I., M., Q., U., W., AA., EE., II., MM., OO. prin mandatar V., B., F., J., N., R., V. - Mandatar, X., BB., FF., JJ., NN., PP. prin mandatar V., C., G., K., O., S., U., Y., CC., GG., KK., D., H., L., P., T., V., Z., DD., HH., LL., OO. împotriva sentinței civile nr. 1510/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2022.