ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 18/26.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, prin care le-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 8/DEFA din data de 31.01.2018 emisă de președintele Curții de Apel Brașov.

Prin sentința nr. 5253 din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției și a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu acesți pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Brașov, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., neîncadrat în drept.

Reclamanții au arătat, în esență, că decizia este emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești, sub aspectul modului de calcul al drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2018, astfel cum sunt detaliate în cuprinsul Legii nr. 153/2017, respectiv sub aspectul stabilirii și aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.

Art. 25 alin. (1) din legea-cadru prevede că "suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz", însă cuantumul de 30% face referire la ordonatorul de credite și nu la drepturile salariate de care ar trebui să beneficieze personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.

Din interpretarea prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 5 din Capitolul VIII din Anexa V din lege, rezultă că sporurile la care este îndreptățit personalul auxiliar de specialitate trebuie calculate și acordate cumulat la salariul de bază, calculat în întregime, în raport de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.

Au precizat recurenții că, pe de o pate, dreptul de a beneficia de cele trei sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive, fiind achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor precum și dobânzile aferente, iar pe de altă parte, sumele au fost acordate și pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătorești care prevedeau acordarea lor și pentru viitor.

În acest sens, au făcut trimitere la Decizia nr. 25/1/A/1 din 2 februarie 2018, prin care Președintele Curții de Apel Bacău a aplicat prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și a dispus în mod corect încadrarea personalului auxiliar de specialitate și conex, începând cu data de 01.01.2018, prin stabilirea și aplicarea la salariul de bază și a sporurilor conform celor anterior menționate, calculele detaliate fiind făcute în anexele care fac parte integrantă din această decizie.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Curtea de Brașov a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare.

În faza recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 18/26.03.2018 a Colegiul de Conducere al Curții de Apel Brașov, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 8/DEFA din data de 31.01.2018 emisă de președintele Curții de Apel Brașov.

Prin sentința recurată, acțiunea în anularea actelor mai sus menționate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 la cauza dedusă judecății, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Stabilind principiul aplicării etapizate a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 1 iulie 2017 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Începând cu data de 01.01.2018 (potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017), legiuitorul a prevăzut acordarea unor creșteri salariale și, particularizat cauzei de față, în privința personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor de judecată, devin aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Prin urmare, așa cum în mod corect a stabilit colegiul de conducere al Curții de Apel Brșov, aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 presupune o majorare cu 25% a drepturilor salariale față de cuantumul acelorași drepturi, aflat în plată la 31 decembrie 2017.

În măsura în care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare, aflate în plată la 31 decembrie 2017, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, prevede art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Numai în această din ultimă ipoteză poate fi supusă discuției întinderea sporurilor cuvenite personalului plătit din fondurile publice și aplicarea dispozițiilor art. 25 din lege, pentru că în prima ipoteză, așa cum s-a arătat mai sus, operează o simplă majorare de 25% atât în privința salariului de bază cât și în privința sporurilor, nefiind posibilă nicio analiză pe marginea aplicării acestor sporuri în procent minim sau maxim.

În ipoteza vizată de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 devin aplicabile dispozițiile art. 25 din lege, potrivit cărora suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță, în sensul că limitarea de 25% se raportează la nivel de ordonator de credite și nu la salariul individual, din moment ce vizează suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Or, această limită a fost avută în vedere de Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 8/31.01.2018, rezultând din economia dosarului faptul că suma tuturor sporurilor acordate nu depășește procentul de 30% din suma salariilor de bază la nivelul Curții de Apel Brașov.

În mod greșit consideră recurenții reclamanți că la nivel individual era obligatorie acordarea sporurilor la nivelul maxim prevăzut de lege, acela de 45%, fiind de observat faptul că prevederile Legii nr. 153/2017 nu numai că nu conțin o atare dispoziție ci, dimpotrivă, stabilesc un cuantum maximal al sporurilor și nu unul fix.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

Și, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare.

Prin urmare, legiuitorul a recunoscut personalului din sfera de referință a dispozițiilor art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 dreptul la un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare; un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri, privite în mod cumulat pot ajunge până la procentul de 45%, nefiind, însă, obligatoriu a fi acordate în nivel maxim.

Intimata pârâtă Curtea de Apel Brașov a justificat acordarea acestor sporuri într-un cuantum mai mic decât cel maxim admis de lege, arătând că acordarea sporurilor în cuantumul maxim de 45% la nivel individual ar fi reprezentat 31,02 % din totalul salariilor de bază la nivel de ordonator, ceea ce ar fi condus la încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea 153/2017.

Prin urmare, în mod întemeiat a concluzionat prima instanță, în sensul că neacordarea sporurilor cuvenite recurenților reclamanți în procentul maxim prevăzut de lege nu reflectă o aplicare discreționară a legii, de natură a reliefa un exces de putere, ci, dimpotrivă, aplicarea legii într-un sens care concordă voinței legiuitorului.

Invocarea unor hotărâri judecătorești de recunoaștere a dreptului la acordarea celor trei sporuri nu își găsește suport în probele administrate în proces, astfel că nu reiese faptul că prin actul administrativ litigios s-ar fi diminuat un cuantum atestat judiciar anterior; în plus, reclamanților le sunt acordate sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, astfel că nu există vreo pasivitate a ordonatorului de credite în aplicarea normelor legale, din moment sporurile se regăsesc în actul administrativ unilateral de stabilire a drepturilor salariale și se plătește efectiv.

Cât privește pretinsa discriminare la care sunt supuși recurenții reclamanți în raport de situația colegilor de la curțile de apel nominalizate în acțiunea acestora, în mod întemeiat a reținut prima instanță că nu se poate reține un atare tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularități în ceea ce privește cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuție precum și limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

De altfel, art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (…) c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;". Altfel spus, doar salariile de bază sunt vizate de principiul egalității, nu și celelalte componente ale dreptului salarial, tocmai dat fiind rolul pe care îl are ordonatorul de credite în sensul celor arătate anterior.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul reclamanților, urmând a-l respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva sentinței nr. 5253 din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.