ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2014, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a solicitat să se dispună: anularea deciziilor nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanții au fost sancționați cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital) emise de pârâtă, ca fiind nelegale și netemeinice; obligarea pârâtei, în solidar cu persoanele vinovate de formularea propunerilor și de luarea deciziilor de sancționare a căror anulare se solicită, la plata către fiecare dintre reclamanți a unor despăgubiri de câte 100.000 euro, pentru acoperirea daunelor morale pricinuite; suspendarea, în temeiul prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a tuturor efectelor deciziilor atacate până la soluționarea definitivă a cauzei; introducerea în cauză a funcționarului/funcționarilor din cadrul ASF care a/au propus emiterea deciziilor de sancționare atacate, persoane a căror identitate nu le este cunoscută, dar solicită să fie identificate de conducerea pârâtei; cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la capătul de cerere vizând introducerea în cauză a funcționarului/funcționarilor din cadrul ASF care a/au propus emiterea deciziilor de sancționare atacate .

Ulterior, reclamanții au depus o completare și modificare a acțiunii prin care au învederat că înțeleg să solicite și anularea deciziilor ASF nr. 917, 918, 919 din 31 iulie 2014, prin care au fost respinse cererile lor prealabile și au fost menținute deciziile nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014.

Înaintea primului termen de judecată, petentul D. a depus cerere de intervenție accesorie ("în interes alăturat") - f.274-279 vol. 1 dosar, prin care a solicitat admiterea acestei cereri și respingerea contestației formulate de reclamanți.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea de intervenție accesorie, prin care s-au reluat, în esență susținerile din cererea de chemare în judecată.

Totodată prin același înscris, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 1040/19.11.2014 a Președintelui ASF, susținând, în motivarea acestei excepții, că delegarea prin această decizie a domnului E. de a exercita, în numele ASF atribuțiile și prerogativele acestei instituții este nelegal făcută, având în vedere că o astfel de competență, de delegare, se află în atribuțiile Consiliului ASF și nu a președintelui ASF.

1.2. Hotărârile/Incheierile pronunțate de Curtea de Apel Brașov

Prin sentința nr. 157/F/28.10.2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară prin întâmpinare și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar urmare a declinării competenței și de către această din urmă instanță, conflictul de competență ivit a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin stabilirea competenței în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, dosarul primind numărul unic 435/64/2014*.

Prin încheierea din 4 martie 2016, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a admis cererea de suspendare formulată de A., C. și F. și, pe cale de consecință a suspendat judecata procesului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014

Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A. a depus cerere de intervenție principală, prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri.

La data de 10 septembrie 2015, prin încheiere, instanța a dispus conexarea și judecarea împreună a celor două cereri de chemare în judecată, din dosarele nr. x/2014 și nr. y/2015

După conexare, în noul dosar format, Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A. a depus cerere de intervenție principală .

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2015, Curtea de Apel, a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, formulată de D.; a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție principală formulate de Societatea de Investiții Financiare "TRANSILVANIA" S.A. Brașov în dosarele conexe nr. x/2014 și nr. y/2015; a admis, în principiu, cererile de intervenție accesorie în sprijinul reclamanților, formulate de Societatea de Investiții Financiare "TRANSILVANIA" S.A. Brașov în dosarele conexe nr. x/2014 și nr. y/2015

Urmare a decesului, în cursul procesului, al reclamantului B., au fost introduși în cauză, în calitate de moștenitori ai acestuia, reclamanții G. și H..

Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2019, Curtea a admis cererea formulată de reclamanții A., C., G., H. și de intervenienta Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A. Brașov și, în consecință, a dispus sesizarea Curții Constituționalae cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital (raportat la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României) și a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital rap. la art. 21

3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1) și art. 53 din Constituția României, coroborate cu cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), excepție ridicată de reclamanții A., C., G., H. și de intervenienta Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A. Brașov.

De asemenea, curtea a luat act de renunțarea reclamanților A., C., G., H. și a intervenientei Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A. Brașov la cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin sentința nr. 2/F din 06.02.2020, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1040/19.11.2019 a Președintelui Autorității de Supraveghere Financiară.

A respins, ca nefondată, acțiunea conexă din dosar nr. x/2014, formulată, completată și modificată de reclamanții A., C. și, în calitate de moștenitori ai reclamantului defunct B., de reclamanții G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A respins, ca nefondată, acțiunea conexă din dosar nr. x/2015, formulată de reclamanții A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a respins cererile de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulate de intervenienta Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" S.A Brașov,

Totodată, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de intervenientul D. și a obligat reclamanții A., C., G. și H. la plata, în solidar, către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a sumei de 949 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanții C. și A. în condițiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenții-reclamanți, în esență, au criticat sentința atacată, sub următoarele aspecte:

- hotărârea este nelegala, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, reclamanții făcând trimitere la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, in considerentele hotărârii, judecătorul trebuie sa arate motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția, aratandu-se atât motivele pentru care s-au admis cat si motivele pentru care s-au respins cererile pârtilor;

-în ceea ce privește nemotivarea soluției de respingere a excepției de nelegalitate invocate de recurenții - reclamanți impotriva Deciziei A.S.F. nr. 1040/19.11.2013, instanța de control judiciar urmează a constata faptul ca printr-un unic paragraf, prima instanța respinge solicitările recurenților - reclamanți, sens în care apreciază ca soluția de respingere a excepției de nelegalitate, din perspectiva procesuala de fapt nemotivata;

- instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate a Deciziilor contestate în raport de anularea definitiva de către înalta Curte de Casație si Justiție a Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011 si a Deciziei A.S.F. nr. 974/06.08.2014 in cadrul Dosarelor nr. x/2014 si y/2014, acte administrative în temeiul cărora au fost emise Deciziile din 20.11.2014, dosare până la a căror soluționare chiar Curtea de Apel Brașov a dispus suspendarea prezentei cauze, fiind astfel constatata strânsa legătura dintre obiectele acestor dosare, fiind lesne de înteles ca hotărârea recurata nu poate fi considerata motivata.

- împrejurarea ca, atât încheierea de conexare cât si cea de suspendare, au caracter interlocutoriu, instanța nemaiputand reveni asupra lor. Or, din conținutul considerentelor sentinței recurate, nu rezulta, în nici un mod, de ce instanța de fond s-a "răzgândit" cu privire la legătura strânsa între cele doua dosare.

- reiterază ca prin intermediul Deciziei nr. 974/06.08.2014, emisă de Autoritate în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011, A.S.F. a instituit in sarcina S.I.F. Transilvania obligația de a publica lista celor 63 de acționari care au propus completarea ordinii de zi a ședinței AG.A. din 11.08.2014 cu punctul referitor la revocarea d-lui D. din calitatea de membru al Consiliului de Supraveghere al S.I.F. Transilvania;

- în contextul celor prezentate, instanța de control judiciar urmează a constata faptul ca presupusele motive aduse în susținerea măsurilor de sancționare dispuse prin Deciziile A.S.F. nr. 1762 si 1763 din 20.11 2014 si-au primit confirmarea definitiva în aprecierile Inaltei Curți, la soluționarea pe fond a aspectelor identice de nelegalitate ce au privit Decizia C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011 și Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014, argumente extrem de importante in economia prezentului litigiu, dar a căror respingere/neanalizare nu a fost motivata de Curtea de Apel Brașov in cuprinsul Hotărârii Atacate.

- din cuprinsul considerentelor sentinței civile, potrivit cărora, deși Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014 a fost anulata în mod definitiv de către înalta Curte de Casație si Justiție, Curtea de Apel Brașov retine faptul ca aceasta se impunea reclamanților cu forța unui act administrativ in vigoare, beneficiind de prezumția de legalitate, care astfel trebuia adus la îndeplinire;

- interpretarea si aplicarea greșita de către instanța de judecata a dispozițiilor art. 15 din Regulamentul A.S.F. nr. 6/2009 si ale art. 153 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 14/2004 în raport art. 210 din Legea nr. 297/2004 în legătura cu procurile utilitate în cadrul ședințelor A.G.O.A. organizate in 28.04.2014 și în 11.08.2014, pentru alegerea membrilor Consiliului de Supraveghere al S.I.F. Transilvania;

- directoratul S.I.F. Transilvania avea convingerea ferma, intărită de actele administrative emise de A.S.F. si hotărârile judecătorești care au validat procesul electoral organizat de S.I.F. Transilvania, ca formularistica utilizată în cadrul adunărilor generale este legala, la adăpost de orice critica, astfel că nu se poate retine în sarcina persoanelor sancționate prin deciziile contestate o intenție de a încălca drepturile acționarilor, cum în mod greșit a reținut prima instanța, membrii Directoratului fiind de buna-credinta, în utilzarea acelor formulare fmodclel de procuri.

-așadar, în urma analizării probatoriului aflat la dosarul de fond al cauzei, instanța de control judiciar urmează a constata faptul ca recurenții, cu ocazia organizării adunărilor generale ale acționarilor, în cadrul cărora au propus acționarilor respectivele formulare de procura speciala, au avut convingerea ferma cu privire la legalitatea acestora. Aceasta convingere a fost intarita de actele emise de AS.F., privind legalitatea acestora, si de către instanțele de judecata care au validat hotărârile A.G.O.A in cadrul cărora aceste inscrisuri au fost utilizate anterior

- contrar celor reținute de Curtea de Apel Brașov, instanța suprema este rugata sa constate faptul ca funcția fundamentala pe care trebuie sa exercite ASF este una specifica puterii executive, de organizare, asigurare si executare in concret a legilor și a actelor normative cu o forță normativă superioară propriilor reglementări;

-contrar considerentelor instanței de fond, împrejurarea ca membrii directoratului au propus acționarilor care nu pot sau care nu doresc sa participe personal la A.G.A., utilizarea unor formulare de procuri si de buletine de vot prin corespondenta, prin care secretul votului este asigurat, cu excepția situațiilor in care cei îndreptățiți renunța la acel secret, nu are si nici nu poate avea semnificația unui abuz, a unei fraudări a intereselor acționarilor ori a unui comportament neloial fata de aceștia;

- având în vedere că masurile dispuse de recurenții - reclamanți si propunerile de formulare pe care le-a utilizat de ani de zile, nu constituie elemente ale laturii obiective ale contravențiilor incriminate de art. 273 din Legea nr. 297/2004, faptele imputate nu pot fi considerate contravenții, fiind nelegala concluzia instanței de judecata in sensul ca "in mod corect s-a reținut, de către parata, prin actele administrative contestate, săvârșirea de către reclamanți a contravenției prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004";

-interpretarea si aplicarea greșita de către Curtea de Apel Brașov a dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014, privind necesitatea efectuării unei anchete prealabile în cadrul procedurii administrative de constatare si sancționare a contravențiilor ca modalitate de acordare a dreptului la apărare,

- fata de considerentele instanței de fond, în primul rând, este de subliniat faptul că deși au fost sancționate persoane fizice si nu societatea S.I.F. Transilvania, toata corespondenta retiuta de instanța s-a purtat între cele doua categorii de persoane juridice (S.I.F. si A.S.F.);

-mai mult decât atât, instanța de control judiciar sa constate faptul ca sub aspectul procedurilor legale de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale reglementate de Legea nr. 297/2004, aceasta lege, deși prevede, in mod generic, în art. 278 alin. (1) ca deroga de la prevederile O.G, nr. 2/2001, fără nicio alta precizare cu privire la care din problemele concrete de procedura contravenționala deroga, conține doar câteva derogări exprese dar care sunt fara relevanta in situațiile care fac obiectul prezentului dosar (a se vedea art. 273 alin. (1) lit. c) si alin. (3), art. 2732, alin. (1) lit. c), alin. (4) si (5), alin. (2) al art. 278);

- deciziile contestate in prezentul dosar sunt nule absolut întrucât nu au la baza procesele-verbale impuse de prevederile art. 15, art. 16 si art. 21 din O.G. nr. 2/2001;

- interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor art. 224 alin. (6) si alin. (7) din Legea nr. 297/2004 in legătura cu presupusa obligație de publicare a "listei celor 63 de acționari" care au solicitat completarea ordinii de zi a ședinței din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D.

In ceea ce privește presupusa contravenție constatata de intimata de nerespectare a obligației de aducere la indeplinire a Deciziei ASF nr. 974/06.08.2014, prin care s-a instituit in sarcina Directoratului SIF Transilvania obligația de a aduce la cunoștința publicului identitatea celor 63 de acționari care au solicitat completarea ordinii de zi a ședinței din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D., Curtea de Apel Brașov, in mod netemeinic si nelegal, in ciuda anularii Deciziei nr. 974/2014 a reținut ca "Decizia nr. 974 a ASF se impunea reclamanților cu forța unui act administrativ in vigoare, beneficiind de prezumția de legalitate, care astfel trebuia adus la indeplinire. Prin urmare, in mod corect parata a constatat ca are natura contravenționala conduita reclamanților de a nu respecta susmenționata decizie. Mai mult, Curtea retine ca dispoziția ASF a fost clara, in sensul stabilirii in sarcina Comitetului director a obligației de a publica datele despre cei trei acționari și nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel ca efectuarea acestei din urma comunicări nu este suficienta pentru a considera indeplinita obligația ce li s-a impus reclamanților;

- ca pretinsa conduita contravenționala de nepublicare a informațiilor solicitate de A.S.F. a fost sancționată pentru încălcarea obligațiilor cuprinse in Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014 emisa in baza Deciziei C.N.V.M. nr. 381/20.04.2011, anularea acestor doua acte administrative de către I.C.C.J. prin (i) Decizia I.C.C.J. nr. 1733/28.03.2019, pronunțata in dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulata Decizia C.N.V.M. nr. 381/2011 si (ii) Decizia I.C.C.J. nr. 4451/03.10.2019, pronunțata in dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulata Decizia A.S.F. nr. 974/06.08.2014, conduce la concluzia ca sancționarea prin Deciziile din 20.11.2014 este contrara legii, însăși conduita contravenționala pedepsita fiind invalidata cu nelegalitatea certa a măsurilor dispuse în acest sens de către ASF;

- cu privire la incidența directa a constatării definitive a nelegalitatii Deciziilor nr. 381/2011 si nr. 974/2014, prima instanța de judecata preferă tăcerea desăvârșita, comitand greșeala înpardonabila a invocării chiar a prezumției de legalitate a acestor decizii, chiar peste statuările exprese ale Înaltei Curți de Casație si Justiție, care a înlaturat aceasta prezumție.

-mai mult, in condițiile art. 224 alin. (7) din Legea nr. 297/2004, in vigoare la data emiterii Deciziilor din 20.11.2014, A.S.F. are posibilitatea de a cere unui emitent sa publice informațiile precizate la alin. (6) ale aceluiași articol, stabilind forma si perioada în care trebuie sa se realizeze acest lucru. În situația in care emitentul nu publica informațiile solicitate, A.S.F. poate publica aceste informații cu audierea emitentului;

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a conformat prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recusului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a răspuns detaliat tuturor criticilor de nelegalitate a actelor administrative în litigiu, critici reluate în recurs, și a arătat că soluția este corectă.

1.5 Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților.

La rândul lor, reclamanții au formulat Răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului a fost depusă în ședință publică două decizii ale Înaltei Curți, pronunațate în dosarele nr. x/2014 și y/2014, susținând incidenta în prezenta cauză și invocate cu putere de lucru judecat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenții-reclamanți reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumiți de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Criticile referitoare la nemotivarea sentinței, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurenții-reclamanți au reproșat instanței de fond nemotivarea sentinței pronunțate, în ciuda faptului că acest dosar a fost suspendat până la soluționarea dosarelor nr. x/2014 și y/2014, care au avut ca obiect anularea deciziilor A.S.F. invocate ca temei al aplicării sancțiunilor iar, Curtea de Apel Brașov nu s-a pronunțat nicicum cu privire la această apărare fundamentală invocată și care a constituit motivul suspendării dosarului. Or, în aceste condiții, este incident punctul 6 al art. 488, pentru nemotivarea sentinței sub acest aspect.

De asemenea, în opinia lor, sentința este nemotivată și din punctul de vedere al excepției de nelegalitate invocate împotriva Deciziei nr. 1040/2013 a A.S.F., ce are incidență cu privire la recursul formulat, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă și superficială.

Motivul de recurs este nefondat în condițiile în care ceea ce critică recurenții este, în fapt, menținerea soluției din deciziile atacate sub aspectul că instanța a ajuns la aceeași concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile.

În condițiile în care instanța de fond și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că printre atribuțiile ASF menționate la art. 3 alin. (1) se află și cele de dispunere de măsuri și aplicare de sancțiuni iar reclamanții, în motivarea excepției de nelegalitate a deciziei menționate, susțin că atribuția ASF de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale nu putea fi delegată altor persoane, singurul competent pentru a exercita aceste atribuții fiind Consiliul ASF.

Instanța fondului a reținut în mod corect, faptul că susținerile reclamanților sunt nefondate, în contextul în care, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (2) din Legea nr. 297/2004 constatarea și sancționarea contravențiilor care fac obiectul actelor administrative atacate în cauză se face de către CNVM, care poate delega constatarea săvârșirii contravențiilor către agenți împuterniciți să exercite atribuții privind supravegherea, investigarea și controlul respectării dispozițiilor legale și ale reglementărilor aplicabile pieței de capital.

Mai mult, art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 prevede că atribuțiile și prerogativele CNVM au fost preluate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Prin urmare, și această din urmă instituție, în temeiul prevederilor legale mai sus evocate, poate să delege constatarea săvârșirii contravențiilor către agenți împuterniciți, astfel cum s-a procedat, de altfel, prin chiar Decizia nr. 1040/19.11.2014, care este astfel pe deplin întemeiată legal.

Nu în ultimul rând, este de menționat că nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a respins acțiunea.

Așadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acțiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În fine, Înalta Curte constată că la o simplă analiză a sentinței recurate se observă că instanța de fond a respins motivat și întemeiat, raportat la obiectul cauzei, acțiunea conexată a acestora și excepțiile invocate pe parcursul procesului.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt reținută de instanța de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate reveni.

Din această perspectivă criticile vizând interpretarea probelor, care tind la schimbarea situației de fapt reținute de Curtea de Apel, nu pot fi primite în recurs.

Or, Înalta Curte constată că prin recursul declarat, reclamanții repun în discuție chestiunile de fapt și de drept analizate și dezlegate de prima instanță, situație față de care se reține că problemele ce se impun a fi soluționate și de către instanța de control judiciar vizează deopotrivă, conținutul probatoriului care a fost administrat, raportat la prevederile incidente in cauză.

Este de necontestat că, reclamanții au supus controlului instanței de contencios administrativ, anularea deciziilor nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanții au fost sancționați cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital) și a deciziilor 917, 918, 919 din 31 iulie 2014 (prin care au fost respinse cererile prealabile ale reclamanților și au fost menținute deciziile nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014), toate emise de pârâtă, ca fiind nelegale și netemeinice, precum și cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a unor despăgubiri de câte 100.000 euro, pentru acoperirea daunelor morale pricinuite.

De asemenea, prin Deciziile nr. 455/30.05.2014, nr. 456/30.95.2014 și nr. 457/30.05.2014, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis sancționarea reclamanților A., B. și C. cu amenzi în cuantum de câte 10.000 RON fiecare, întrucât prin modul de întocmire a formularelor pentru alegerea a doi membri în Consiliul de Supraveghere hotărât de către membrii Directoratului în ședința din data de 25.03.2014 cu nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 6 din Regulamentul C.N.V.M. (A.S.F.) nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004 privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv și a depozitarilor, cu modificările și completările ulterioare nu a fost asigurată, în condițiile legale și regulamentare, posibilitatea exprimării de către acționari a opțiunii de vot și de reprezentare în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor S.I.F. Transilvania S.A. din data de 28.04.2014, aspect de natură să lezeze drepturile acționarilor societății și să aducă prejudicii acestora, constituind contravenția prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

Așadar, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, ceea ce li se impută reclamanților este faptul că, în calitatea lor de membri ai Directoratului SIF Transilvania S.A., au aprobat un model de procură specială pentru exercitarea de către acționari a votului secret pentru alegerea membrilor Consiliului de Supraveghere, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) pct. 6 din Regulamentul CNVM (ASF) nr. 6/2009 și ale art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul CNVM nr. 15/2004, reținându-se că astfel nu s-a asigurat, în condițiile legale și regulamentare, posibilitatea exprimării de către acționari a opțiunii de vot și de reprezentare în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SIF Transilvania S.A. din data de 28.04.2014, aspect de natură să lezeze drepturile acționarilor, conferite de deținerile de acțiuni SIF Transilvania S.A. și să aducă prejudicii acestora.

Cu privire la respingerea excepție de nelegalitate a Deciziei nr. 1040/19.11.2013 de către judecătorul fondului, reclamanții au afirmat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 274 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ale art. 3 alin. (1) lit. d) și art. 21

2

alin. (4) din O.U.G. nr. 93/2012 și pe cele ale art. 14 alin. (2) și (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014 referitor la activitatea de control a A.S.F.

Referitor la textelor normative evocate mai sus (art. 15 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009 și art. 153 alin. (2) pct. 5 din Regulamentul CNVM nr. 15/2004), acestea sunt foarte clare în sensul că sunt indicate toate elementele pe care trebuie să le cuprindă procura dată de acționar mandatarului în vederea exercitării votului în adunarea generală.

Rezultă fără echivoc că acționarul, în calitate de mandant, trebuie să aibă posibilitatea de a indica expres, în cuprinsul procurii, cum să voteze la fiecare problemă supusă votului pe odinea de zi ("pentru", "împotrivă" sau "abținere"), întrucât din procura specială trebuie să rezulte cu certitudine că reprezentantul care votează într-un anumit fel este purtătorul voinței juridice a acționarului reprezentat.

Cum bine a punctat instanța fondului, impunerea de către Comitetul Director compus din cei trei reclamanți, a unui formular de procură care nu dă această posibilitate acționarilor le lezează acestora dreptul de a-și exercita opțiunile prim mandatar, în condiții care să asigure efectivitatea votului lor.

Așadar, elementele procurii speciale au fost reglementate în mod clar prin cele două regulamente evocate anterior, a căror prevederi erau în vigoare și pe deplin aplicabile la data desfășurării adunării generale și care, astfel, trebuiau respectate de reclamanți.

Nu are relevanță în cauză, pentru considerentele anterior prezentate, faptul că anterior, la alte adunări generale ale societății, a fost folosit același model de procură si, nici nu se poate susține că o faptă ilicită, comisă în mod repetat, nu poate fi sancționată ulterior dacă nu a fost sancționată nici în trecut.

În susținerea acestui raționamant judecătorul fondului a considerat că fapta reclamanților reprezintă contravenția pentru care au fost sancționați, astfel că actele administrative contestate (atât cele de sancționare, cât și cele de respingere a plângerii prealabile a reclamanților) sunt legale și temeinice potrivit dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

De altfel, este de remarcat că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1782/03.06.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 33/10.05.2013 si a Hotărârii din 19.06.2013 emise de emise de A.S.F.. (decizie depusă la dosarul cauzei).

Sub acest aspect, în cauza nr. 508/64/2014, în raport de care cauza de față a fost suspendată, prin sentința civilă nr. 149/2016, Curtea de Apel Brașov a respins excepția de nelegalitate a Decizie de delegare nr. 925/2014, soluție care a fost menținută în recurs de către Înalta Curte, prin decizia civilă nr. 4451/2019. Decizia nr. 925/2014 a fost decizia de delegare ulterioară Deciziei nr. 1040/2013.

Critica potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat art. 2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2014, privind necesitatea efectuării unei anchete prealabile în cadrul procedurii administrative de constatare și sancționare a contravențiilor ca modalitate de acordare a dreptului la apărare, nu poate fi primită.

Nerespectarea acestei proceduri nu atrage nulitatea actului, pe o parte, în condițiile în care reclamanții oricum nu au dovedit existența unei vătămări a drepturilor lor prin lipsa anchetei, care poate fi sancționată cel mult prin nulitate relativă, condiționată de dovedirea unei vătămări.

Pe de altă parte, raționamentul juridic prezentat de recurenți nu va fi validat de instanța de control judiciar, întrucât acesta ignoră, potrivit actelor de la dosar, faptul că a existat o corespondență între pârâtă și SIF Transilvania S.A. asupra aspectelor ulterior reținute în deciziile de sancționare, context în care criticile aduse deciziilor nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014 (prin care reclamanții au fost sancționați cu amendă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital) și a deciziilor 917, 918, 919 din 31 iulie 2014 (prin care au fost respinse cererile prealabile ale reclamanților și au fost menținute deciziile nr. 455, 456 și 457 din 30 mai 2014), sunt neîntemeiate.

Nu în ultimul rând, prin corespondența purtată, SIF Transilvania S.A. a fost înștiințată cu privire la existența unor sesizări din partea acționarilor și i-au fost aduse la cunoștință argumentele invocate de aceștia, putând să formuleze obiecțiunile necesare și să prezinte poziția sa față de cele afirmate în sesizări, astfel că susținerea recurenților privind lezarea dreptului la apărare nu pot fi reținute.

În ceea ce privește invocarea de către recurenți a încălcării prevederilor art. 41 alin. (2) lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, mai exact a dreptului de a fi ascultat al persoanei sancționate, apreciem că nu trebuie pierdut din vedere faptul că art. 41 se refera, la alin. (1). doar la instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii.

De altfel, este lese de observat că recurenții din prezenta cauză au întreprins toate căile legale oferite de legea română (recursul grațios, acțiune în anulare/suspendare) pentru anularea actelor administrative sancționatorii, căi legale în cadrul cărora recurenții au formulat și pot formula în continuare toate obiecțiile și apărările pe care le consideră necesare.

Referitor la interpretarea greșita a dispozițiilor art. 224 alin. (6) și alin. (7) din legea nr. 297/2004 în legătura cu presupusa obligație de publicare a "listei celor 63 de acționari" care au solicitat completarea ordinii de zi a ședinței din 11.08.2014 cu un punct referitor la revocarea d-lui D..

Pornind de la acestă realitate de fapt, directoratul S.I.F. TRANSILVANIA S.A. era asigurat, la momentul constatării faptei nr. 1 din Deciziile nr. A.S.F. nr. 1762 și nr. 1763/20.11.2014 de către: A. (președinte executiv-director general), I. (Vicepreședinte Executiv/Director general adjunct), C. (Vicepreședinte Executiv/Director general adjunct).

Potrivit informațiilor cuprinse în convocator, completarea ordinii de zi cu punctul 1 a fost solicitată de acționari - persoane fizice, respectiv D., J. și K., acționari care au solicitat convocarea Adunărilor Generale Ordinară și Extraordinară ale Acționarilor pentru data de 11/12.08.2014, acționari ce dețin împreună 5,02% din capitalul social.

Totodată, se reține din raportul curent precizat "Completarea ordinii de zi cu punctul 2 prevăzut mai sus a fost solicitată de un grup de 63 de acționari, dintre care 33 acționari persoane juridice și 30 acționari persoane fizice, ce dețin împreună un procent de 10,2038% din capitalul social, distribuit astfel: 6,4262% din capital social este deținut de acționarii persoane juridice și 3,7776% din capitalul social este deținut de acționarii persoane fizice. In schimb, în ceea ce privește cererea de completare a ordinii de zi formulată de grupul format din 63 de acționari care deține 10,2038% din capitalul social, s-a constat faptul că nu sunt precizate informații privind identitatea acționarilor și deținerile acestora.

Practic, s-a remarcat, în această situație, o inconsecvență a Directoratului societății care în cazul L. a făcut publică identitatea acționarilor care au formulat cererea de completare a ordinii de zi, iar în cazul grupului de 63 de acționari nu a procedat similar (chiar dacă aceștia dețin individual sub 5% din capitalul social).

Din această perspectivă, pârâta, în calitate de autoritate de reglementare și supraveghere, a dispus în sarcina Comitetului director din care făceau parte reclamanții, prin Decizia nr. 974/06.08.2014, obligația de a aduce la cunoștință publică identitatea celor 63 de acționari.

Prin urmare, nu poate fi ignorată dispoziția ASF care a fost clară, în sensul stabilirii în sarcina Comitetului director a obligației de a publica datele despre cei trei acționari și nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel că efectuarea acestei din urmă comunicări nu este suficientă pentru a considera îndeplinită obligația ce li s-a impus reclamanților.

În speță, așa cum s-a menționat anterior, grupul format din 63 de acționari a formulat cerere de completarea a ordinii de zi, în condițiile reglementate de prevederile art. 117

1

din Legea nr. 31/1990 si art. 7 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 6/2009, s-a apreciat că sunt produse aceleași efecte în ceea ce privește societatea si piața reglementată ca și atunci când această cerere este formulată de un acționar care deține individual cel puțin 5% din capitalul social. În consecință, numele și deținerile acestor acționari trebuie să aibă același regim de dezvăluire către public, respectiv trebuie să fie aduse la cunoștința acționarilor și a potențialilor investitori.

Așa cum bine a punctat instanța fondului, reclamanții nu contestă faptul că nu au dat publicității identitatea și deținerea din capitalul social a celor 63 de acționari care au solicitat completarea ordinii de zi, însă susțin că prin aducerea la cunoștința publicului a identității și deținerilor individuale ale acționarilor, s-ar fi ajuns la deconspirarea a înseși intenției de vot a respectivilor acționari, deoarece este lipsit de echivoc faptul că acționarii care au propus pe ordinea de zi un anumit punct, vor vota pentru aprobarea lui în cadrul adunării generale.

Mai este de menționat că S.I.F. Transilvania S.A. este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare și, totodată, o societate ale cărei valori mobiliare, se supune dispozițiilor speciale statuate prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, prin O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și prin reglementările emise în aplicarea acestora, precum și prevederilor generale ale Legii nr. 31/1990 R - Legea societăților.

Ca atare, aceasta este ținută să respecte prevederile referitoare la transparență, precum și reglementările specifice pieței de capital referitoare la desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor prevăzute de Regulamentul nr. 6/2009.

Existența acestei contravenții presupune ca faptele subiecților activi (acționari, administratori sau angajați ai societății) să fie neloiale sau frauduloase, adică să fie contrare atribuțiilor și obligațiilor ce le revin potrivit legii (lato sensu) și documentelor constitutive ale societății sau să fie săvârșite cu rea-credință, în detrimentul intereselor licite ale deținătorilor de valori mobiliare sau alte instrumente financiare emise de societate.

În speță, fapta concretă reținută în sarcina recurenților a constat în neasigurarea, în condițiile legale și regulamentare, a posibilității exprimării de către acționari a opțiunii de vot în A.G.O.A. S.I.F. Transilvania S.A. din data de 11.08.2014, prin modul de întocmire a formularelor de procură care presupuneau vot secret.

Astfel, legiuitorul a înțeles să interzică în mod expres acea conduită a acționarului, administratorului sau a angajatului societății care are ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora, identificând inclusiv modalitatea în care această conduită apare ca fiind abuzivă și care are drept rezultat afectarea drepturilor ce decurg din deținerea de acțiuni și prejudicierea deținătorilor acestora, respectiv prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase.

Din perspectiva încadrării faptelor prezentate ca fiind neloiale sau frauduloase, din analiza dispozițiilor Regulamentului 6/2009 " reiese faptul că acționarii trebuie să utilizeze formularele de procură specială întocmite și puse la dispoziție de societate.

Ca atare, în mod corect pârâta a constatat că are natură contravențională conduita reclamanților de a nu respecta Decizia nr. 974/06.08.2014, obligația de a aduce la cunoștință publică identitatea celor 63 de acționari.

Dispoziția ASF a fost clară, în sensul stabilirii în sarcina Comitetului director a obligației de a publica datele despre cei trei acționari și nu doar de a comunica aceste date către ASF, astfel că efectuarea acestei din urmă comunicări nu este suficientă pentru a considera îndeplinită obligația ce li s-a impus reclamanților, cum in mod corect a reținut instanta fondului.

Or, membrii directoratului aveau obligația asigurării aplicării și respectării cadrului legal/regulamentar în vigoare, beneficiarii aplicării corespunzătoare a acestuia fiind, în fapt, acționarii societății.

În fine, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor recurenților sub aspectul nesocotirii dispozițiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat, în forma efectului extinctiv al acesteia. Aceste susțineri privind efectul extinctiv trebuie examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., neinvocat de către reclamanți.

Totodată, analizând dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., acestea trebuie interpretate restrictiv, în sensul că impun îndeplinirea condiției identității de părți pentru reținerea efectului pozitiv al lucrului judecat.

Este de observat că practica invocată de recurentă, ca fiind relevantă, nu poate avea nicio înrâurire în privința legalității Deciziilor nr. 455, nr. 456 și nr. 457/30.05.2014 și nici în privința faptei nr. 1 din Deciziile A.S.F. nr. 1762 și nr. 1763 din data de 20.11.2014.

Invocarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat presupune condiția identității de părți, neputând fi invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat pentru soluționarea unui raport juridic distinct decât cel dedus judecății inițiale, chiar dacă trebuie rezolvată în substanță aceeași chestiune de drept.

Este adevărat că prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

De asemenea, ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.

Ținând seama de toate cele arătate și având ca fundament constatarea că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamanți.

III. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de toate considerentele de fapt și de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții C. și A. împotriva sentinței nr. 2/F din 06.02.2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.