ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18.06.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând, în temeiul prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 165 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și functionarea Autorității de Supraveghere Financiara, suspendarea executării în integralitate a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 718/03.06.2021, prin care este sancționat cu amendă în cuantum de 1.000.000 RON și cu sancțiunea complementară a retragerii aprobării pentru funcția de membru al Directoratului Societății, suspendare solicitată până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a Deciziei ASF de sancționare.

Prin sentința nr. 1088 din 8 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a dispus suspendarea executării Deciziei ASF nr. 718/03.06.2021, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acesteia.

Împotriva sentinței civile nr. 1088/08.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1088/08.07.2021, întrucât aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; rejudecarea cauzei pe fond și respingerea cererii de anulare a Deciziei A.S.F. nr. 718/03.06.2021, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Susține recurenta greșita aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că, prima instanță a prejudecat fondul cauzei în analiza cu privire la condiția cazului bine justificat.

Susține recurenta că, prima instanță a antamat fondul cauzei prin reținerile acesteia referitoare la contul deschis la B., atribuțiile intimatului în cadrul societății și implicarea efectivă a acestuia în chestiunea presupuselor disponibilități bănești. Astfel, analiza instanței a depășit limitele pipăirii fondului, contrar prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește paguba iminentă, intimatul nu a făcut dovada acesteia întrucât nu a arătat situația patrimonială pe care o are, remunerația pe care o are, pe care o avea, disponibilitățile din conturi, imobilele și activele deținute, sens în care nu se poate trage concluzia că este vorba de o perturbăre gravă a modului de trai a acestuia și a familiei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței de judecată competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Aceste dispoziții legale cuprind condițiile esențiale care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ de către cel care formulează o cerere de suspendare, respectiv: cazuri bine justificate; prevenirea producerii unei pagube iminente.

Potrivit art. 2 alin. (1) Iit. t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțelege "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

În cauza dedusă judecații, deși precizează că este vorba despre o examinare sumară, în realitate prima instanță a antamat fondul cauzei prin reținerile acesteia referitoare la contul deschis Ia B., atribuțiile intimatului în cadrul societății și implicarea efectivă a acestuia în chestiunea presupuselor disponibilități bănești.

Astfel, instanța constată că, analiza instanței a depășit limitele pipăirii fondului, contrar prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța mai observă că, analiza făcută de instanța învestită cu acțiunea în suspendare putea fi realizată doar de către instanța învestită cu acțiunea de anulare a actului. Or, prima instanță a procedat la analiza fondului, în sensul reținerii argumentelor intimatului și a documentelor depuse de acesta, care excedează cadrului special din speța de față.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din susținerile intimatului nu se poate reține existența unei îndoieli cu privire la motivarea deciziei contestate, întrucât se observă că, în cuprinsul acesteia sunt descrise pe larg atât împrejurările de fapt, cât și temeiurile de drept avute în vedere la emitere.

Mai mult decât atât, decizia atacată întrunește toate condițiile cerute de lege respectiv este emisă de către o autoritate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004; este emisă în vederea executării legii ori a organizării legii, în speță în temeiul Legii nr. 237/2015 și a O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare; este emisă în temeiul competențelor de supraveghere și control cu care A.S.F. este învestită; este motivată atât în fapt - în cuprinsul deciziei sunt menționate faptele care au fost reținute de către A.S.F., cât și în drept - textele legale în baza cărora a fost emisă; a fost comunicată intimatului.

În concluzie, decizia contestată se circumscrie domeniului de aplicabilitate definit de legislația primară pentru un act individual emis de A.S.F. și îndeplinește cerințele motivării în fapt și în drept a actului administrativ de autoritate.

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, astfel cum reiese din motivarea acestei condiții, prima instanță a arătat că amenda aplicată este de un cuantum considerabil.

Or, cuantumul amenzii nu poate conduce, de facto, la constatarea existenței unei pagube iminente.

În continuare, instanța de control judiciar observă că, prima instanță a achiesat tuturor susținerilor intimatului-reclamant, arătând că amenda afectează sursele financiare necesare supraviețuirii intimatului-reclamant și familiei sale și că intimatul-reclamant a demisionat și nu are alte mijloace de realizare a veniturilor și de întreținere a familiei.

Contrar celor reținute de instanța de fond, la dosarul cauzei nu există niciun document din care să reiasă aceste aspecte, judecătorul fondului, preluând ca atare susținerile intimatului-reclamant fără să constate că acesta nu a dovedit cele susținute.

Astfel, instanța reține că, intimatul nu a făcut dovada pagubei iminente întrucât nu a arătat situația patrimonială pe care o are, remunerația pe care o are, pe care o avea, disponibilitățile din conturi, imobilele și activele deținute, sens în care nu se poate trage concluzia că este vorba despre perturbarea gravă a modului de trai a acestuia și a familiei.

Totodată, celelalte motive care țin de viața privată a intimatului-reclamant, nu sunt de natură a satisfice cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 1088 din 8 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.