ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3664/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 30.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. prin administrator-practician în insolvență B. în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și U.N.P.I.R Filiala Arad, a solicitat:

- anularea pct. II.1.3.3. din Decizia nr. 6/2018 emisa de Consiliul National de Conducere al UNPIR la 29.06.2018, punct prin care s-a constatat ca cererile de plata din Fondul de Lichidare depuse de A. sunt necuvenite datorita nerespectării regulamentului intern al UNPIR Filiala Arad;

- obligarea pârâtei UNPIR prin intermediul pârâtei UNPIR Filiala Arad, la plata sumei de 168.000 RON reprezentând repararea pagubei cauzate prin neplata facturilor neachitate la 15.02.2018 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume pana la momentul efectuării plații.

Prin sentința nr. 223 din 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România ("UNPIR") și U.N.P.I.R. Filiala Arad și a anulat pct. II.1.3.3 din Decizia nr. 6/29.06.2018 emisă de Consiliul Național de Conducere al U.N.P.I.R.

A obligat pârâta U.N.P.I.R prin intermediul filialei Arad să plătească suma de 168.000 RON și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la data înregistrării cererii de plată și până la data plății efective.

Totodată a obligat pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.525 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva a sentinței civile nr. 223 din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Arad, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept, recurentele-reclamante au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, UNPIR Filiala Arad susține că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material vis a vis de cuantumul onorariului care se acorda din fondul de lichidare si totodată de onorariile stabilite in situația participării la selecția lichidatorilor in procedurile inițiate de autoritățile publice si principiul relativ ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a obține foloase necuvenite.

Recurenta pârâtă arată că nu a fost parte in dosarele judecătorești care au stat la baza solicitărilor de plata din Fondul de lichidare, astfel ca nu avea posibilitatea sa exercite nici o cale de atac împotriva acestor hotărâri, exercitarea oricărui demers împotriva acelor hotărâri, fiind inadmisibil din partea recurentei.

Pe de alta parte, in mod greșit susține prima instanță ca UNPIR Arad nu ar fi întreprins nici un demers in ceea ce privește anunțarea Tribunalului Arad, ci dimpotrivă, recurenta a participat la ședințe de lucru cu reprezentanți ai Tribunalului Arad, aducând la cunoștință acestora prevederile in ceea ce privește plafonul pentru plata onorariilor din Fondul de lichidare si faptul ca in cazul participării la selecția lichidatorilor aceștia trebuie remunerați cu onorariul cu care câștigă licitația.

Or, prin prisma primei instanțe, recurenta ar trebui să intervină în toate dosarele de insolventa in care nu exista disponibilități bănești ale societăților aflate in insolventa si sa anunțe instanță de judecata despre cuantumul onorariului care se impune a fi achitat, aspect care este aproape imposibil de realizat.

Onorariul cuvenit practicianului in insolventa trebuie cerut de acesta cu buna-credință si respectând prevederile legale cu privire la exercitarea profesiei si a normelor care-i sunt aplicabile precum si a ofertei cu care a câștigat atribuirea diferitelor dosare de insolventa.

Fata de aceste aspecte prezentate mai sus, si prin raportare la faptul ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa, culpa nefiind un izvor de naștere a obligațiilor, hotărârea pronunțată in prima instanță apare vădit nelegala. Prin atitudinea necorespunzătoare si prin încălcarea normelor care guvernează exercitarea profesiei de lichidator de către însăși reclamanta din acest dosar, subscrisa nu poate fi obligata la achitarea unor sume de bani care nu se încadrează in prevederile legale pentru simpla mențiune a lor in hotărâri judecătorești definitive in care subscrisa nu este parte.

Problema juridica supusa dezbaterii in aceasta cauza, nu sta in forța obligatorie a hotărârilor judecătorești, care nu poate fi tăgăduita, ci sta in atitudinea reclamantului, care prin propria fapta culpabila, ar trebui sa primească niște sume de bani din Fondul de lichidare, care nu sunt solicitate in mod corect.

Conform art. 4 alin. (4) din Legea 85/2006 (devenit art. 39 în Legea 85/2014 - codul insolventei), in lipsa disponibilităților în averea debitoarei, cheltuielile procedurii de insolventa, inclusiv onorariile practicienilor, se suporta din Fondul de Lichidare, constituit in parte din taxe percepute la ORC si in parte din preluarea unui procent de 2% din sumele recuperate de practicieni in cadrul procedurilor de insolventa. Pana in anul 2017 inclusiv, administrarea fondului s-a realizat la nivelul Filialelor UNPIR, iar după 01.01.2018 se realizează la nivelul UNPIR București. In decursul timpului, pentru administrarea fondului de lichidare s-au elaborat sau modificat unele capitole in Statutul UNPIR si au fost adoptate mai multe regulamente interne UNPIR, atât la nivel central cat si la nivelul Filialei UNPIR Arad.

Plățile din fondul de lichidare se refera, in principal, la decontarea către practicieni a unor cheltuieli ale procedurii, si a onorariilor practicienilor pentru activitatea depusa in dosarele de insolventa si dosarelor administrate de către ONRC.

Conform situației din tabelul anexat, in perioada 2012-2017, practicianul A. a depus la Filiala UNPIR Arad un număr total de 595 deconturi de onorariu, totalizând suma de 2.072.572,12 Iei, din care au fost plătite un total de 1.878.038,47 RON si au rămas neplătite un număr de 56 de deconturi, totalizând 168.000 RON.

Din suma de 168.000 iei, conducerea filialei a considerat ca fiind justificata doar suma de 69.976,00 RON si necuvenita suma de 98.024,00 RON.

Pentru deconturile conținând sume necuvenite au fost întocmite procese-verbale de verificare. Datorita faptului ca practicianul nu a depus facturi corectate si nu a depus nici acte suplimentare in susținerea justificării sumelor si nu a semnat nici procesele-verbale de verificare individuale, nu au fost achitate nici sumele considerate ca fiind cuvenite, sumele fiind păstrate într-un cont separat, până la clarificarea acestor obligații de plata.

Motivele de oprire la plata a celor 56 de deconturi de onorar depuse de practicianul A., totalizând 168.000 RON, au fost, in principal:

- necorelarea onorariului solicitat cu decizia de selecție a ANAF, conform art. 87 alin. (4) din Statutul UNPIR, reprezentând 60.390,00 RON din totalul de 98.024 RON considerat necuveniti;

- necorelarea onorariului solicitat cu prevederile regulamentului intern al Filialei UNPIR Arad, privind aplicarea unitara a prevederilor art. 89 alin. (1) din Statutul UNPIR (ediția din 14.12.2012), reprezentând 37.634 RON din totalul de 98.024 RON, considerat necuvenit.

Aceste informații au fost aduse la cunoștința reclamantului, contrar celor menționate de prima instanța, care stabilește faptul ca decizia este nelegala pentru nemotivarea sa.

Atâta timp cat recurenta nu a fost parte in dosarele de insolventa, hotărârile pronunțate îi sunt inopozabile, si valoarea onorariilor pe care le poate achita este cea stabilita in deciziile UNPIR si in regulamentul de selecție de la ANAF. A se admite contrariul, ar însemna că recurenta va fi obligata sa achite orice onorariu stabilit de o instanța de judecata, deși acel onorariu nu este stabilit in concordanta cu prevederile legale vis a vis de plata onorariilor din Fondul de lichidare.

Art. 4 alin. (4) din Legea insolventei nr. 85/2006 (devenit art. 39 alin. (4) din Legea 85/2014) prevede ca plățile din fondul de lichidare se fac conform art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 privind activitatea practicienilor in insolventa.

Legea 85/2006 - Art. 4 alin. (4) - In lipsa disponibilităților in contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute in conformitate cu prevederile art. 37 alin (4) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor in insolventa, aprobata cu modificări si completări prin legea nr. 254/2007, cu modificările si completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

Art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 (devenit ulterior art. 38 alin. (5) prin republicarea din MO 724/13.10.2011) prevede ca plata onorariilor practicienilor in insolventa se face din fondul constituit conform art. 4 din legea 85/2006, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor st standardelor de cost ce se vor stabili de către UNPIR.

O.U.G. nr. 86/2006 art. 37 alin. (4) - Plata onorariilor practicienilor in insolventa administratori judiciari sau lichidatori ori a cheltuielilor de procedura se va face din fondul constituit conform art. 4 din legea 85/2006, cu modificările si completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor si standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanților permanenți ai UNPIR.

Din aceste doua prevederi ale legilor speciale, rezulta ca stabilirea si plata onorariilor practicienilor in insolventa din fondul de lichidare sunt de competenta organelor UNPIR si nu ale instanțelor, respectiv judecătorului sindic. In plus, ca principiu al procedurii insolventei, atribuțiunile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii, judecătorul sindic fiind în mod expres ținut deoparte de atribuțiunile manageriale si de oportunitate ale procedurii.

Din aceasta interpretare rezulta in mod clar ca întreaga responsabilitate asupra stabilirii si efectuării plaților din fondul de lichidare a sumelor cuvenite practicienilor iese din atribuțiunile judecătorului sindic, rămânând, în lipsa creditorilor care au ieșit din procedura prin închiderea acesteia, in sarcina UNP1R, care a stabilit si un cadru reglementat in detaliu asupra condițiilor de plata; sumelor cuvenite sau a cheltuielilor admise sau interzise la decontare din fondul de lichidare.

Din aceste motive, într-o eventuala contradicție între dispozițiile judecătorului sindic și prevederile statutare ale UNP1R referitoare la administrarea si efectuarea de plăti din fondul de lichidare, prevederile statutului UNPIR vor prevala. Rolul judecătorului sindic se va rezuma în aceasta situație la controlul de natura judiciara asupra cererilor de onorar, cum ar fi: confirmarea închiderii procedurii, inexistenta fondurilor in averea debitoarei, descărcarea practicianului in dosar, etc. referirile judecătorului sindic asupra cuantumului onorariului nu pot fi decât orientative.

Față de aceste considerente, recurenta pârâtă UNPIR-Arad solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Prin recursul său, UNPIR structura centrală susține că hotărârea dată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) și a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

In esență, recurenta pârâtă susține că este lipsită de suport concluzia primei instanțe, în sensul că decizia atacată în cauză ar fi nemotivată.

Se arată că motivarea actului contestat în cauză rezultă din actele prealabile acestuia, menționând recurenta pârâtă că la data de 22.05.2018 a fost întocmit un proces-verbal de verificare.

Acest document retine situația de fapt și de drept cercetată și însușită de CNC, cenzorul fiind, în final, reprezentantul specializat al CNC. Analizând atât procesul-verbal întocmit de cenzorul C. cât și obiecțiunile formulate de UNPIR Arad, CNC al UNPIR prin pct. II. 1.3.3 din Decizia nr. 6/29.06.2018 a dispus admiterea obiecțiunilor formulate de conducerea filialei la raportul de verificare pentru cereri de plată din Fondul de lichidare, depuse de A. însumând 37.634 RON, considerate deci sume necuvenite datorită nerespectării Regulamentului intern al filialei.

Prin urmare soluția sesizării formulate de A. si înregistrată la UNPIR Secretariatul general sub nr. x/19.02.2018 pe care a adoptat-o CNC al UNPIR prin cenzorul delegat consta in concluziile reținute în procesul-verbal de verificare din data de 22.05.2018, astfel cum acestea au fost modificate ca urmare a însușirii obiecțiunilor formulate de conducerea Filialei UNPIR Arad.

In concluzie CNC al UNPIR constata implicit, ca suma de 60.390 RON reprezintă sume necuvenite datorită necorelării cu oferta depusa la ANAF, iar suma de 37.634 RON, - suma constatata explicit - reprezintă sume necuvenite datorită nerespectării Regulamentului intern al filialei, in total 98.024 RON cu titlu de sume necuvenite din totalul deconturilor depuse de reclamanta.

La data de 07.08.2018, UNPIR a comunicat reclamantului A. extrase din Deciziile CNC nr. 2/23.02.2018 și nr. 6/29.06.2018, referitoare la sesizarea sa nr. 464/19.02.2018, si doar dintr-o întâmplare nefericita extrasele nu au fost însoțite si de procesul-verbal de verificare al cenzorului si de obiecțiunile filialei, care sunt parte integranta din Decizia CNC anulata de instanța de fond.

De altfel, din acest punct de vedere sentința recurată cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de o parte instanța de fond constată că se impune ca actul să fie anulat pentru ca este nemotivat, iar pe de alta parte, după doar două paragrafe, reține că poziția filialei Arad cu privire la sumele considerate justificate pentru plată în sumă de 69.976 RON și necuvenită suma de 98.024 RON (37.634 RON + 60.390 RON) "este însușită și de către UNPIR - prin decizia contestată în cauză".

Prin urmare, și Curtea de Apel apreciază ca CNC si-a însușit obiecțiunile filialei Arad la procesul-verbal de verificare întocmit de delegatul Comisiei de cenzori la cererea CNC.

Fata de aceste aspecte învederate, nu se poate concluziona că punctul II. 1.3.3 din Decizia nr. 6/29.06.2018, emisă de CNC, este nemotivat.

Referitor la netemeinicia deciziei contestate, recurenta pârâtă susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Fondul de lichidare al UNPIR este un fond care se colectează public si este doar administrat de UNPIR, iar sumele colectate sunt insesizabile si nu pot face obiectul executării silite, conform art. 51 din O.U.G. nr. 85/2006 privind organizarea activității practicienilor in insolventa.

De asemenea, art. 4 alin. (4) si (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei - lege sub imperiul căreia au fost pronunțate sentințele judecătorului sindic care conferă practicianului in insolventa plata serviciilor derulate in dosarele de insolventa, dispune:

(4) în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolventa, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzional.

(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Creanțele constatate de sentințele judecătorului sindic îi conferă practicianului vocație pentru a solicita decontarea din fondul gestionat de UNPIR, însă aceste sentințe nu pot fi puse in executare silita.

Raționamentul pentru care s-a concluzionat că reclamantului nu i se cuvin în totalitate sumele consemnate in cele 56 de deconturi depuse la Filiala UNPIR Arad rezultă din prevederile legale referitoare la gestionarea și implicit achitarea sumelor din fondul de lichidare, norme pe care instanța de fond le aplică greșit în raționamentul pe care îl înfățișează.

Plățile din Fondul de lichidare se dispun în conformitate cu normele din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolventa, sentința judecătorului sindic fiind doar unul dintre documentele pe care practicianul trebuie sa ii depună pentru a fi îndreptățit la plată.

Pe de alta parte Curtea de Apel Timișoara nu a analizat fiecare decont în parte și nici nu a arătat dacă sunt depuse în susținerea decontului toate documentele și informațiile solicitate de Filiala Arad, ci s-a rezumat la a considera că este suficientă sentința judecătorului sindic pe considerentul dispus de art. 435 C. proc. civ.

Or, Filiala, care potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ. este terță persoană față de sentințele judecătorului sindic, face dovada contrară, în condițiile legii sub care își desfășoară atribuțiile de manager al fondurilor colectate public de către UNPIR, in sensul in care a arătat practicianului in insolventa reclamant si ulterior instanței ca nu are baza legala pentru a acorda sumele din sentințele fata de care este tert, întrucât in speța de față sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (4) și 89 alin. (1) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolventa (rl), cu modificările aduse prin Hotărârea Congresului UNPIR nr. 1/14.12.2012, publicată în M.Of. nr. 134/14.03.2013 care dispun:

Art. 87 - (4) In situația în care un practician în insolventa a fost desemnat într-o procedură în baza art. 19 alin. (2) sau (2 indice 1) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe baza ofertei sale financiare, iar ulterior se constată că în averea debitorului nu există disponibilități, acesta nu poate cere decontarea din fondul de lichidare, constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, a unui onorariu mai mare decât cel pe baza căruia a fost desemnat.

Art. 89. - (1) Plata onorariilor practicienilor în insolvență ce sunt achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, se va face, în ordinea vechimii, la următoarele tarife:

- până la 3.000 RON, stabilit în baza hotărârii judecătorești pentru procedurile de insolvență deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de până la 3.000 RON, exclusiv TVA;

- 1.000 RON, prevăzut la art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2010, pentru procedurile de lichidare derulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 359/2004. cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de 1.000 RON, exclusiv TVA.

În cazul procedurilor de insolvență deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, dar provenite din proceduri deschise în temeiul Lepi nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau al Legii nr. 31/1990. republicată, cu modificările și completările ulterioare, onorariul va fi de 1.000 RON dacă complexitatea procedurii rămâne la stadiul prezentat în raportul privind situația economică a societății întocmit în conformitate cu art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

În raport de aceste prevederi legale, la momentul depunerii cererilor de decont de către reclamant, în vederea plății, Filiala UNPIR Arad a sesizat, din examinarea acestora, că ANAF era creditor majoritar, ceea ce însemna că practicianul în insolvență a participat la procedurile de selecție organizate de acest creditor fiscal. Rezulta ca practicianul in insolvență a formulat o oferta in baza căreia a fost desemnat de către ANAF cu un onorariu, iar ulterior a solicitat de la judecătorul sindic un onorariu mai mare, chiar daca se incadra in limita sumei de 3.000 RON.

Dată fiind această situație de fapt, pentru a verifica dacă practicianul în insolvență respecta dispozițiile art. 87 alin. (4), Filiala Arad i-a solicitat acestuia să depună documente suplimentare la decont, constând in ofertele financiare în baza cărora a fost desemnat de ANAF administrator judiciar/lichidator judiciar în dosarele în care instituția financiară era creditor majoritar.

Cum acesta nu s-a conformat solicitării, Filiala UNPIR a solicitat documentele de la ANAF si astfel a constatat o neconcordantă între onorariul solicitat în procedura de selecție la ANAF si onorariul depus spre decontare de filială, motiv pentru care a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 87 alin. (4) din Statut pentru achitarea sumelor solicitate in valoare de 60.390 RON.

Curtea de Apel aplica greșit aceste norme, și, fără să considere relevante ofertele către ANAF in baza cărora a fost desemnat practicianul, (desemnarea prevăzuta conform art. 87 alin. (4),) analizează doar sumele acordate de judecătorul sindic, care fiind in limita celor 3000 RON, le consideră întemeiate, astfel încât aplicând greșit normele legale concluzionează injust ca decizia paratei de neacordare a sumei din decont e netemeinica.

Referitor la faptul reținut de Curtea de Apel potrivit căreia pe facturile reclamantei exista semnătura si stampila filialei Arad, aspect ce ar echivala cu "însușirea expresă" întrucât nu au fost formulate nici un fel de obiectiuni, recurenta pârâtă arată că instanța de fond în mod greșit califică aceste formalități de primire a facturii ca fiind echivalente cu însușirea, în condițiile în care jurisprudența a fost constantă în a arata că semnarea și ștampilarea unei facturi de către persoana care o recepționează nu echivalează cu acceptarea creanței la plată de către conducătorul beneficiarului facturii.

In corespondența purtată de Filiala UNPIR Arad cu reclamanta s-a arătat in mod expres că plata unor avansuri echivalente TVA nu a reprezentat în niciun caz însușirea facturii de către Filială, ci a fost o măsură luată conform Hotărârii Adunării Generale a Filialei UNPIR Arad din data de 17.03.2011, care a avut drept scop evitarea unei crize de lichidități a practicienilor în insolvență. Hotărârea Adunării generale a Filialei Arad din 2011 a fost generată de faptul ca obligația de TVA era scadentă în luna următoare emiterii facturii, iar plățile deconturilor de onorarii se făceau cu mult mai târziu, într-o anumită perioadă întârzierea fiind de peste trei ani.

Prin urmare filiala a semnat de primirea unui document fiscal, care prin el însuși nu era suficient pentru ca reclamanta sa obțină decontarea, în lipsa tuturor celorlalte acte și informații aferente decontului, necesare ad validitatem.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul ca atât Filiala UNPIR Arad cât și CNC al UNPIR - prin cenzorul delegat cu analizarea sesizării - recunosc temeinicia sumei cuvenite în valoare de 69.976 RON, astfel încât instanța de fond acordă reclamantului și drepturi asupra cărora nu exista divergente, prin urmare in mod greșit dispune in sarcina UNPIR și plata acestei sume.

Creanța in discuție nu a reprezentat un motiv de divergență între părțile cauzei, astfel încât în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la această sumă.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac, se solicită casarea în tot a sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la data de 06.07.2021 prin care a solicitat pe cale de excepție anularea recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Prealabil verificării criticilor la adresa legalității sentinței pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata reclamantă, constatând netemeinicia acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 489 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal precum și atunci când motivele invocate nu pot fi încadrate în niciuna din ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că ambele recurente pârâte, prevalându-se de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reproșează instanței fondului o greșită aplicare a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. dar și a prevederilor art. 87 alin. (4) și 89 alin. (1) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.

În egală măsură, recurenta pârâtă UNPIR susține și existența unor motive contradictorii în cuprinsul sentinței atacate, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că este nefondată excepția invocată de intimata-reclamantă, nefiind incidentă, în cauză, sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Soluționând recursul declarat împotriva sentinței nr. 223/2021, Înalta Curte constată că este nefondată critica la adresa legalității hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., critică dezvoltată de recurenta UNPIR prin raportare la pretinsa contrarietate a unor considerente expuse de instanța fondului cu privire la îndeplinirea condiției motivării actului administrativ contestat, nefiind dovedit faptul existenței unor motive care se exclud reciproc, cu consecința imposibilității verificării concordanței soluției cu motivele pe care se întemeiază aceasta.

În schimb, instanța de control judiciar constată că este fondată critica subsumată celui de al doilea motiv de casare invocat, hotărârea atacată fiind afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum rezultă din considerentele ce urmează.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, intimata-reclamantă s-a adresa instanței de contencios administrativ în vederea cenzurării refuzului de plată din fondul de lichidare a unor sume reprezentând onorarii ce nu pot fi încasate din disponibilitățile debitorilor.

În concret, reclamanta A., în calitatea sa de practician în insolvență a depus la pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - prin Filiala Arad documentația (facturi, rapoarte justificative, copii ale hotărârilor judecătorești) în vederea achitării din fondul de lichidare a onorariului dispus de judecătorul sindic, în cuantum total de 192.000 RON .

Pe fondul neachitării sumei solicitate, între părți s-a purtat o corespondență atât scrisă cât și telefonică, iar la data de 16.02.2018, reclamanta a formulat o sesizare, care a fost soluționată prin Decizia nr. 2/23.02.2018 a Consiliului Național de Conducere al UNPIR, prin care s-a dispus, printre altele, cu privire la sumele colectate la Fondul de Solidaritate, distribuirea și virarea sumelor solicitate de filiale, și în sensul că Comisia centrală de cenzori va delega o persoană pentru efectuarea unui control asupra gestiunii și administrării fondului de lichidare la nivelul filialei Arad.

Verificările efectuate de cenzorul delegat în acest scop sunt reflectate în procesul-verbal din data de 22.05.2018, prin care s-a concluzionat în sensul că suma rămasă spre clarificare este de 168.000 RON, din care 60.390 RON reprezintă sume necuvenite, 37.634 RON - se cuvin a fi achitate, iar suma de 69.976 RON reprezintă sume cuvenite dar neplătite.

Ulterior, prin punctul nr. II.1.3.3 din Decizia nr. 6/29.06.2018 emisă de Consiliul National de Conducere al UNPIR, s-a decis admiterea obiecțiunilor formulate de UNPIR - Filiala Arad, constatându-se că cererile de plată din Fondul de Lichidare depuse de reclamanta A., privind suma de 37.634 RON sunt necuvenite datorită nerespectării regulamentului intern al UNPIR Filiala Arad, alături de suma de 60.390 RON.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, în condițiile art. 8 din Legea 554/2004, solicitând anularea pct. II.1.3.3 din Decizia nr. 6/29.06.2018 emisă de pârâta UNPIR prin care s-a constatat că suma de 37.637 RON solicitată de reclamantă este necuvenită, și obligarea pârâtei UNPIR prin intermediul filialei Arad, la plata sumei de 168.000 RON reprezentând repararea pagubei cauzate și a dobânzilor legale.

Prin sentința nr. 223/2021 Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei, apreciind că actul contestat este nelegal, în primul rând pentru că nu este motivat și apoi pentru că refuzul de plată înfrânge forța obligatorie a hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite onorariile solicitate la decontare de către practicianul în insolvență.

Referitor la primul motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că în mod greșit a reținut judecătorul fondului această critică a reclamantei-intimate ca fiind fondată.

În acord cu considerațiile de ordin teoretic expuse de judecătorul fondului pe marginea conținutului noțiunii de motivare a actului administrativ, Înalta Curte subliniază faptul că dezideratul principal al acestei condiții de legalitate a actului administrativ este informarea destinatarului actului asupra motivelor de fapt și de drept ce au determinat autoritatea în cauză să emită actul administrativ.

Un atare deziderat este considerat a fi materializat nu numai atunci când motivarea actului se reflectă în conținutul acestuia ci și atunci când o atare motivare răzbate din actele sau operațiunile administrative ce preced și condiționează actul administrativ, or aceasta este și situația în cauza de față.

Astfel, se arată în cuprinsul deciziei nr. 6/29.06.2018 faptul că aceasta a fost emisă în considerarea raportului întocmit de reprezentantul Comisiei centrale de cenzori realizat în baza Deciziei CNC nr. 2/2018, urmare a controlului asupra gestiunii și administrării Fondului de lichidare la nivelul filialei Arad și de obiecțiunile filialei ARAD a UNPIR, astfel că raportarea la aceste acte, menționate în cuprinsul deciziei contestate în cauza de față, face pe deplin posibilă identificarea motivelor avute în vedere de recurenta UNPIR pentru emiterea deciziei contestate în cauza de față.

De altfel, contrar celor susținute de reclamantul intimat și însușite de instanța fondului, Înalta Curte constată că reclamantul a realizat pe deplin motivele refuzului de plată pentru suma rămasă de clarificat, după cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, unde expune argumente contrare, de natură a reliefa nelegalitatea refuzului de plată a sumelor pretinse.

Cu privire la temeinicia refuzului de plată, judecătorul fondului constatând, din analiza documentației depuse, că toate onorariile aferente celor 56 de deconturi au fost stabilite prin hotărâri judecătorești - respectiv judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, și având în vedere că aceste hotărâri judecătorești - definitive și executorii -, au intrat în circuitul civil, producându-și efecte juridice specifice, a apreciat că se impune a fi valorificate aceste hotărâri, ele neputând fi modificate decât prin căile extraordinare de atac, în cazurile speciale prevăzute de lege.

Astfel, în cauză, nici instanța de contencios administrativ nu are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariilor asupra cărora s-a dispus deja în mod definitiv, întrucât prezenta acțiune s-ar transforma într-o veritabilă cale de atac împotriva acestor hotărâri -inexistentă în realitate, nereglementată de lege, prin nesocotirea principiului legalității căilor de atac reglementată prin art. 457 C. proc. civ.

În acest context, instanța fondului a arătat că este corectă susținerea reclamantei, în sensul că nici o autoritate publică, instituție juridică sau persoana juridică de utilitate publică nu poate modifica și nu poate pune în discuție o hotărâre definitivă și executorie, iar drepturile câștigate trebuie puse în aplicare fără a fi condiționate de alte norme interne profesionale, care nu pot prevala în fața caracterului definitiv al sentinței.

În cauză, pârâtele au invocat faptul că cele 56 de sentințe nu le sunt opozabile, întru­cât nu au fost părți în acele dosare, însă, legat de acest aspect, judecătorul fondului subliniază că obligativitatea și opozabilitatea hotărârilor judecătorești este incontestabilă, în prezența dispozițiilor art. 435 C. proc. civ.

Totodată, instanța fondului deși admite că pârâtele nu au calitatea de parte în cele 56 de dosare de insolvență, apreciază că nimic nu le-a împiedicat pe acestea să formuleze o cerere (sesizare) adresată, chiar și în mod global, Tribunalului Arad, prin care să invedereze pretinsa necorelare existentă între onorariile aprobate și cele din Statutul UNPIR, cu posibilitatea îndreptării din oficiu de către instanță a posibilelor erori materiale - privind sumele în discuție, în condițiile art. 442 C. proc. civ..

Astfel, instanța fondului, a apreciat că cele 56 de hotărâri judecătorești - care stabilesc onorariile de lichidator, se impun a fi puse în executare, prin plată și, totodată, a observat, din analiza facturilor emise de reclamantă, că, inițial, la momentul înregistrării acestora la pârâta UNPIR Filiala Arad, în perioada 2011-2013, aceste facturi au fost însușite în mod expres, prin semnătură și ștampilă, nefiind formulate nici un fel de obiecțiuni.

Considerentele anterioare, avute în vedere pentru admiterea acțiunii reclamantei, reflectă o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 precum și a prevederilor Statutului UNPIR, impunându-se, pentru acest motiv, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 85/2006, reținute a fi incidente în cauză, de interes fiind cele prevăzute la alin. (4), potrivit cărora în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza, pentru acoperirea cheltuielilor aferente procedurii instituite prin prezenta lege, fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

De asemenea, se impun a fi subliniate dispozițiile art. 87 alin. (4) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență (R1), cu modificările aduse prin Hotărârea Congresului UNPIR nr. 1/14.12.2012, publicată în M.Of. nr. 134/14.03.2013, conform cărora în situația în care un practician în insolvență a fost desemnat într-o procedură în baza art. 19 alin. (2) sau (2 indice 1) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe baza ofertei sale financiare, iar ulterior se constată că în averea debitorului nu există disponibilități, acesta nu poate cere decontarea din fondul de lichidare, constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, a unui onorariu mai mare decât cel pe baza căruia a fost desemnat.

În fine, sunt de menționat și prevederile art. 89 din același Statut, având următorul conținut:

(1) Plata onorariilor practicienilor în insolvență ce sunt achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, se va face, în ordinea vechimii, la următoarele tarife:

- până la 3.000 RON, stabilit în baza hotărârii judecătorești pentru procedurile de insolvență deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de până la 3.000 RON, exclusiv TVA;

- 1.000 RON, prevăzut la art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2010, pentru procedurile de lichidare derulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 359/2004. cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de 1.000 RON, exclusiv TVA.

În cazul procedurilor de insolvență deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, dar provenite din proceduri deschise în temeiul Legii nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau al Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, onorariul va fi de 1.000 RON dacă complexitatea procedurii rămâne la stadiul prezentat în raportul privind situația economică a societății întocmit în conformitate cu art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Dispozițiile anterior menționate constituie sediul procedurii de decontare a cheltuielilor de procedură ce nu pot fi suportate din disponibilitățile debitorului, fiind de subliniat faptul că prin aceste dispoziții se instituie un plafon în privința onorariilor practicienilor insolvenței, ce nu poate fi depășit, indiferent de valoarea onorariului stabilit de judecătorul sindic.

În schimb, atunci când onorariul stabilit este inferior plafoanelor stabilite prin dispozițiile 87 alin. (4) sau 89 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, vor fi achitate din fondul de lichidare aceste onorarii și nu sumele maximal prevăzute prin Statut.

Prin urmare, aprecierea judecătorului fondului, în sensul că se impune a fi valorificate, pentru decontarea din fondul de lichidare, hotărârile judecătorești atașate de reclamanta-intimată, este nelegală în măsura în care o atare apreciere conduce la nesocotirea dispozițiilor art. 87 alin. (4) și art. 89 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, dispoziții ce constituie sediul normelor aplicabile acestor decontări pentru perioada de referință din cauză.

Cu referire la sumele a căror plată nu a fost decontată, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte au sesizat faptul că reclamanta-intimată a pretins suma de 60.390 RON, stabilită în baza unor hotărâri pronunțate de judecătorul sindic, aferente unor proceduri în care ANAF a fost creditor majoritar, practicianul în insolvență fiind desemnat potrivit art. 19 alin. (2) sau (2 indice 1) din Legea nr. 85/2006.

În atare situații, dispozițiile art. 87 alin. (4) din Statut arată clar că suma ce se cuvine a fi decontată din fondul de lichidare nu poate fi mai mare decât onorariul în baza căruia practicianul în insolvență a fost desemnat, chiar dacă onorariile pretinse se încadrează în plafoanele valorice prevăzute de art. 89 din Statut.

În condițiile în care reclamanta-intimată a recurs la dispozițiile art. 87 alin. (4) din Statut, solicitarea adresată acesteia de a depune ofertele în baza cărora a fost desemnată de ANAF este justificată, întrucât decontarea, din fondul de lichidare, a onorariilor nu se realizează, în acest caz, în temeiul hotărârilor judecătorului sindic ci, așa cum s-a arătat mai sus, la nivelul onorariului în baza căruia a fost desemnat practicianul în insolvență.

Prin urmare, constatarea recurentelor-pârâte, potrivit căreia nu sunt îndeplinite cerințele art. 87 alin. (4) din Statut pentru achitarea sumei de 60.390 RON este una conformă normelor statutare, astfel că anularea deciziei contestate sub acest aspect de către prima instanță reflectă greșita aplicare a normelor de drept material incidente decontărilor din fondul de lichidare al UNPIR.

Referitor la suma de 37.634 RON, UNPIR Filiala Arad a concluzionat că pretențiile de decontare sunt necuvenite până la îndeplinirea formalităților impuse de art. 89 alin. (1) lit. c) din Statut și ale Regulamentului aprobat de Filiala Arad, cu luarea în considerare a limitelor de decontare ce rezultă din aplicarea regulamentului local, astfel că și în cazul acestor sume hotărârea instanței fondului, prin care obligă pârâtele la decontarea, din fondul de lichidare, a onorariilor prevăzute prin hotărârile judecătorului sindic și nu prin raportare la prevederile statutare reflectă aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cazul decontărilor din fondul de lichidare al UNPIR.

În cazul ambelor categorii de onorarii pretinse de reclamanta-intimată judecătorul fondului a apreciat că necesitatea respectării hotărârilor judecătorești justifică pretențiile practicianului în insolvență, dat fiind caracterul opozabil "erga omnes" al acestora, însă, trebuie subliniat faptul că opozabilitatea prevăzută de art. 435 alin. (2) C. proc. civ. nu trebuie confundată cu executorialitatea hotărârilor judecătorești.

Statuând asupra limitelor efectelor judecătorești, art. 435 alin. (1) C. proc. civ. arată că hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.

În materie de opozabilitate, același articol prevede, la alin. (2), că hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

Această opozabilitate nu poate fi înțeleasă, însă, în sensul că orice terță persoană se poate prevala de hotărâre pentru a obține punerea în executare a măsurilor dispuse prin aceasta ci exclusiv în sensul că în privința terților lucrul judecat se traduce într-o prezumție relativă, ce poate fi combătută prin dovada contrară, dovadă ce nu este admisibilă, însă, între părțile litigiului finalizat prin hotărârea definitivă, pentru a nu fi ocolit principiul autorității de lucru judecat.

Particularizat cauzei de față, opozabilitatea hotărârilor judecătorului sindic nu înseamnă altceva decât faptul că aceste hotărâri constituie o probă pentru dovedirea întinderii onorariilor stabilite în favoarea practicianului în insolvență însă nicidecum un temei pentru a obliga recurentele pârâte la decontarea, din fondul de lichidare, în alte limite și condiții decât cele prevăzute prin normele statutare.

Prin urmare, recursul la dispozițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ. nu profită nicidecum intimatei-reclamante, întrucât limitele decontărilor din fondul de lichidare, în cazul în care cheltuielile aferente procedurilor de insolvență nu pot fi suportate din patrimoniul debitorilor, are în vedere tarifele aprobate și condițiile prevăzute de UNPIR prin Statut.

În fine, Înalta Curte constată că aprecierile instanței fondului, potrivit cărora recurentele pârâte aveau posibilitatea de a formula o cerere (sesizare) adresată, chiar și în mod global, Tribunalului Arad, prin care să învedereze pretinsa necorelare existentă între onorariile aprobate de judecătorul sindic și cele din Statutul UNPIR, nu au niciun temei legal, nefiind indicată nicio prevedere legală ce ar fi permis sau ar fi obligat recurentele pârâte să procedeze în sensul sugerat de instanța fondului.

Față de aceste considerente recursul declarat de cele două pârâte va fi admis, în sensul celor mai sus arătate.

Văzând și dispozițiile art. 451-453 C. proc. civ., va obliga intimata reclamantă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Arad, sumă ce reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă recursului exercitat de această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursurile declarate de pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Arad împotriva sentinței civile nr. 223 din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Obligă intimata-reclamantă A. să plătească cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 RON către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.