ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 7 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea și anularea Deciziei de înființare Măsuri Asigurătorii nr. 6672/06.03.2018.

Prin apărările formulate, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității cererii de suspendare.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, a respins excepția necompetenței sale materiale, reținând că, în ceea ce privește competența instanței, acesta se determină în raport de momentul sesizării instanței, doar că, deciziile de măsuri asigurătorii similar litigiilor pur fiscale la care face trimitere O.U.G. nr. 66 sunt apreciate atât în doctrină cât și în întregime în practica judiciară precum o cerere neevaluabilă în bani.

Prin urmare arată instanța relevant nu este criteriul valoric ci rangul autorității, în speța de față o autoritate publică centrală. Acesta este motivul pentru care, independent de modificarea din luna august a Legii nr. 554/2004, o atare decizie se contesta la Curtea de Apel fiind emisă de AFIR-autoritate publică centrală. Doar actele administrative care vizează nemijlocit sume de bani și prin care se stabilește o creanță în favoarea statului, deci un debit în sarcina părții sunt apreciate ca evaluabile în bani și urmează criteriul valoric.

În concluzie, instanța a constatat că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5488 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare.

A respins, ca tardivă, cererea de anulare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A respins, în consecință, cererea de suspendare.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta A. S.R.L, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susținerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală care se referă la o dispoziție derogatorie în legătură cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

1.4. Procedura derulată în recurs

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În argumentele expuse în întâmpinarea formulată, a susținut că, raportat la faptul că materialul probator administrat în cauză, relevă faptul că, în speță, instanța de fond a dat o corectă dezlegare pricinii deduse judecățiii, atfel că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ședința publică din 12 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, și motivul de ordine publică, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., alături de cel prevăzut de pct. 8 din cadrul aceluiași articol, invocat prin declarația de recurs, și a reținut cauza în pronunțare cu privire la ambele motive de casare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu prealabil, este de menționat că pronunțarea unei hotărâri de către o instanță necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii.

Cauza dedusă judecății vizează anularea unui act administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei debitor o creanță în valoare de 531.522,40 RON reprezentând contribuție din fonduri UE (finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene), contribuție publică națională și TVA.

Prin Legea 212/2018, publicată în M.Of. nr. 658/30.07.2018, s-a modificat, printre altele, și art. 10 din Legea 554/2004, având în prezent următorul cuprins:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., distinge cu privire la normele de competență, înseamnă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competența.

Așadar, încălcarea normelor imperative poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar direct în recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul de fond la data de 05.10.2018, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 205 alin. (2) lit. b), raportat la art. 10 alin. (1), alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta Curte reține ca fiind întemeiat motivul de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu, referitor la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanței, impunând casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare instanței competente, în speță Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal.

În fapt, prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze înegistrată pe rolul insțanței la data de 7 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea și suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6672 din 06.03.2018 emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale(AFIR) prin care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor reclamantei până la concurența sumei de 531.522,40 RON, reprezentând "obligație de plată estimată a creanței bugetare rezultate din nereguli", anume "sumele acordate de AFIR beneficiarului S.C. A. S.R.L. (proiect "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populație rurală din zona localității Ghimpați, jud. Giurgiu, prin dotarea cu utilaje și echipamente agricole a microîntreprinderii A.", contract de finanțare x/23.04.2010."

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, acțiunea a fost înregistrată ulterior datei de 2.08.2018, iar actul administrativ atacat prevede un criteriu valoric mai mic de 3.000.000 RON, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 10 alin. (1), alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum și ale art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 și, ca atare, în prezenta cauza competența aparține în mod exclusiv Tribunalului Giurgiu care este instanța de la sediul reclamantei, persoană juridică de drept privat.

Cu privire la această excepție se reține că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1

1

) din actul normativ anterior - menționat, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)".

În plus, alin. (3) al art. 10 din aceeași lege arată că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

De asemenea, potrivit art. 98 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".

Drept urmare, deoarece A. S.R.L. are sediul social în sat Naipu, Comuna Ghimpați, județul Giurgiu, iar obiectul cererii îl reprezintă sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în cuantum de 531.522,40 RON (fără dobânzi conform art. 98 alin. (2) C. proc. civ.), sub pragul de 3.000.000 de RON, rezultă că în cauză competența la fond aparține exclusiv Tribunalului Giurgiu.

În considerarea acestor norme de competență materială și teritorială, precum și faptul că sediul reclamantei este în Giurgiu, în temeiul art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, contrar susținerilor Curții de Apel București, instanța apreciază că, în speță, pentru determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei, nu se aplică criteriul rangului autorității, prevăzut de art. 10 alin. (1)

1

teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci, criteriul valoric, prevăzut de art. 10 alin. (1)

1

teza I din aceeași lege. Aceasta deoarece textul respectiv se referă la cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea UE., motiv pentru care, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, dând eficiență dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct 3 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte constată necompetența materială a instanței de fond în soluționarea cauzei, astfel că va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu.

În raport de soluția de casare cu trimitere la instanța competentă, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta- reclamantă, fondate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța competentă urmează a realiza o nouă judecare a cauzei.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 3 și art. 497 C. proc. civ., constatând că hotărârea de fond s-a pronunțat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, va dispune casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5488 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu -SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.