ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Baroul Covasna - Consiliul Baroului Covasna a solicitat obligarea Consiliului UNBR să soluționeze plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 2/2018, ca urmare a constatării faptului că în mod nelegal plângerea nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, constatarea nulității, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2018 emisă de Consiliul Baroului Covasna, stabilirea dreptului său de a exercita profesia de avocat în continuare și reînscrierea sa pe Tabloul avocaților din județul Covasna.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 38 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și în consecință: a obligat pârâtul UNBR - Consiliul UNBR la soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei nr. 2/2018 a Baroului Covasna Covasna - Consiliul Baroului Covasna, a admis excepția prematurității și în consecință a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Covasna - Consiliul Baroului Covasna, având ca obiect constatarea nulității, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2018 emisă de Consiliul Baroului Covasna, stabilirea dreptului de a exercita profesia de avocat în continuare și reînscrierea pe Tabloul avocaților din județul Covasna.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Unitatea Națională a Barourilor din România.

Consideră recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu este o autoritate publică administrativă.

Codul administrativ enumeră în mod expres acele entități, care sunt calificate autorități publice administrative, așadar conform art. 2 alin. (1) din acest act normativ:

"Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome ", iar conform art. 3 din Codul administrativ:

"Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene."

Față de aceste definiții arătă că, recurenta nu este autoritate publică administrativă a Statului, ci doar o entitate de interes public profesional al avocaților.

Potrivit art. 57 din Legea nr. 51/1996:

"(1) Uniunea Avocaților din România este formată din toți avocații înscriși în barouri și are sediul în municipiul București, (2) Uniunea are personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu."

Conform art. 78 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat:

"(l)U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înființată prin Lege, cu patrimoniu propriu și organizare de sine stătătoare."

Din compararea enumerării realizată de Codul administrativ și a definițiilor oferite de Legea profesiei de avocat și de Statut, reiese în mod univoc că recurenta nu poate fi asimilată cu o autoritate administrativă publică, ca un organ al statului.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-afost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ pot fi emise exclusiv de către autoritățile publice administrative centrale sau locale, din care nu face parte și recurenta, motiv pentru care actele recurentei nu pot fi calificate ca acte emise de către o autoritate publică.

Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a făcut trimitere Curtea de Apel Brașov:

"(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhie superioare, dacă aceasta există, în termen de 39 de zile de la data comunicării actului revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

O asemenea confuzie cu privire la calitatea recurentei poate genera o eroare și în privința drepturilor și obligațiilor recurentei, în care nu se înscrie cea de a soluționa o "contestație" în termen de 30 de zile, într-o cauză în care s-au produs deja consecințe juridice irevocabile prin efectul legii.

Subliniază recurenta că a fost vorba despre alegerea proprie a intimatului în urma căreia s-a demarat o procedură, care operează în mod automat, măsurile fiind efectuate din oficiu, fiind vorba despre constatări din partea Consiliului Casei de Asigurări a Avocaților și din partea Consiliului Baroului Covasna, care nu pot fi calificate ca acte administrative individuale, emise de o autoritate publică administrativă.

Arătă recurenta că, intimata avea la dispoziție 2 opțiuni de pensionare, prevăzute de prevederile legale în vigoare, astfel fie pensionarea obișnuită la vârsta de 65 ani, fie pensionarea anticipată cu consecința încetării definitive a dreptului de exercitare a profesiei de avocat de către acesta, la data de 23.09.2018.

Precizează recurenta că prevederile legale nu au lăsat organelor profesionale de avocat mai multe posibilități în privința luării deciziei, entitățile abilitatea neputând dispune contrar prevederilor legale exprese.

În concluzie, nu poate constitui obiectul unei activități de control jurisdicțional, care să fie exercitat de către recurentă, un eveniment, care a avut loc de drept, fără posibilitatea deliberării asupra oportunității luării unei măsuri, în vreme ce aceste constatări nu fac altceva, decât stabilesc fapte, care se produc automat datorită forței obligatorii a prevederilor legale.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2/2018, intimatul - pârât Consiliul Baroului Covasna a constatat încetarea prin efectul legii a dreptului de exercitare a profesiei de avocat de către intimatul-reclamant, la data de 23.09.2018, ca urmare a împlinirii vârstei de 70 de ani. În consecință s-a dispus radierea din oficiu a intimatului-reclamant de pe Tabloul avocaților Baroului Covasna, începând cu data de 23.09.2018, s-a pus în vedere intimatului-reclamant ca în termen de 5 zile să depusă lista cauzelor angajate și nefinalizate, să restituie cardul de identitate CCBE, să informeze instituțiile de stat competente cu privire la încetarea calității de avocat și să retragă firma de pe sediul biroului în care a exercitat profesia, iar pe viitor să înceteze orice publicitate și activitate ca avocat.

Intimatul-reclamant a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2/2018 adresată Consiliului Uniunii Barourilor din România, la care recurentul-pârât, prin adresa nr. x/09.11.2018, a răspuns în sensul că a înregistrat contestația sub nr. x, că în vederea soluționării s-a solicitat Baroului Covasna punct de vedere scris, iar după primirea acestui punct de vedere va soluționa contestația la proxima ședință de Consiliu.

În cauză, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Din textul art. 7 al Legii nr. 554/2004 rezultă că sunt două proceduri de verificare a legalității actelor administrative individuale: una administrativă și alta judiciară, parcurgerea prealabilă a celei administrative fiind obligatorie pentru a putea fi pornită procedura judiciară; caracterul obligatoriu rezultă din folosirea termenului "trebuie" în alin. (1) al art. 7.

Instanța de fond, în mod corect a constatat că, față de conduita intimatului-reclamant, care a înțeles să exercite în cauză procedura administrativ jurisdicțională, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, recurenta-pârâtă UNBR avea obligația legală de a soluționa contestația formulată.

Prin urmare, prin sentința recurată, corect s-a constatat nesoluționarea în termen legal a contestației formulate de intimatul-reclamant A. și obligarea pârâtului UNBR - Consiliul UNBR la soluționarea contestației.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 38 din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2022.