ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 724/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti, in data de 29.06.2021, astfel cum a fost precizata prin raspunsul la intampinare, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Neamț și Uniunea Naționala a Barourilor din România, solicitând obligarea paratei Uniunii Naționale a Barourilor din România la emiterea unei decizii prin care sa dispuna anularea Deciziei nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România si a Hotărârii Consiliului Baroului Neamț nr. 40/12.01.2011, precum si la readmiterea reclamantului în profesie, cu reînscrierea pe Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei de avocat.

Pârâtul Baroul Neamț a formulat întâmpinare prin care a invocat urmatoarele:

- excepția inadmisibilitatii acțiunii în contradictoriu cu Baroul Neamț, prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv lipsa unei plângeri prealabile adresate Baroului Neamț prin care sa se fi solicitat orice fel de pretenții fata de Hotararea-Consiliului Baroului Neamț nr. 40/12.01.2011;

Mentiunea ca ar exista o plangere înregistrata la co-parata UNBR, sub nr. x/2022 la data de 05.05.2022, nu acoperă rigoarea legii care presupune obligativitatea solicitării revocării Hotărârii nr. 40/2011 (in cazul de fata) printr-o plângere prealabila, situație care sa permită ulterior promovarea unei acțiuni in anulare in fata instanței de judecată;

- excepția tardivității promovării prezentei acțiuni, aceasta fiind formulata cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 din Legea 554/2004;

- excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la dispozițiile art. 431, 432 C. proc. civ., raportat la toate judecățile anterioare purtate intre aceleași parti, cu același obiect: nr. 8/32/2015, nr. 8/32/2015*, nr. 651/32/2015, nr. 651/32/2015* - recurs - decizia civila nr. 1176/25.02.2021 -ICCJ.

Reclamantul a depus raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiilor si afirmand ca in prezenta cauza nu solicita anularea deciziilor, ci obligarea paratei UNBR sa le anuleze, ca actiunea este promovata impotriva UNBR ca urmare a nesolutionarii cererii din data de 05.05.2022, înregistrate nr. 97/CS/2022, iar Baroul Neamt este chemat in judecata doar pentru opozabilitate. A precizat ca decizia nr. 230/2022 a Curtii Constitutionale este aplicabila in cazul prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1922 din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, ca neintemeiata, s-a respins exceptia inadmisibilitatii, ca neintemeiata, s-a respins exceptia tardivitatii, ca neintemeiata, s-a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România, ca neintemeiata.

Împotriva sentinței civile nr. 1922 din 26 octombrie 2022, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susținut că soluția instanței de fond se afla sub incidența dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că din lecturarea sentinței recurate rezultă imposibilitatea de a stabili daca instanța de fond a analizat obiectul cauzei in esență.

In atare condiții, în opinia sa, sentința pronunțată pe fondul cauzei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Instanța de fond era ținuta sa constate, pe de o parte tardivitatea cu care paratele au constatat nedemnitatea sa, iar pe de alta parte, era ținută sa constate ca paratele nu au dat curs soluționării cererii formulate in temeiul art. 26 si urm. din Statutul profesiei de avocat.

Or, instanța de fond doar apreciază ca Decizia nr. 294/20211 si-a produs un efect juridic instantaneu, de la momentul emiterii. Chiar si in condițiile in care situația ar fi in sensul celor statuate de către instanța de fond, efectul instantaneu al deciziei nu avea cum sa fie validat, dat fiind tardivitatea cu care paratul Baroul Neamț a soluționat contestația.

De asemenea, recurentul-pârât a apreciat că soluția instanței de fond se afla sub incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a dat o interpretare eronata a normelor de drept material, în opinia recurentului, cererea formulată de acesta fiind legala și temeinică.

In speța de față sunt întrunite toate considerentele Curții Constituționale a României in Decizia nr. 230/28.04.2022,

In situația sa, deciziile pârâtelor sunt arbitrare și discriminatorii, întrucât nu există o pretinsă atingere adusă prestigiului profesiei de avocat, atâta timp cât în activitatea desfășurată - ca avocat- nici măcar nu a fost sancționat disciplinar.

Aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, pentru o faptă comisă în calitate de magistrat nu are tangență cu profesia de avocat, iar imputarea unei asemenea situații după patru ani de exercitare a profesiei de avocat, in mod retroactiv, reprezintă fără îndoială nu numai o situație excesiv de severă, dar și o măsură aplicată discriminatoriu.

Susținerea în sensul că Decizia Curții Constituționale nr. 230/28.04.2022 nu se aplică în speța pendinte este eronată, întrucât conflictul juridic a fost determinat de UNBR prin nesoluționarea cererii din data de 05.05.2022, deciziile Curții Constituționale fiind pe deplin aplicabile situațiilor litigioase în desfășurare.

Pe langa o interpretare eronata a dispozițiilor acestei decizii, instanța de fond a interpretat greșit si momentul la care a solicitat sa se revină asupra deciziei de excludere a sa din profesie, acesta fiind deja avocat de 4 ani la acel moment, fara ca, in calitate de avocat sa fi fost supus vreunei sancțiuni sau sa fi suferit vreo condamnare, si a interpretat greșit si calitatea sa la acel moment, fiind deja avocat si in niciun caz nu era vorba de o verificare a sa pentru intrarea in profesia de avocat.

Intimata-pârâtâ Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esență, a susținut că, având în vedere că situația juridică a recurentului-reclamant este deja definitivată prin decizia civilă nr. 1176/25.02.2021 nu este aplicabilă în situația acestuia nici decizia Curții Constituționale a României nr. 230/2022.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 164/28.09.2007 emisa de Baroul Neamt a fost admisa cererea reclamantului de primire in profesia de avocat cu scutire de examen si s-a dispus înscrierea pe tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei începând cu data de 01.10.2007.

Prin Hotărârea nr. 40/12.01.2011, Consiliul Baroului Neamț s-a constatat nedemnitatea reclamantului si dispune "excluderea din profesia de avocat".

Reclamantul a formulat contestatie administrativa impotriva hotararii de mai sus, aceasta fiind insa respinsa prin Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.

Reclamantul a formulat actiune in anularea celor doua acte, aceasta fiind insa respinsa definitiv prin decizia civila nr. 1176/25.02.2021, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din data de 08.04.2021, ambele pronuntate in dosarul nr. x/2015.

Prin cererea inregistrata sub nr. x/09.05.2022, reclamantul a solicitat paratei UNBR "sa reanalizeze conditiile in care a fost emisa Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011", invocand atat motive de nelegalitate a celor doua hotarari, cat si aparitia deciziei nr. 230/2022 a Curții Constituționale a României, iar parata nu a raspuns cererii reclamantului.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, precizata prin raspunsul la intampinare, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Neamț și Uniunea Naționala a Barourilor din România, solicitând obligarea paratei Uniunii Naționale a Barourilor din România la emiterea unei decizii prin care sa dispuna anularea Deciziei nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România si a Hotărârii Consiliului Baroului Neamț nr. 40/12.01.2011, precum si la readmiterea reclamantului in profesie, cu reînscrierea pe Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei de avocat.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de nelegalitate prevăzut pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată.

Prin urmare, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului, în sensul că instanța de fond nu a constatat, pe de o parte tardivitatea cu care paratele au constatat nedemnitatea sa, iar pe de alta parte, că paratele nu au dat curs soluționării cererii formulate in temeiul art. 26 si urm. din Statutul profesiei de avocat, susținând că aceasta echivalează cu o nemotivare, nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze în reprezintă constatarea refuzului paratei UNBR de a solutiona favorabil cererea reclamantului, inregistrata sub nr. x/09.05.2022 prin care a solicitat sa reanalizeze conditiile in care a fost emisa Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011", si pe cale de consecinta, obligarea paratei UNBR la solutionarea favorabila a cererii in sensul emiterii unei decizii prin care sa anuleze ea insasi actele în discuție, sa il reprimeasca pe reclamant in profesie si sa il reinscrie pe tabloul avocatilor.

Or, prima instanță, în mod corect a reținut că Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu mai avea, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, posibilitatea revocarii deciziei si, cu atat mai putin a anularii.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, revocarea unui act administrativ individual este posibila numai in situatia in care acesta nu a intrat in circuitul civil si nu a produs efecte juridice.

Asa cum s-a reținut anterior, prin Decizia nr. 294/03.12.2011 s-a respins contestația administrativă formulată de petent, si a produs efectele juridice de la momentul emiterii ei, având drept consecință definitivarea in sistemul cailor administrative de atac a hotararii supuse respectivei contestatii, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011. Decizia a stat la baza eliminarii reclamantului din tabloul avocatilor.

Ulterior, aceasta hotărâre s-a definitivat și pe calea controlului judiciar, ca urmare a respingerii definitive de către instanța de judecată a acțiunii în anulare formulate de reclamant.

Înalta Curte constată, în acord cu opinia primei instanțe, că Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu are la indemana nici institutia anularii Deciziei nr. 294/03.12.2011, pe de o parte întrucât, potrivit aceluiasi art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, anularea nu ar fi putea fi dispusa decat de instanta, iar pe de alta parte, deoarece a expirat termenul de 1 an de zile de la emiterea deciziei, in care UNBR ar fi putut introduce în instanță o acțiune în anulare.

In concluzie, cu privire la solicitarea adresată de reclamant pârâtei, de "reanalizare" a Deciziei nr. 294/03.12.2011, nu există un mijloc procedural care sa permită anularea/revocarea ei, față de această solicitare neputând fi reținută nici incidența Deciziei Curții Constituționale în prezentul demers judiciar inițiat de reclamant.

În aceste condiții, în mod corect a apreciat judecătorul fondului și că cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2022 nu poate fi interpretată decât ca având cel mult semnificația unei cereri de primire în profesia de avocat, care în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu privire la primirea în profesie, care se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., în condițiile reglementate, și la faptul că reclamantul nu a făcut dovada că între momentul încetării calității de avocat și momentul depunerii cererii din 09.05.2022 ar fi promovat un examen de primire in profesie organizat de UNBR, neputând fi primite susținerile recurentului în sensul că prima instanță a interpretat greșit si calitatea sa la acel moment, acesta fiind deja avocat, astfel că nu poate fi vorba despre o verificare pentru primirea în profesie, acestea fiind și contradictorii, în condițiile în care scopul formulării solicitării către UNBR a fost tocmai de emitere a unei decizii prin care sa anuleze ea însăși actele în discuție, să îl reprimească pe reclamant în profesie și să îl reînscrie pe tabloul avocatilor.

În fine, Înalta Curte constată că susținerile recurentului în sensul că deciziile pârâtelor sunt arbitrare și discriminatorii, întrucât nu există o pretinsă atingere adusă prestigiului profesiei de avocat, atâta timp cât în activitatea desfășurată - ca avocat - nici măcar nu a fost sancționat disciplinar, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, pentru o faptă comisă în calitate de magistrat nu are tangență cu profesia de avocat, imputarea unei asemenea situații după patru ani de exercitare a profesiei de avocat, in mod retroactiv, reprezentând o măsură aplicată discriminatoriu, nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci aspecte de fapt care nu au legătură cu raționamentul primei instanțe prin care s-a concluzionat cu privire la solicitarea adresata de reclamant paratei, de "reanalizare" a Deciziei nr. 294/03.12.2011, că nu există un mijloc procedural care să permită anularea/revocarea ei, nefăcând, așadar, obiectul recursului de față, prin care se examinează legalitatea sentinței recurate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind corespunzător motivată și dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1922 din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.