ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 14.12.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantele A. și B., în calitate de Decan, respectiv Prodecan al Baroului Harghita, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și C., anularea Deciziei Disciplinare nr. 12 din data de 15.10.2020 a Comisiei Centrale de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și, trimiterea acesteia către Comisia Centrală de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România în vederea soluționării pe fond a contestațiilor.

Prin sentința civilă nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile procesuale invocate de pârâți, ca neîntemeiate; s-a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și C.; a fost anulată decizia disciplinară nr. 12/15.10.2020 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul UNBR și a fost obligată Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR la continuarea procedurii de soluționare a contestațiilor formulate de reclamanți împotriva deciziei disciplinare fără număr din data de 11.10.2019 pronunțată de Comisia de Disciplină de pe lângă Baroul Harghita în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018.

Împotriva sentinței civile nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul C. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate: inadmisibilitate și lipsa calității procesuale active a Prodecanului de a formula contestația împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita. A susținut că pe niciuna dintre aceste excepții (inadmisibilității și a lipsei calității procesuale) nu s-a pronunțat instanța de fond, sau cel puțin din lecturarea hotărârii nu se pot regăsi motive referitoare la aceste probleme invocate în termenul legal, motivate și susținute în dezbateri, iar asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, a concluzionat că "nu poate primi rezolvare".

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că, în prima ipostază, instanța de fond "investește cu titlul" de "parte interesată" pe prodecan, alături de decan în aceeași cauză și alături, împreună nu ca una reprezentând pe celălalt, din varii motive, constatând că "în sensul legii" în cauza de față nu pot fi decât reclamantele. Or, părțile interesate ar fi cele care au depus plângerea inițial și aceștia nu sunt nici decanul și nici prodecanul, ci numiții D. și av. E.. Mai jos (cu câteva alineate) în aceeași pagină a motivării hotărârii (alineat penultim) se regăsește și că:

"împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului și președintele uniunii (...)", deci nu se regăsește nicăieri prodecanul.

În altă ordine de idei, luând în considerare că dispozițiile Legii profesiei de avocat se completează cu cele ale C. proc. civ., a considerat că este incidentă și excepția lipsei calității procesuale active a prodecanului de a formula vreo cale de atac împotriva deciziei comisiei de disciplină, deoarece nu există nici o decizie de admitere a vreunei cereri de abținere de către Comisia Centrală de Disciplina, sau Consiliul Uniunii, formulată de Decanul Baroului Harghita, ori numai în cazul în care ar fi fost admisă o cerere de abținere formulată de Decan, Consiliul Baroului Harghita trebuia să desemneze o altă persoană, care putea fi un alt membru al Consiliului, care nu ar fi fost incompatibil.

Astfel, în opinia sa, problema în discuție este destul de inechivocă, iar greșeala este absolut evidentă, norma de drept material reprezentând textele de lege sau actele normative care dirguiesc profesia de avocat, care au fost interpretate și aplicate în mod greșit cu încălcarea dispozițiilor acestora.

În ceea ce privește excepțiile pe care a înțeles să le invoce, față de contestația formulată de Decan și Prodecan, prin același memoriu împotriva Deciziei Disciplinare nr. 12/2020, recurentul a solicitat să se constate nerespectarea termenului de contestație, iar ca urmare decăderea în temeiul dispozițiilor art. 88 - 90 din Legea nr. 51/1995, respectiv art. 248 din C. proc. civ., fiind incidență excepția tardivității formulării căii de atac, o excepție absolută și peremptorie.

A considerat că cererea care formează obiectul cauzei deduse judecății a fost depusă tardiv, cu depășirea termenului legal, iar ca urmare intervine incidența sancțiunii decăderii, așa cum s-a precizat și în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept nr. 85 din 26.11.2018, pct. 92 din motivare, publicată în M.Of. nr. 57 din 22.01.2019.

Referitor la contestația formulată de Prodecanul Baroului Harghita, recurentul a susținut că, dacă se ia în considerare că activitatea de avocat la care se referă plângerea a fost prestată la data de 26.06.2015, sunt incidente dispozițiile legale în vigoare la acea dată, deci ale Legii nr. 51/1995 republicată conform Legii nr. 26/2013, deci anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 25/24.03.2017.

Din acest punct de vedere, sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și art. 266 din Statutul profesiei de avocat în vigoare la data de 26.06.2015, în sensul că:

"în toate cazurile acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii."

Astfel, presupusa faptă fiind încadrată la data de 26.06.2015, deja la data depunerii plângerii 19.12.2016 era depășit termenul legal pentru exercitarea oricărei acțiuni disciplinare, iar de atunci și până la data formulării contestației de către prodecan 29.05.2020 au trecut aproape 5 ani.

A mai învederat că în contestația formulată de prodecan, s-ar fi hotărât exercitarea acțiunii disciplinare la data de 13.03.2018, cu toate că anterior se arată că de fapt "acțiunea disciplinară exercitată de către Consiliul Baroului Harghita, sub numărul x/06.09.2018."

Pentru aceste motive este incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune, a tardivității, iar ca urmare a sancțiunii decăderii, deoarece termenul a fost împlinit, mult anterior sesizării Comisiei Centrale de Disciplină, neputându-se invoca suspendarea acestui termen din moment ce plângerea a fost depusă în 2016 pentru o faptă din 2015, iar sesizarea parchetului s-a făcut în 2017 și 2018, conform anexelor și nu s-a început urmărirea penală, fiind respinsă plângerea și de procuror și de instanță.

De asemenea, a arătat că înțelege să invoce față de această contestație și a recursului excepția decăderii, a tardivității contestației și a recursului formulat de prodecan împotriva deciziei Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita pronunțată la data de 11.10.2019, care chiar dacă ar fi fost înregistrată la Baroul Harghita numai la data de 05.05.2020, totuși termenul de contestație de 15 zile ar fi fost îndeplinit cu mult anterior datei de 29.05.2020, data la care a fost înregistrată contestația sub nr. x la Baroul Harghita. Nu are cunoștință când ar fi fost calificată plângerea ca fiind de natură disciplinară.

Astfel, și în acest caz, un alt aspect procedural, deosebit de important, reprezintă și lipsa Deciziei Consiliului prin care s-a hotărât exercitarea acțiunii disciplinare, cel puțin reclamantul nu are cunoștință despre existența vreunei asemenea decizii, chiar dacă ar exista, cu siguranță nu i-a fost comunicată, (nici cea din 13.03.2018 și nici cealaltă), iar ca urmare nici nu-i este opozabilă și nu ar fi putut formula căile de atac legale și nici o apărare adecvată, astfel că se impune a constata nulitatea acțiunii disciplinare (art. 31 alin. (1) din Regulament).

În ceea ce privește contestația/recursul formulat referitor la plângerea depusă de numita D., în numele și pentru nepotul major F., la data de 19.12.2016 pentru presupusa faptă care ar fi fost comisă la data de 26.06.2015, înainte de a expune aspectele privind fondul problemei se impune prezentarea excepțiilor și a nulităților pe care le consideră incidente în acest dosar.

Referitor la contestația formulată de Decanul Baroului Harghita, recurentul a susținut, de asemenea, că în ceea ce privește excepțiile, înțelege să invoce excepția decăderii, a tardivității contestației formulate de decan împotriva deciziei Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita pronunțată la data de 11.10.2019, care chiar dacă ar fi fost înregistrată la Baroul Harghita numai la data de 05.05.2020, totuși termenul de contestație de 15 zile ar fi fost îndeplinită cu mult anterior datei de 29.05.2020 data la care a fost înregistrată contestația sub nr. x la Baroul Harghita.

A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece așa cum rezultă din Decizia contestată, plângerea a fost depusă la data de 02.03.2018, iar ca urmare termenul de "cel mult un an de la data luării la cunoștință, de către consiliul baroului" în care poate fi exercitată acțiunea disciplinară (art. 43 din Legea nr. 25/2017) sau (art. 29 din Regulamentul Procedurii Disciplinare în Profesia de Avocat) a fost împlinit, mult anterior sesizării Comisiei Centrale de Disciplină.

Un alt aspect, procedural, deosebit de important în opinia sa, îl reprezintă și lipsa Deciziei Consiliului prin care s-a hotărât exercitarea acțiunii disciplinare, cel puțin recurentul nu are cunoștință despre existența vreunei asemenea decizii, chiar dacă ar exista, cu siguranță nu i-a fost comunicată, ca urmare nici nu îi este opozabilă, iar ca urmare nu a putut formula caile de atac legale și nici o apărare adecvată, astfel solicită a se constata nulitatea acțiunii disciplinare (art. 31 alin. l Regulament).

Pe fond, a susținut că nu sunt justificate "acuzațiile" invocate în contestație, referitoare la "încălcarea principiilor umanismului, moderației, tactului și a sentimentului de confraternitate" sau dacă s-ar fi pus problema în mod echitabil, în nici un caz nu erau justificate la adresa sa, fiind la fel de afectat din moment ce se afla într-un proces care era deja la al patrulea termen, după ce s-au mai admis anterior cereri de amânare pentru partea adversă, iar cauza fiind în apel, nu s-au administrat probe și nu s-au desfășurat proceduri judiciare la care să fi fost imperios necesar prezența avocatului, concluziile fiind formulate în scris, fiind amânată pronunțarea.

De asemenea, a arătat că înțelege să combată și afirmația că:

"nu exista niciun motiv obiectiv care să justifice urgența soluționării cauzei" pentru că nu numai că este nelegală, luând în considerare dispozițiile art. 717 alin. (3), teza a doua C. proc. civ. (urgență și precădere), dar mai mult cauza (contestație la executare) era deja la al patrulea termen (în apel), însă acesta s-a conformat hotărârii judecătorului, care a amânat pronunțarea.

În acest sens, a susținut că titularul plângerii, a petiției persoana interesată care formează obiectul acțiunii disciplinare, nici nu are cunoștință despre acest demers, în caz contrar desigur i-ar înainta o cerere de renunțare.

Nu sunt justificate "acuzațiile" invocate în contestație deoarece prin maniera în care este prezentată problema, chiar se poate observa o tendință de "dezinformare" din moment ce în mod repetat se menționează intervalul 4:02 și 4:27, arătând că l-ar fi asistat de numitul F. numai în calitate de suspect și numai pentru acea scurtă perioadă. Precizează că în cauză au fost doi incuplați pe care i-a asistat atât în calitatea de suspect cât și de inculpat, de la încheierea proceselor-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor și oligațiilor pană la semnarea ordonanței de reținere (deci din seara de 25.06 până în dimineața zilei de 26.06.2015, așa cum rezultă și din înscrisurile pe care le-a depus și pe seama doamnei Decan, ea fiind cea care instrumenta dosarul).

A mai susținut că cealaltă chestiune neadevărată reprezintă problema "abordării unei rude a suspectului" deoarece inculpații i-au oferit numerele de telefon și datele de contact ale persoanelor de încredere pentru că doreau să îl angajeze ca avocat, prin intermediul acestora. Obiectul celor două contracte, așa cum rezultă din evidențe (fiind predate pe seama doamnei decan), dar fiind cunoscute și de clienți, inclusiv aparținătorii primind câte un exemplar, a avut ca obiect asistarea inculpaților în faza de urmărire penală, Parchet - DIICOT Harghita, deci este iarăși eronată afirmația din contestație referitoare la împrejurarea că nu i-a asistat pe inculpați la nici un termen de judecată, în fața Tribunalului Harghita.

Ceea ce consideră că este un aspect deosebit de important, reprezintă împrejurarea că, în același dosar, clientul și reprezentanții săi, care au achitat integral onorariul (inculpatul G. și bunicul H.) nu au avut nicio problemă cu munca depusă de reclamant ca avocat, iar tocmai cei care nu au achitat onorariul și erau restanțieri (cu consecința rezilierii conform art. 4.6. din Contract) sunt cei care au fost nemulțumiți și care au solicitat restituirea onorariului (D., mătușa clientului-coinculpat, F.).

Intimații-reclamanții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor din motivele de casare ale art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia din data de 11.10.2019 a Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita, s-au dispus următoarele: în baza art. 139 alin. (1) C. proc. civ., conexează cauzele din dosarele disciplinare cu nr. x/05.09.2018 și y/06.09.2018 având ca obiect atragerea răspunderii disciplinare a dlui avocat C.; în baza art. 86 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, respinge excepția prescripției exercitării acțiunii disciplinare de către Consiliul Baroului Harghita; în baza art. 248 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat respinge acțiunea disciplinară exercitată de către Consiliul Baroului Harghita împotriva domnului avocat C., ca urmare a sesizării formulate de către doamna avocat E. (dosar nr. x/05.09.2018); în baza art. 248 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, admite în parte acțiunea disciplinară a Consiliului Baroului Harghita (dosar nr. x/06.09.2018) și constată astfel încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat și art. 176 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat. În baza art. 88 alin. (12) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dispune aplicarea sancțiunii mustrării față de domnul avocat C..

Împotriva acestei decizii au formulat contestatie Decanul Baroului Harghita și Pordecanul Baroului Harghita.

Prin Decizia nr. 12 din data de 15.10.2020, s-au respins contestațiile formulate de Decanul Baroului Harghita și Prodecanul Baroului Harghita împotriva Deciziei din data de 11.10.2019 a Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita ca tardiv formulate și a fost menținută decizia disciplinară pronunțată în cauză cu privire la acțiunile disciplinare nr. x din 05.09.2018, respectiv nr. y din 06.09.2018.

În acest context factual, reclamantele A. și B., în calitate de Decan, respectiv Pordecan al Baroului Harghita au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și C., anularea Deciziei Disciplinare nr. 12 din data de 15.10.2020 a Comisiei Centrale de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și, trimiterea acesteia către Comisia Centrală de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România în vederea soluționării pe fond a contestațiilor.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, a fost anulată decizia disciplinară nr. 12/15.10.2020 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul UNBR și a fost obligată Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR la continuarea procedurii de soluționare a contestațiilor formulate de reclamanți împotriva deciziei disciplinare fără număr din data de 11.10.2019 pronunțată de Comisia de Disciplină de pe lângă Baroul Harghita în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, pârâtul C. formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport susținerile formulate de recurent cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate: inadmisibilitate și lipsa calității procesuale active a Prodecanului de a formula contestația împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a soluționat toate excepțiile invocate de părți și a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, se constată că, deși recurentul formulează critici privind nepronunțarea judecătorului fondului asupra excepției inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a Prodecanului Baroului Harghita de a formula contestația împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita, în realitate acesta ridică doar problema lipsei calității procesuale active a Prodecanului, aspect asupra căruia prima instanță s-a pronunțat motivat, reținând că, în cauză, calitate procesuală activă o au persoanele care au formulat contestație împotriva deciziei disciplinare din data de 11.10.2019, respectiv Decanul Baroului Harghita și Prodecanul Baroului Harghita. Potrivit art. 87 alin. (4) din Legea 51/1995, împotriva hotărârilor pronunțate potrivit alin. (2) și (3) partea interesată poate formula contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Astfel, "partea interesată" în sensul legii în cauza de față nu pot fi decât reclamantele, care acționează în calitatea lor de Decan al Baroului Harghita și Prodecan al Baroului Harghita, prin decizia nr. 12/15.10.2020 contestată în speță, acestora respingându-li-se contestațiile ca tardiv formulate, iar nu Consiliului Baroului Harghita.

Prin urmare, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nici incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză.

Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Instanța de control judiciar constată că recurentul-pârât a formulat, prin memoriul de recurs, argumente referitoare la excepția tardivității și a prescripției dreptului la acțiune, invocând aspecte care, în realitate, privesc procedura derulată în fața Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, respectiv sesizarea Comisiei cu acțiunea disciplinară față de săvârșirea abaterilor de către domnul avocat C., acesta solicitând constatarea nulității acțiunii disciplinare. Aceste aspecte nu privesc, așadar, acțiunea formulată în fața instanței de judecată, astfel că acestea nu pot conduce la reformarea sentinței primei instanțe, prin care s-a apreciat că a fost respectat termenul de formulare a contestațiilor în discuție.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Prodecanului Baroului Harghita, Înalta Curte reține că sunt nefondate susținerile recurentului, în mod corect apreciind prima instanță că acesta are calitate procesuală activă, pentru motivele reținute anterior la analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la excepția tardivității contestației, se constată că argumentele recurentului, care de altfel au fost expuse și prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de fond, vizează în realitate depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 88 alin. (3) din Legea 51/1995, adică exact problema de drept soluționată de Comisia centrală de disciplină prin decizia disciplinară atacată, iar această critică nu constituie o veritabilă excepție în sens procedural, ci reprezintă o reiterare a argumentelor pe care aceeași persoană le-a formulat în fața comisiei de disciplină.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Înalta Curte, în acord cu opinia primei instanțe, constată că aceasta nu poate primi o rezolvare favorabilă câtă vreme controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal este limitat la soluția pronunțată de Comisia centrală de disciplină, iar aceasta din urmă a respins contestațiile formulate de reclamante reținând tardivitatea acestora.

În fine, Înalta Curte constată că restul susținerilor formulate de recurentul-reclamant în sensul că nu sunt justificate "acuzațiile" invocate în contestație, referitoare la "încălcarea principiilor umanismului, moderației, tactului și a sentimentului de confraternitate", astfel cum însuși acesta susține, privesc fondul contestațiilor adresate Comisiei Centrale de Disciplină de către Decanul, respectiv Prodecanul Baroului Harghita, care nu a fost analizat fiind respinse ca tardiv formulate contestațiile, astfel că nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului de față.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind corespunzător motivate și dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți.

Respinge recursul formulat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.