ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat:

- Anularea parțială a Hotărârii numărul 5 din data de 5 octombrie 2019 a Consiliului U.N.B.R., în sensul admiterii plângerii referitoare la Grila Gl, întrebarea nr. 33, cu consecința ANULARII acesteia si acordarea unui (1) punct la această întrebare subsemnatului;

- Emiterea unei decizii de primire in profesie pe numele subsemnatului ca o consecință a anulării întrebării nr. 33 de la Grila Gl și acordării unui (1) punct.

Prin sentința civilă nr. 68/2020 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere având ca obiect constarea încălcării Regulamentul cadru aprobat Hotărârea nr. 462 din 05.06.2019 a Consiliului Uniunii cu privire la întrebarea nr. 33 de la grila G1

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România și a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 a Consiliului UNBR în sensul admiterii contestației formulate de către reclamantul A. la barem și la punctaj cu privire la anularea întrebării nr. 33 din Grila 1 cu consecința acordării unui punct la această întrebare.

A obligat Consiliul UNBR să emită o decizie de primire în profesie ca avocat stagiar pe numele reclamantului.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva a sentinței civile nr. 68/2020 din 20 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept, recurenta-pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În susținerea cererii de recurs, recurenta a considerat că prima instanță a aplicat și interpretat greșit legea în ce privește neîncadrarea întrebării nr. 33 din Grila 1 în tematica de concurs, la disciplina Drept civil, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea Avocaților -INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

A susținut recurenta că este adevărat că în C. civ. instituția renunțării la moștenire este reglementată în Cartea a IV-a, intitulată "Despre moștenire și liberalități, Titlul IV "Transmisiunea și partajul moștenirii", art. 1120- 1224, distinct de moștenirea legală, titlul II al aceluiași capitol și distinct de liberalități, titlul al III-lea al aceluiași capitol, însă prima instanță nu a luat în considerare faptul că modalitatea de structurare a C. civ. nu vine să delimiteze în mod rigid modalitatea de abordare a vastei problematici a moștenirii și cu atât mai puțin să reprezinte un criteriu în raport de care să se stabilească sfera de cuprindere a moștenirii legale/testamentare avute în vedere de UNBR la momentul stabilirii tematicii pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocați stagiari.

A doua critică vizează împrejurarea că prima instanță a apreciat că întrebarea nr. 33 nu a avut un caracter de generalitate, ci a vizat "aspecte care sunt abordate în mod deosebit de dispozițiile art. 1120, art. 1122 și ar. 1123 ce fac parte din Secțiunea a 3-a, Titlul IV- Transmisiunea și partajul moștenirii, cap. I Transmisiunea moștenirii. Or, . . . . . . . . . .aceste dispoziții nu fac parte din tematica aprobată."

Raportat la aceste aspecte, consideră că în mod nelegal prima instanță a apreciat că a fost încălcat art. 14 din Regulament prin elaborarea întrebării nr. 33 Grila la care ar excede tematicii la disciplina Drept civil.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, precum și a cadrului legal incident speței deduse judecății, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, nefiind demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare invocat și a argumentelor dezvoltate în susținerea acestui motiv de casare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin hotărârea primei instanțe a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului și, în consecință, a fost dispusă anularea parțială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 a Consiliului UNBR, în sensul admiterii contestației formulate de către reclamantul A. și obligării Consiliului UNBR să emită o decizie de primire în profesie ca avocat stagiar pe numele reclamantului.

A reținut prima instanță faptul că reclamantul a participat la examenul de primire în profesia de avocat stagiar din 30 august 2019 pe lista de candidați a Baroului Iași, obținând următoarele rezultate: la disciplina Organizarea și exercitarea profesiei de avocat - 16 puncte, la disciplina Drept civil - 12 puncte, la disciplina Drept procesual civil - 11 puncte, la disciplina Drept Penal - 17 punct și la Drept procesual penal - 13 puncte.

Acumulând 69 de puncte, față de 70 de puncte ce reprezintă minimul necesar, reclamantul a fost declarat respins.

În data de 31.08.2019 reclamantul a formulat contestația la barem în ceea ce privește întrebarea nr. 33 din grila G1 motivat de faptul că aceasta nu este în concordanță cu tematica și bibliografia publicată de Consiliul UNBR. Prin Procesul-verbal din 02.09.2019 contestația a fost însă respinsă. De asemenea, a fost respinsă și contestația la punctaj, așa cum rezultă din Procesul-verbal din 11.09.2020.

Împotriva Procesului-verbal din 02.09.2019 reclamantul a formulat plângere prealabilă iar prin Hotărârea nr. 5 din 04.10.2019, Consiliul UNBR a validat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, respingând "toate memoriile, petițiile, plângerile privind organizarea examenului ori alte aspecte în legătură cu care se susține că nu au fost rezolvate în etapa soluționării contestațiilor la barem și în etapa soluționării contestațiilor la punctaj".

Mai reține instanța că împotriva Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019, reclamantul a formulat, de asemenea, plângere prealabilă, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 35 din 09.11.2019.

Subsecvent demersurilor administrative, reclamantul s-a adresat instanței de contencios solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 în sensul admiterii plângerii referitoare la întrebarea nr. 33 din G1 cu consecința anulării acesteia și acordarea unui (1) punct și obligarea emiterii unei decizii de primire în profesia de avocat stagiar.

Analizând acțiunea formulată în fața instanței de contencios administrativ, judecătorul fondului constată întemeiată cererea de chemare în judecată, în esență pentru motivul că prin modul de elaborare a întrebării cu numărul 33 din Grila 1, disciplina Drept civil, a fost încălcat regulamentul de organizare și desfășurare a concursului pentru primirea în profesia de avocat, mai exact dispozițiile art. 14 alin. (3) din Regulament, care instituie obligația de concepere a subiectelor de examen conform tematicii și bibliografiei.

Nemulțumită fiind de soluția primei instanțe, pârâta UNBR a declarat recurs și, prevalându-se de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că este greșită aprecierea primei instanțe pe marginea faptului că elaborarea subiectului de concurs reprezentat de întrebarea nr. 33 din G1 ar fi nesocotit obligația de conformare, impusă prin dispozițiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea Avocaților.

Arată recurenta-pârâtă că deși este adevărat că în C. civ. instituția renunțării la moștenire este reglementată în Cartea a IV-a, intitulată "Despre moștenire și liberalități, Titlul IV "Transmisiunea și partajul moștenirii", art. 1120- 1224, distinct de moștenirea legală, titlul II al aceluiași capitol și distinct de liberalități, titlul al III-lea al aceluiași capitol, însă prima instanță nu a luat în considerare faptul că modalitatea de structurare a C. civ. nu vine să delimiteze în mod rigid modalitatea de abordare a vastei problematici a moștenirii și cu atât mai puțin să reprezinte un criteriu în raport de care să se stabilească sfera de cuprindere a moștenirii legale/testamentare avute în vedere de UNBR la momentul stabilirii tematicii pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocați stagiari.

În cadrul demersului de stabilire a sferei de cuprindere a problemelor de drept ce se circumscriu moștenirii indicată în cuprinsul tematicii menționate, trebuie înțeleasă rațiunea menționării, pe de o parte, a moștenirii legale, iar pe de altă parte, a rezervei succesorale, cotității disponibile și reducțiunii liberalităților excesive. Astfel, prin raportare la prevederea în mod distinct a acestor două materii, consideră recurenta-pârâtă că intenția clară a fost aceea că în tematică este cuprinsă totalitatea aspectelor de drept reglementate de C. civ. cu privire la moștenire, în vreme ce în legătură cu moștenirea testamentara s-a dorit a fi incluse doar instituțiile rezervei succesorale, cotității disponibile și reducțiunii liberalităților excesive, probleme care nu pot fi înțelese fără a înțelege opțiunea succesorală, inclusiv renunțarea la moștenire.

În opinia recurentei, dovedirea cunoașterii instituției moștenirii legale nu se poate reduce doar la aspectele abordate de C. civ. în cadrul Titlului II al Capitolului IV, respectiv dispoziții generale, reprezentarea succesorală și instituția moștenitorilor legali, fără a fi cunoscută modalitatea de transmisiune a moștenirii și efectele pe care aceasta le are asupra patrimoniului, respectiv renunțarea la moștenire. De exemplu, trecerea de la o clasă de moștenitori legali la alta se face, în baza principiului priorității claselor de moștenitori și dacă nu există renunțători. Or, instituția renunțării la moștenire ține și de moștenirea legală, indicată de tematica de examen la lit. F) punctul 1. La fel, nu se poate cunoaște care este rezerva succesorală și cotitatea disponibilă independent de necunoașterea instituției renunțării la moștenire.

Mai mult decât atât, rezolvarea grilei nr. 33 are în vedere cunoștințele despre renunțarea la moștenire dobândite anterior parcurgerii în mod expres a acestei tematicii din anul III de studii, când se studiază materia Succesiunilor.

În fine, recurenta pârâtă a susținut faptul că includerea instituției renunțării la moștenire în tematica de examen rezultă și din argumentele dezvoltate la punctele 2.1-2.4 din memoriul de recurs, astfel că, pentru toate argumentele dezvoltate în memoriul de exercitare a căii de atac, concluzionează în sensul că în mod nelegal a apreciat instanța de fond că a fost încălcat art. 14 alin. (3) din Regulament, prin elaborarea întrebării nr. 33 Grila l, care ar excede tematicii la disciplina Drept civil.

Prealabil analizei în concret a argumentelor recurentei-pârâte, Înalta Curte subliniază faptul că recursul este o cale de atac extraordinară, prin intermediul căreia instanța de control judiciar verifică exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile în cauzei, după cum se arată în cuprinsul dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă în susținerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate și nu de netemeinicie ale hotărârii judecătorești.

Așadar, criticile de netemeinicie a hotărârii, respectiv, cele care vizează situația de fapt, nu pot face obiectul recursului, după cum s-a reținut în cele de mai sus.

Cel de-al optulea motiv de recurs presupune faptul că, fie instanța de fond nu a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie a recurs la aceste texte, însă le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, ori le-a aplicat greșit. în toate cazurile, pentru a constitui un motiv de recurs încălcarea sau aplicarea greșită a normei de drept material trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar recurentul neputând justifica o vătămare de natură a impune casare deciziei.

Reglementând această cale de atac într-o manieră restrictivă, specifică de altfel căilor de atac extraordinare, legiuitorul a limitat, pe de o parte, sfera criticilor ce pot fi deduse controlului instanțelor de recurs, declarându-le admisibile numai pe cele ce pot fi subsumate motivelor de casare expres prevăzute prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dar totodată a instituit, în sarcina autorilor acestei căi de atac, sub sancțiunea nulității cererii, obligația de motivare a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în timp ce dispozițiile art. 489 C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, aceeași sancțiune intervenind și atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Precedentele considerente nu au un caracter pur teoretic ci sunt menite a explicita faptul că limitele învestirii instanței de recurs și admisibilitatea criticilor susceptibile de analiză în cadrul recursului sunt precis determinate prin jocul combinat al dispozițiilor art. 483, 487, 488 și 489 C. proc. civ., limite ce sunt subsumate motivelor de recurs regulat invocate, astfel că este nepermisă invocarea unor noi motive de recurs, chiar admisibile ipotetic, cu neobservarea dispozițiilor art. 487 C. proc. civ.

Aceasta este și situația în cauză, constatând Înalta Curte că prin concluziile expuse cu prilejul dezbaterii recursului, reprezentantul recurentei-pârâte încearcă să demonstreze nelegalitatea hotărârii atacate și din perspectiva pretinsei inadmisibilități a acțiunii reclamantului, axată pe faptul solicitării instanței de contencios să cenzureze activitatea comisiei de elaborare a subiectelor de concurs, critică ce nu poate fi analizată, însă, devreme ce nu a fost invocată conform prevederilor legale mai sus menționate ci exclusiv cu prilejul concluziilor în etapa dezbaterii recursului.

În egală măsură, critica recurentei-pârâte sub aspectul greșitei admiteri a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului excede, cu evidență, solicitărilor promovate de pârâtă prin cererea de recurs.

De aceea, analiza Înaltei Curți în prezenta cale de atac se limitează la verificarea conformității sentinței civile atacate din perspectiva corectei aplicări a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

Examinând punctual critica recurentului-pârât sub acest aspect, Înalta Curte pornește de obligația de conformitate prevăzută de dispozițiile art. 14, alin. (3) din Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea Avocaților, aceea de elaborare a subiectelor numai din tematica și bibliografia publicată și constată că însuși emitentul Regulamentului-cadru anterior citat a sancționat încălcarea acestei obligații cu anularea subiectului de concurs astfel elaborat și acordarea punctajului aferent subiectului anulat.

Justețea argumentelor instanței fondului, în sensul că elaborarea subiectului reprezentat de întrebarea nr. 33 din grila G 1 a avut loc cu neobservarea prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru de organizare a concursului, nu poate fi combătută, argumentul esențial fiind tras tocmai din conduita manifestată de recurentul-pârât cu prilejul elaborării tematicii aferente examenului destinat avocaților definitivi, organizat și desfășurat concomitent cu cel privind avocații stagiari.

Astfel, dacă în tematica aferentă examenului pentru intrarea în profesia de avocat stagiar, la disciplina drept civil, la capitolul Succesiuni au fost incluse două capitole, respectiv Moștenirea legală și Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă și reducțiunea liberalităților excesive, în cazul examenului pentru avocații definitivi, în tematica ce a fost publicată prin aceeași anexă a Hotărârii nr. 463/05.06.2019 a UNBR, a fost înscrisă în mod expres "Renunțarea la moștenire", astfel încât a arătat judecătorul fondului că acest lucru constituie un indiciu demn de luat în considerare că în cazul examenului pentru avocații stagiari Consiliul UNBR a înțeles să excludă din tematică acest subiect.

Aspectul anterior sesizat lipsește de relevanță argumentele promovate prin cererea de recurs, prin intermediul cărora recurenta încearcă să demonstreze caracterul subînțeles inclus al instituției renunțării la moștenire în tematica de concurs, concluzie combătută tocmai prin elaborarea diferențiată a tematicii, cu precizarea explicită, în cazul concursului susținut pentru definitivare, că instituția renunțării la moștenire face parte din tematica examenului.

Față de aceste considerente, nefiind demonstrată încălcarea sau aplicarea greșită, de către prima instanță, a prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 68/2020 din 20 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.