ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov a solicitat anularea deciziei emisă de pârâtă sub nr. x/09.10.2014, prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. x/29.07.2014 și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate și anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. 963/16.06.2014, nr. 964/16.06.2014, nr. 965/16.06.2014 și nr. 966/16.06.2014 privind contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din tranzacții imobiliare aferente anilor 2009-2012, precum si a deciziilor referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor principale stabilite din oficiu prin deciziile enumerate mai sus, ca fiind nelegale și netemeinice.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere din oficiu nr. 963/16.06.2014, nr. 964/16.06.2014, nr. 965/16.06.2014, nr. 966/16.06.2014 privind contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din tranzacții imobiliare aferente anilor 2009-2012, precum și a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor principale stabilite din oficiu prin deciziile enumerate mai sus până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

În ședința publica din data de 28.04.2015, Curtea a pus în discuție disjungerea cererii privind anularea și suspendarea deciziei de impunere nr. x/16.06.2014 si a deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva acestei decizii si a dispus disjungerea cauzei si înregistrarea separată a acesteia, cauza fiind înregistrata pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015.

Prin sentința civila nr. 1198/28.04.2015, Curtea a admis excepția necompetenței materiale cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant având ca obiect anularea/suspendarea deciziilor de impunere nr. x/16.06.2014, y/16.06.2014, z/16.06.2014 si a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, precum și anularea deciziei de soluționare a contestației formulată împotriva acestor decizii de impunere si a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentința nr. 1495 din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, ca nefondată; a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov; a fost anulată decizia nr. 19518/09.10.2014 emisă de pârâta CAS Ilfov; a fost obligată pârâta să soluționeze contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere nr. x/16.06.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 213 alin. (1) Codul de procedură fiscală au fost respinse cererea de anulare, precum și cea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/16.06.2014, ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat, în ceea ce privește cererea de suspendare, admiterea acesteia și suspendarea executării executării deciziei de impunere din oficiu nr. 965/16.06.2014 privind contribuția de asigurări sociale de sănătate stabilită asupra veniturilor din tranzacții imobiliare aferente anului 2011 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, apreciindu-se că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și nu conține motivele pe care se întemeiază, prin raportare la dispozițiile legale invocate de reclamant. Pe fondul cauzei, s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru neanalizarea pe fond a acțiunii în privința nelegalității deciziei de impunere din oficiu nr. 965/16.06.2014, considerându-se că instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea intimatei la soluționarea din nou a contestației depusă în procedura prealabilă administrativă, încălcând, în opinia recurentului, dispozițiile legale care reglementează întreaga procedură în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3610 din 30 octombrie 2018 a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1495 din 26 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, a casat sentința atacată și a trimia cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1974 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov și, în consecință, a anulat Decizia nr. 19518/09.10.2014 și Decizia de impunere nr. x/16.06.2014, emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov.

Calea de atac exercitată în cauză

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1974 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, pronunțate în dosarul nr. x/2015 și împotriva încheierii din data de 4 iunie 2019, pronunțate de aceeași instanță.

În ceea ce privește situația veniturilor reclamantului din tranzacții imobiliare, recurenta susține următoarele.

Potrivit prevederilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de... care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței, bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), alin. (2)

1

și alin. (2)

2

și art. 213 alin. (2) lit. h)|, dar nu mai puțin de un salariu de bază, minim brut pe țară lunar".

Prin urmare, are relevanță faptul că în Codul fiscal se prevede că pentru astfel de venituri se datorează impozit pe venit.

Or, acest aspect rezultă clar din dispozițiile art. 77

1

din Codul fiscal, forma în vigoare la momentul obținerii de către redamnant a veniturilor din tranzacții imobiliare, care la alin. (1) prevede că "la transferul dreptului de propietate și a dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit".

Prin urmare, are relevanță faptul că reclamantul a achitat impozitul pe venitul realizat în urma tranzacției.

În continuare susține recurenta că, stabilirea obligației de către Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov are temei legal.

Referitor la respectarea condițiilor de fond și formă, din studiul Deciziei de impunere din oficiu nr. 965/16.06.2014, rezultă că în cuprinsul acesteia se regăsesc următoarele: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, datele de identificare ale contribuabilului,

Recurenta precizează că era competentă să emită deciziile de impunere din oficiu din punct de vedere territorial conform art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2023, atât timp cât la momentul tranzacției reclamantul avea domiciliul în raza Jud. Ilfov, respectiv în Voluntari, Șos. Pipera-Tunari, nr. 41.

Susține recurenta că împrejurarea că art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 a fost anulat prin sentința civilă nr. 835 din 8.02.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel București, este nerelevantă în speță.

Asupra calității de membru al Parlamentului European a reclamantului, în perioada vizată de către decizia de impunere din oficiu, învederează că, din documentele atașate la dosarul cauzei nu reiese faptul că acesta a achitat contribuția la FNUASS, aferentă sumei cu titlu de indemnizație de membru al Parlamentului European, din acest considerent neputându-se retine situația de dublă impunere a contribuțiilor datorate FNUASS.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Susținerile recurentei-pârâte referitoare situația veniturilor intimatului-reclamant din tranzacții imobiliare, sunt neîntemeiate, instanța de fond în mod corect a reținut că veniturile din tranzacții imobiliare realizate de intimatul-reclamant nu sunt venituri din cedarea folosinței bunurilor.

Veniturile din tranzacții imobiliare (transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal) sunt o categorie aparte de venituri care se impozitează conform unui regim special și pentru care legea nu prevedea la data realizării lor obligația de plată a CASS.

Veniturile din tranzacțiile imobiliare reprezintă sumele încasate de persoana care are calitatea de vânzător, cu titlu de preț, cu prilejul vânzării unui bun către o altă persoană având calitatea de cumpărător.

Astfel, pentru aceste venituri, anume cele obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, la nivelul anilor 2011-2012 nu se datorează contribuție la asigurările sociale de sănătate, fiind o categorie distinctă de venituri cu un tratament fiscal aparte. Într-adevăr se constată că intimatul-reclamant nu a înregistrat venituri din cedarea folosinței bunurilor, așa cum susține recurenta-pârâtă în Decizia nr. 19518/09.10.2014. Veniturile asupra cărora s-au emis din oficiu deciziile de impunere au natura juridică de venituri din tranzacții imobiliare, respectiv din vânzarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul intimatului-reclamant. Ca atare, în mod corect s-a constatat că Decizia de impunere din oficiu nr. 965 prezintă un viciu de nelegalitate, în sensul că stabilirea de către recurenta-pârâtă a obligației de plată reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din tranzacții imobiliare aferente anului 2011-2012 nu are temei legal.

Într-o analiză coroborată a dispozițiilor art. 41 lit. h), art. 42 lit. g) și art. 77

1

din Codul fiscal rezultă că veniturile obținute din transferul proprietăților imobiliare reprezenta o categorie de sine stătătoare de venituri pentru care se aplica un impozit derogatoriu de la cota unică de impozitare de 16%, diferențiat conform art. 77 indice 1

din Codul fiscal, care se rețineau de regulă cu ocazia efectuării tranzacțiilor la notarul public, care efectua și viramentul la bugetul de stat a impozitului în valoare de 2%, operațiune ce a fost efectuată și probată în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât norma juridică din materie fiscală nu se poate aplica prin analogie pentru alte operațiuni în afara celor expres prevăzute de lege, instanța de control judiciar apreciază că veniturile din transferul proprietăților imobiliare nu pot fi asimilate niciunei categorii de venituri enumerate la art. 257 din Legea nr. 95/2006, adică nu poate fi extinsă prin analogie incidența art. 257 alin. (1) lit. g) privind impozitarea venitului din cedarea folosinței bunurilor asupra veniturilor obținute din transferul proprietăților imobiliare.

În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte referitoare la competența organului emitent, din punct de vedere teritorial, acestea sunt neîntemeiate în considerarea următoarelor argumente.

Instanța constată că referitor la necompetența recurentei-pârâte CAS Ilfov de a emite decizii de impunere sunt incidente efectele erga omnes și obligativitatea aplicării sentinței nr. 835/2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 243/04.04.2014.

Astfel, prin sentința civilă nr. 835/2012, Curtea de Apel București a anulat în parte dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere. Sentința nr. 835/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial, iar de la data publicării sale, toate deciziile de impunere emise de organele CNAS sunt nule absolut, fiind emise de organe necompetente. De la data publicării, aplicabilitatea sentinței nr. 835/2012 este obligatorie, anularea în parte a disp. art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere producând efecte erga omnes.

În acest context, corect s-a constatat că decizia de impunere nr. x/16.06.2014 privind contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din tranzacții imobiliare aferente anilor 2009-2012 precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor principale stabilite din oficiu intră sub incidența hotărârii judecătorești menționate, cu consecința că acestea au fost emise un organ necompetent.

Contrar susținerilor recurentei, norma specifică a perioadei 2009-2012, în privința competenței organului CAS de a emite decizii de impunere este fosta reglementare cuprinsă de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007, anulată de Curtea de Apel București prin sentința nr. 835/2012, cu aplicabilitate obligatorie și generală de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 04.04.2014. Așadar, la data emiterii deciziei de impunere contestate (16.06.2014) recurenta-pârâtă nu mai avea competența să emită decizii de impunere pentru contribuția CASS.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că, din documentele atașate la dosarul cauzei nu reiese faptul că intimatul-reclamant a achitat contribuția la FNUASS, aferentă sumei cu titlu de indemnizație de membru al Parlamentului European, din acest considerent neputându-se retine situația de dublă impunere a contribuțiilor datorate FNUASS.

Or, în cauză se constată că recurentul-reclamant se află în situația de excepție prevăzută de art. 257 lit. f) din Legea nr. 95/2006, respectiv nu datorează contribuție CASS întrucât a realizat venituri asimilate salariului. Prin urmare, instanța constată faptul că în nicio circumstanță intimatul-reclamant nu poate datora pentru anul 2011 CASS sau alte contribuții pentru alte venituri cu caracter subsidiar celor asimilate veniturilor din salarii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1974 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, pronunțate în dosarul nr. x/2015 ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.