ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2024

Ședința publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Județeană de Pensii Ilfov și Casa Județeană de Pensii Argeș, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV din Ordonanța de Urgență nr. 130 din data de 17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal obligativitatea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate și asupra veniturilor din pensii, pentru partea care depășește suma de 4000 de RON, respectiv:

- obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în plata către reclamanți a tuturor sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, indexate cu rata inflației;

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integral a prejudiciului;

- anularea tuturor actelor emise față de reclamanți în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 130/17.12.2021 și obligarea Caselor de Pensii să revină asupra recalculării pensiei și să procedeze la emiterea unor noi acte care să precizeze drepturile de pensie ale reclamanților urmare a înlăturării obligativității de plată a contribuției sociale de asigurări de sănătate.

În temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a art. 9 din Legea nr. 554/2004, au solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV și a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021, dispozițiile normative fiind neconstituționale în raport de art. 1 alin. (3) și alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56, ale art. 115, ale art. 138 și ale art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., reclamanții au solicitat obligarea Guvernului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere adițională depusă la dosar, reclamanții au precizat cauza juridică a cererii ca fiind reprezentată de art. 9 alin. (4) din Legea 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 604 din 30 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Județeană de Pensii Ilfov; a obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamanți a dobânzilor legale aferente sumelor reținute, calculate între data reținerii și data restituirii precum și actualizarea acestor sume cu rata inflației; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs pârâții Guvernul României și Casa de Pensii a Municipiului București.

3.1. Recursul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare cauza, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, având în vedere împrejurarea că în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 36 din C. proc. civ. și față de obiectul cererii de chemare în judecată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță, nu se regăsește acea identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-pârâtă a susținut că la pronunțarea sentinței în cauza dedusă judecății, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor formulate, nefiind respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora în considerente se vor arăta: "obiectul cererii si susținerile pe scurt ale părtilor, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților".

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că, la data de 28 decembrie 2022, în Monitorul Oficial nr. 1262, a fost publicată Decizia Curții Constituționale a României nr. 650 din 15 decembrie 2022, prin care dispozițiile referitoare la contribuția de asigurări sociale de sănătate cuprinse în O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, au fost declarate neconstituționale.

În temeiul art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată, începând cu data de 28 decembrie 2022, nu se mai reține contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie.

Având în vedere că la această dată s-a încheiat achitarea drepturilor de pensie aferente lunii decembrie 2022 și procedura plății drepturilor de pensie aferente lunii ianuarie 2023 este finalizată (tipărirea documentațiilor de plată și transmiterea în teritoriu a sumelor), CPMB are posibilitatea de a implementa Decizia Curții Constituționale prin neaplicarea contribuției de asigurări sociale de sănătate și restituirea sumelor reținute cu acest titlu de la data publicării deciziei, începând cu luna februarie 2023.

Cu privire la solicitarea reclamanților, a susținut că reținerea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate s-a făcut ope legis, sumele reținute fiind evidențiate în cuprinsul documentului de plată/documentului de informare instituit prin dispozițiile art. 109 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Cu privire la restituirea sumelor reținute cu titlu de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 01.01.2022-27.12.2022, a precizat că această contribuție nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Mai mult decât atât, prin instituirea unei eventuale obligații de restituire în sarcina CPMB sau a caselor teritoriale de pensii s-ar crea o prejudiciere a bugetului asigurărilor sociale de stat, atât timp cât aceste sume, conform dispozițiilor legale în vigoare, sunt venituri la Fondul național unic de asigurări de sănătate.

Așadar, se poate reține că nu există un temei legal în baza căruia să fie restituite, începând cu data de 01.01.2022, sumele reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

3.2. Recursul pârâtului Guvernul României a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzilor legale aferente sumelor reținute, calculate între data reținerii și data restituirii, precum și actualizarea acestor sume cu rata inflației.

Recurentul-pârât a susținut că, în mod eronat, instanța de fond a dispus în sarcina sa obligația de a plăti către fiecare dintre reclamanți dobânzile legale aferente sumelor reținute, calculate între data reținerii și data restituirii precum și actualizarea acestor sume cu rata inflației, întrucât în opinia recurentului se relevă lipsa capacității juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-se în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și art. 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

Potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, făcută în exercitarea atribuțiilor și competențelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relațiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme și instituții ale dreptului privat.

Spre deosebire de raporturile juridice civile, în care părțile au o poziție de egalitate juridică, raporturile de drept administrativ au caractere juridice specifice, părțile acestora aflându-se într-o subordonare ierarhică, iar ele se supun principiilor proprii dreptului administrativ și jurisdicției speciale administrative.

Pe de altă parte, se impune a fi observat că susținerile privind lipsa capacității civile a Guvernului sunt confirmate, în prezent, și prin dispozițiile art. 187 și următoarele din Legea nr. 287/2009. De asemenea, aceleași argumente au fost reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, în a cărui motivare face referire la prevederile art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor și, deși dispozițiile acestei legi au fost între timp abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, totuși, argumentele instanței supreme își păstrează în continuare valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.

Prin urmare, acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă, iar în situația în care Guvernul României va cădea în pretenții și va fi obligat să restituie reclamantților sumele de bani reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacității juridice civile.

Guvernul României nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

Recurentul a arătat că, la data de 17 februarie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce a fost adoptat în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ: "(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate."

Iar, potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ: "Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii."

Intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligației dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare față de care cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalități prin calea urmată de către reclamanți.

Reglementările conținute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competența caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum și entităților care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

În măsura în care instanța de judecată va aprecia că obligația este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflație, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, debitorului obligației bănești - principale, îi revine și sarcina îndeplinirii obligației subsecvente, pe cale de consecință.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea, ca nefondate, a recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția nulității recursurilor, ca urmare a neîncadrării motivelor invocate în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

II.1. Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursurilor, invocată de intimata – pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov, Înalta Curte urmează să o respingă, ca neîntemeiată, constatând că susținerile recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București privesc pe de o parte faptul că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor formulate, hotărârea fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar pe de altă parte privesc greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, acestea încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

De asemenea, din cuprinsul cererii de recurs formulate de recurentul-pârât Guvernul României se decelează critici care corespund motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II.2. Examinând excepția lipsei de interes a recursului pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii.

În speță, se constată că prin sentința recurată, instanța de fond a reținut că "prejudiciul a fost produs consecință a emiterii de către pârâtul Guvernul României a unui act declarat ca fiind neconstituțional. Vătămarea reclamanților a fost una directă și nemediată prin alte acte administrative astfel că acest pârât va fi singurul obligat la plata către reclamanți a despăgubirilor constând în dobânzi legale și actualizare cu rata inflației".

Având în vedere că pârâta Casa de Pensii a Municipiului București nu a fost obligată la vreo măsură prin dispozitivul sentinței atacate, Înalta Curte reține că această parte nu are interes în formularea și susținerea prezentului recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, ca fiind lipsit de interes.

II.3. Examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate prin recurs, cu dispozițiile legale incidente și cu actele și lucrările dosarului, apreciază că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, intimații-reclamanți s-au considerat vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,

,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

În raport de această cronologie legislativă, prima instanță a reținut că în privința petitului acțiunii vizând plata despăgubirilor ce corespund sumelor reținute din drepturile de pensie, cererea este neîntemeiată întrucât sumele în discuție stau sub puterea art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, instanța neputând dispune restituirea contra legem, fiind adoptată o procedură specială de restituire astfel cum a arătat instanța, însă, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede și actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și nici plata dobânzii legale aferente, a admis acțiunea, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.

În recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici referitoare, în esență, lipsa capacității juridice civile, lipsa atribuțiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii și la rămânerea cererii fără obiect.

În ceea ce privește pretinsa lipsă a capacității juridice civile, recurentul Guvernul României a susținut, în esență, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamantă în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului.

Cum pretențiile reclamanților nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacități de drept civil, ci în considerarea capacității de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecință, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuțiilor legale de plată a pretențiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut calitatea acestei autorități de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a susținut că această obligație ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entități care au reținut din pensia reclamantei sumele în discuție și care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligația restituirii lor, obligație care se extinde și cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantei.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanți, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanți și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.

Înalta Curte mai reține că pretențiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale și a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflație.

Astfel, nu sunt fondate susținerile recurentului în sensul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte ar fi rămas fără obiect, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamanți prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute începând cu luna ianuarie 2022.

Sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamantei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanță l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamantă, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

Obligația de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamanților de folosința sumei solicitate (dobânda legală), aparținând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamanților, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor, invocată de intimata – pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov.

Admite excepția lipsei de interes a recursului pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București, invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 604 din 30 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.