ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată la 9 februarie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comitetul Național pentru Situații de Urgență prin Prim-Ministru B. și Ministerul Afacerilor Interne, ca pe cale de ordonanță președințială, să se dispună: - În principal, anularea în întregime a Hotărârii Guvernului nr. 171/03 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 07 februarie 2022, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COV1D-19 și a hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 7/03.02.2022 privind propunerea prelungirii stării de alertă și a măsurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19; - În subsidiar, anularea Hotărârii Guvernului nr. 171/03 februarie 2022 și a Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 7/03.02.2022 în ceea ce privește obligativitatea purtării măștii de protecție și condiționarea accesului și a participării destinatarilor la serviciile și activitățile menționate în cadrul hotărârilor și anexelor la acestea, inclusiv mitinguri, proteste și demonstrații, indiferent de persoana fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, care le asigură sau care le organizează, de prezentarea dovezii trecerii prin boală, de prezentarea dovezii realizării schemei complete de vaccinare sau de dovada testării; - Suspendarea obligativității purtării măștii de protecție, atât în interior, cât și în exterior, și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 171/03 februarie 2022 și în Anexele la hotărâre, care condiționează organizarea și/sau participarea la mitinguri, demonstrații, proteste de un număr maxim de participanți și de prezentarea dovezii trecerii prin boală, de prezentarea dovezii realizării schemei complete de vaccinare sau de dovada testării, precum și accesul și participarea destinatarilor la serviciile și activitățile menționate In cadrul Anexelor, indiferent de persoana fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, care le asigură sau care le organizează de prezentarea dovezii trecerii prin boală, de prezentarea dovezii realizării schemei complete de vaccinare sau de dovada testării, inclusiv obligativitatea purtării măștii de protecție, în principal până la încetarea stării de alertă instituită prin H G. nr. 394/2020 și prelungită prin hotărârile de Guvern subsecvente, iar în secundar, până la data încetării aplicabilității actului normativ; - Publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României în situația rămânerii definitive; - Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. I.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 256 din 17 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comitetul Național pentru Situații de Urgență prin Prim-Ministru B. și Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 256 din 17 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în principal, trimniterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că a transmis instanței de fond la data de 11 februarie 2022, a solicitat în temeiul art. 1001 C. proc. civ., transformarea ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun, însă judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra cererii sale. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut în esență că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale incidente cauzei.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârâtă a depus întâmpinare și, în principal a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 aprilie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 9 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului II.1. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în promovarea recursului invocată pe cale de întâmpinare apreciază că este neîntemeiată și o va respinge pentru considerentele următoare: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Instanța de control judiciar constată că, în speță, recurentul justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care a fost vătămat de respingerea, ca inadisibilă, a cererii de chemare în judecată. Cum interesul de a acționa al recurentului-reclamant este personal, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului. II.2 Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate. Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea de Guvern nr. 171/03 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 07 februarie 2022 și Hotărârea C.N.S.U nr. 7/03.02.2022. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de fond reținând că, prin demersul său reclamantul solicită ca instanța să ordone măsuri definitive și nu provizorii, încălcând astfel prevederile art. 997 C. proc. civ. Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură, definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă", se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Constată instanța de control judiciar că, într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către recurent în motivarea cererii de recurs referitoare la neobservarea de către instanța de fond a cererii de modificare a ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun, sunt fondate. Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată că reclamantul a depus la dosarul cauzei, la data de 11 februarie 2022 cerere de transformare a ordonanței președințiale în cerere pe drept comun, această cerere fiind atașată la dosarul de fond, fila x purtând data de 17 februarie 2022 și mențiunea "după ședință", deși observă cu claritate data primirii mail-ului de către grefierul desemnat cu primirea corespondenței. Cererea reclamantului de modificare a ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun a fost formulată conform dispozițiilor art. 1001 din C. proc. civ., potrivit cărora "La solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanță, cererea de ordonanță președințială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situație în care pârâtul va fi încunoștințat și citat în mod expres cu această mențiune". Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că prima instanță a soluționat litigiul prin raportare la obiectul cauzei astfel cum a fost formulat prin cererea inițială de ordonanță președințială, fără a observa că reclamantul formulase o cerere de transformare a ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun de anulare și suspendare a Hotărârea de Guvern nr. 171/03 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 07 februarie 2022 și Hotărârea C.N.S.U nr. 7/03.02.2022. Prin neobservarea cererii de modificare a ordonanței președințiale în cerere pe drept comun, sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1001 din C. proc. civ. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a judeca fondul cauzei, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va soluționa cauza având în vedere dispozițiile art. 1001 din C. proc. civ. În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 256 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării procesului, se vor avea în vedere toate apărările părților, regăsite atât în cuprinsul pieselor probatorii existente deja în dosarul instanței de fond, cât și criticile regăsite în cuprinsul declarației de recurs, referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată și a refuzului de analizare a fondul raportului litigios dedus judecății, cu luarea în considerare a prevederilor art. 501 C. proc. civ.