ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, sub nr. x/2020, reclamanta, A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, solicitând:
- calcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale, începând cu data de 01.06.2018, aferent tranșei de vechime în muncă 10-15 ani, gradația 3 și în continuare;
- plata pentru fiecare lună a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Botoșani, secția I civilă
Prin sentința civilă nr. 465 din 7 aprilie 2021, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în judecarea cauzei și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în favoarea Tribunalului Neamț.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, că potrivit art. 127 din C. proc. civ. raportat și la interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție și având în vedere că reclamanta are calitate de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani se impune declinarea de competență la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantă. În speță fiind ales Tribunalul Neamț, ca instanță de soluționare a acestui litigiu.
2.2. Hotărârea Tribunalului Neamț
Prin sentința nr. 1330 din 25 noiembrie 2021, Tribunalul Neamț, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal spre competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 284/2010 competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.
2.3. Hotărârea Curții de Apel București
Prin sentința civilă nr. 1006 din 19 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis exceptia necompetentei materiale și a dispus declinarea cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, in favoarea Tribunalului Neamț.
A constat ivit conflictul negativ de competenta si a dispus inaintarea cauzei in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea solutionarii conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a apreciat că litigul reprezintă un litigiu specific dreptului muncii, deoarece urmărește plata unor drepturi salariale.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Neamț, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte urmărind obiectul cererii de chemare în judecată, dar și apărările formulate de reclamantă în susținerea cererii sale, apreciază că litigiul urmărește stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a drepturilor salariale în raport de vechimea efectivă în muncă a reclamantei.
În aceste condiții, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, argumentele invocate de reclamantă și temeiul juridic pe care această își întemeiază cererea, respectiv prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 competența materială pentru soluționarea prezentei cauze revine tribunalului, litigiul fiind unul eminamente în aria de aplicare a dreptului muncii.
Cum, în temeiul art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Botoșani și-a declinat competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Neamț deoarece reclamantă are calitatea de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Tribunalul Neamț rămâne instanța competentă teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Neamț, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.