ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 iunie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 31/26.11.2018 pronunțata de către Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, solicitând:
- anularea Deciziei nr. 31/26.11.2018 pronunțata de către Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, precum si a Deciziei nr. 27/25.10.2018 emisa de către Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, prin care s-a dispus revocarea autorizației de schimb valutar nr. 433 a societății reclamante;
- în subsidiar, suspendarea efectelor Deciziei nr. 27/25.10.2018 emisa de către Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar prin care s-a dispus revocarea autorizației de schimb valutar nr. 433, pana la data soluționării definitive a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București cu numărul x/2018 având ca obiect plângere formulata împotriva Procesului-verbal de sancționare si constatare a contravențiilor nr. x/11.05.2018 emis in baza Procesului-verbal de control nr. x/11.05.2018 pe care îl considera de asemenea ca fiind emis nelegal;
- în temeiul art. 16 din Legea 554/2004 introducerea in cauza si obligarea la plata unor daune in cuantum de 46.557 RON a inspectorilor antifraudă B. si C. care au întocmit Procesul-verbal de control nr. x/11.05.2018 si au redactat nota explicativa așa-zis formulată de către administratorul societății reclamante;
- obligarea intimate la plata cheltuielilor de judecata.
Soluția instanței de fond
Prin sentinta civilă nr. 543 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. și C., și, în consecință, respinge cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins în rest cererea formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGRFP București - Serviciul Juridic Ilfov, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin cererea formulata la data de 12.04.2022, recurent-reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat să se ia act de renunțarea la obiectul judecății dosarului nr. x/2018
Cuza a fost amânat la termenul din 12 aprilie 2022 pentru ca intimații-pârâți să-și exprime punctul de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecată, iar aceștia legal citați nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecată.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata obiectului dosarului, exprimare ce este echivalată cu renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată în sine.
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cauzei din partea recurentei-reclamante, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Deși sub aspectul formei, recurenta-reclamantă și-a intitulat cererea ca fiind o cerere de renunțare la obiectul dosarului și nu a indicat motivele de drept pe care își întemeiază cererea, Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 408 și urm. din C. proc. civ., care reglementează renunțarea la dreptul pretins.
Or, în conformitate cu prevederile art. 409 C. proc. civ.:,,(1) Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.
În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant Ministerul Apărării Naționale de renunțare la judecarea recursului."
Înalta Curte constatând că cererea de renunțare se circumscrie textului de lege citat anterior, va lua act de renunțarea la cererea de chemare în judecată și va dispune anularea sentinței civile nr. 543 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și dispune anularea sentinței civile nr. 543 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.