Decizia nr. 1856/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 132/2021 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată în cadrul dosar nr. x/2021 la data de 05.04.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Management al Domeniilor Reglementate Specific - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar ca, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 6 din data de 24.02.2021 a Comisiei de Autorizare a Activității de Schimb Valutar până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a plângerii privind legalitatea acestui act administrativ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 132/2021 din 29 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 6/24.02.2021, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 132/2021 din 29 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința suspendării actului administrativ contestat până la pronunțarea instanței de fond.

Apărările formulate în cauză Intimatul–pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2022, Înalta Curte, constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legală îndeplinită, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 11 februarie 2022, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 18 octombrie 2022, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." În conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Încheierea de ședință din data de 11 februarie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 11 august 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.