ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a formulat contestație împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr. lucrare CI 9-3872 din data de 12 noiembrie 2019 emisă de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare comunicată la 20.11.2019, cât și împotriva rezoluției de clasare, nr. 3204/A, nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința civilă nr. 632 din 22 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiată și contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 632 din 22 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.

Susține recurentul-reclamant că, potrivit disp. art. 19 C. proc. civ.: "Judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii".

In datele de 14 ianuarie, 11 martie si 28 mai 2020, i s-au comunicat citații și o adresă de la Curtea de Apel București cu parafa doamnei judecător B., care se pare că a fost judecătorul desemnat inițial pentru soluționarea dosarului.

La data de 20 august 2020 i s-a comunicat sentința civilă pe care o recurează, iar din completul de judecată a făcut parte doamna magistrat C., un alt judecător, decât cel investit inițial cu soluționarea cauzei, motiv pentru care apreciez că s-a încălcat principiul continuității, reglementat de art. 19 C. proc. civ. încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea sentinței recurate conform art. 488 alin. (1) pct. 5 cu referire la art. 19 C. proc. civ.

Rezoluția de clasare nr. 3204/A nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecția Judiciară este nelegală, fiind nulă absolut, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale imperative reglementate de art. 45 alin. (4) teza a II -a din Legea nr. 317/2004 republicată, rezoluția nefiind confirmată de inspectorul șef, așa cum obligă legea.

Cu privire la această susținere, recurentul-reclamant apreciază că instanța de fond nu a efectuat o analiză, preluând în motivarea sentinței recurate susținerile prezentate în apărare de către pârâta Inspecția Judiciară.

Recurentul afirmă că în calitate de avocat al intimaților în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, observând că președintele de complet a dispus grefierei de ședință, să apeleze cauza înscrisă în listă la ordinea 8, înaintea cauzei înscrisă la ordinea 7, cauză care era la rând, a cerut în ședință publică ca acest fapt să fie menționat în practicaua deciziei, însă nu numai că s-a refuzat, dar doamna președintă de complet, în afara oricăror norme de bună conduită și reguli de procedură civilă, l-a interogat, l-a apostrofat fără drept, întrebându-l textual: "și cu ce vă ajută?".

Ca dovadă, propune proba cu CD-ul anexat în dosar, și solicită audierea de la minutul 28:50 și până la minutul 33:25, CD pe care judecătorul fondului, a refuzat părtinitor să-1 audieze deși se află în dosar, și să facă referire la această înregistrare în considerentele sentinței recurate.

Nu se poate reține că judecător D. a fost în eroare când a dispus apelarea cauzei într-o altă ordine, și după epuizarea cauzelor luate peste rând, deoarece discuția purtată în afara normelor de procedură, în ședința publică din aceea dată, și redată pe CD, contrazice flagrant această susținere făcută în sentința recurată, potrivit căreia judecătorul Tribunalului Tulcea a fost în eroare când a dispus apelarea acelei cauze.

De altfel și soluția pronunțată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, pe fond, prin care s-au redus abuziv cheltuielile de judecată care li se cuveneau părților asistate de mine, ca avocat, a fost casată prin decizia civilă nr. 389/C/27 noiembrie 2019, pronunțată în același dosar de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a casat decizia civilă nr. 392/17 mai 2019 a Tribunalului Tulcea, împrejurare ce vine să confirme că acest complet de judecată în cauzele în care participă avocat A., sancționează părțile pe care avocatul le asistă/reprezintă.

La fel s-a procedat de același complet de judecată în care a participat judecător D. și în dosar nr. x/2018 al Tribunalului Tulcea, dosar în care membrii completului de judecată ai Tribunalului Tulcea au refuzat abuziv să țină cont de îndrumările date prin decizia de casare nr. 389/C/27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. x/2017, cu privire la reducerea abuzivă a cheltuielilor de judecată efectuate de părțile asistate de avocat A..

Față de probele mai sus expuse, sub nici o formă nu se poate spune că judecător D. de la Tribunalul Tulcea s-a aflat în eroare când a dispus grefierei în ședința din 10.05.2019 să apeleze într-o altă ordine decât cea aflată pe listă dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, deoarece din CD-ul existent la dosar rezultă o altă situație de fapt, și anume intenția directă a magistratului de a-1 "sancționa" pe avocat în ședință publică, facându-1 să mai aștepte, cât și ulterior pe părțile asistate de avocat, prin decizia nelegală, adoptată intenționat, și casată ulterior de Curtea de Apel Constanța.

Din aceste probe rezultă săvârșirea abaterii disciplinare pentru conduita necorespunzătoare avută de magistrat în ședința publică din 10.05.2019 a Tribunalului Tulcea, cât și prin soluția adoptată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, casată ulterior prin dec. civ. nr. 389/C/27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța.

Doamna judecător D. încalcă voit legea de procedură cât și Regulamentul de ordine interioară, și se răzbună de câte ori are ocazia, pe părțile asistate de avocat A., așa cum a demonstrat mai sus, fiind deranjată că avocatul în anul 2012 a formulat o sesizare către Inspecția Judiciară, înregistrată sub nr. x/2012 din 04.oct. 2012.

Recurentul-reclamant apreciază că Inspecția Judiciară putea fără nici o problemă, dar nu s-a vrut, să adâncească cercetările pentru a stabili cu certitudine, dincolo de orice dubiu, dacă judecătorul E. de la Tribunalul Tulcea, soțul doamnei judecător D., este rudă cu familia de avocați F. și G. de la Baroul Tulcea, cu atât mai mult cu cât din adresa din 10 septembrie 2019 emisă de Tribunalul Tulcea, rezultă că cei doi magistrați au refuzat să dea explicații conducerii Tribunalului Tulcea, arătând că: "nu doresc să formuleze un punct de vedere"?

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține cu privire la situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți că, recurentul-reclamantul la data de 13 august 2019 a formulat o petiție la Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători, sesizând în esență faptul că magistrații E. și D., soți, din cadrul Tribunalului Tulcea, în decursul a circa 20 de ani de activitate nu s-au abținut, și nu se abțin, de la soluționarea proceselor în care participă ca avocați rudele acestora, respectiv avocatul F., vărul judecătorului, E., precum și avocatul G., unchiul judecătorului și al avocatului F., ambii avocați în Baroul Tulcea, cei doi magistrați încălcând în mod repetat prevederile disp. art. 42 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și respectiv art. 64 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat reclamantul cercetarea disciplinară a acestora conform art. 99 lit. b) cu referire la art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 republicată.

În susținerea sesizării sale a mai precizat reclamantul că în ședința de judecată din 10.05.2019 președintele completului D. după apelarea dosarelor care se aflau în stare de amânare fără discuție, a dispus grefierului de ședință să apeleze dosarele în ordinea menționată în listă, însă ulterior a dispus apelarea cauzei înscrisă în lista de ședință la ordinea nr. 8, înaintea cauzei înscrisă în lista de ședință la poziția nr. 7, cauză în care avocat pentru intimați era reclamantul, respectiv în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea.

Prin rezoluția nr. 3204/A/nr. lucrare 9-3868 din 25 septembrie 2019 Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării reținând în esență că potrivit relațiilor comunicate de conducerea Tribunalului Tulcea prin adresa de răspuns nr. x/2019 din 10.09.2019 cei doi magistrați menționați în sesizare nu au nici un grad de rudenie cu avocații G. și F.. Prin aceeași rezoluție s-a mai reținut că din eroare doamna judecător D. în ședința din 10.05.2019 a dispus apelarea dosarului de la ordinea 8 din lista de ședință înaintea dosarului înscris în lista de ședința la ordinea 7, însă inspectorul judiciar nu motivează de unde a tras concluzia, din ce mijloace de probă a tras concluzia că judecătorul a fost în eroare.

Împotriva acestei rezoluții recurentul-reclamantul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția Inspectorului Șef nr. CI 9-3872 din 12 noiembrie 2019, reținându-se în considerentele acesteia aceleași argumente avute în vedere și cuprinse în rezoluția Inspectorului Judiciar.

Având în vedere aceste soluții, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată solicitând anularea rezoluțiilor pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant apreciind în esență că din materialul probator administrat de către Inspecția Judiciară s-a reținut în mod corect că nu există nicio dovadă din care să reiasă existența vreunei legături de rudenie între magistrații din cadrul Tribunalului Tulcea și apărătorii aleși ai părților din diverse cauze care să ofere indiciile unor cauze de incompatibilitate ale judecătorilor. Iar în ceea ce privește modalitatea de apelare a cauzelor în ședința de judecată din 10.05.2019 de către președintele de complet, a reținut că potrivit dispozițiilor Regulamentului de ordine Interioară a Instanțelor, președintele completului poate dispune pentru motive temeinice luarea cauzelor într-o altă ordine decât cea înscrisă pe lista de ședință, astfel încât o asemenea măsură este una regulamentară, așa cum s-a reținut în rezoluția de clasare.

În ceea ce privește primul motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 invocat de recurentul-reclamant și susținut de criticile invocate de reclamant în legătură cu lipsa de continuitate a completului de judecată prin faptul că i s-au comunicat citații din datele de 14 ianuarie, 11 martie, 28 mai 2020 și o adresă de la Curtea de Apel cu parafa altui judecător decât cel care a soluționat cauza efectiv, Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Instanța de recurs apreciază că, criticile invocate de către recurentul-reclamant nu se circumscriu motivului de casare invocat de recurent, ci mai degrabă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., însă ipoteza adusă în discuție de către recurent nu se subscrie nici acestui motiv de casare.

Etapa de regularizare a cererii de chemare în judecată, pe de-o parte nu reprezintă o judecare a cauzei, ci implică chestiuni administrative de organizare a ședinței de judecată cu respectarea normelor de procedură prin care să se poată asigura legalitatea ședinței în cadrul căruia urmează să se judece efectiv cauza. Chiar și în acest context, instanța de recurs constată că judecătorul completului desemnat prin tragere la sorți aleatorie este același care a semnat rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată, rezoluția privind comunicarea comunicarea cererii de chemare în judecată, rezoluția privind comunicarea întâmpinării și înscrisurilor și rezoluția privind fixarea primului termen de judecată, rezoluții semnate în 3 decemnbrie 2019, 13 ianuarie 2020 respectiv 28 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul de fond.

În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că recurentul-reclamant a emis critici neîntemeiate, cu privire la aspectele semnalate de către recurent, nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant A., prin care aceasta susține că hotărârea recurată a preluat argumente identice din susținerile în apărare exprimate de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte apreciază de asemenea că acest motiv de casare este nefondat.

Înalta Curte constată că, instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei și a răspuns punctual fiecărui aspect prezentat de către reclamant în susținerea cererii sale. Astfel, instanța de fond și-a exprimat propriul raționament juridic în legătură cu analiza efectuată de pârâta Inspecția Judiciară și care a condus la emiterea rezoluției de clasare, nr. 3204/A, nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători și a rezoluției de respingere a plângerii nr. lucrare

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului-reclamant conform căreia instanța de fond a preluat susținerile pârâte, nefiind relevate în cuprinsul hotărârii recurate, argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, fără a se putea reține elemente contradictorii în privința considerentelor sentinței, ori elemente care să confirme instanței de recurs că în primul ciclu procesual nu s-a efectuat din partea instanței o analiză efectivă a argumentelor propuse de părți.

În consecință, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest motiv de casare este nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant în cuprinsul cererii sale de recurs nu a indicat normele de drept material care să fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul prezintă situația de fapt care a stat la baza sesizărilor sale pe cale administrativă și ulterior la formularea cererii de chemare în judecată, fără însă a indica instanței de recurs normele de drept materiala pe care instanța de fond le-a încălcat sau aplicat greșit.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că și acest motiv de casare este nefondat.

Pentru aceste motive, în speță, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 632 din 22 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 632 din 22 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.