ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2022

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 noiembrie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: - în principal, includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripției medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALCTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK) și, - în subsidiar, emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 a medicamentului ALCTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK)".

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 47/F-CONT din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare. S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâții la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK). A respins capătul 2 de cerere.

Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 47/F-CONT din 19 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs: - pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate invocând critici subscrise pe motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii; - și pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, car în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurarte și în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a invocat următoarele critici: Dispozitivul sentinței atacate este nelegal cu privire la obligarea Guvernului României de a adopta un act administrativ cu caracter special, instanțele de judecată neputându-se substitui Executivului în privința acordării unui drept și neputând impune acestei autorități îndeplinirea unei astfel de obligații, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează. Apreciază recurentul că instanța a dat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind întrunite condițiile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut Ia art. 2 alin. .(l) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă". Pretenția afirmată de intimata-reclamantă, așa cum este formulată, nu se circumscrie situațiilor descrise de lege. Acțiunea nu este motivată obiectiv față de Guvernul României și nu sunt arătate drepturile legitime ale intimatei-reclamante, încălcate de autoritatea centrală a puterii executive. Raportat la obligația dispusă de către instanța de fond, apreciază că aceasta nu poate fi executată de către Guvernul României, întrucât autoritatea centrală a puterii executive este, în speța de față, potrivit legilor de specialitate în vigoare, lipsită de calitate procesuală pasivă raportat la competența legală în domeniul medicamentelor. Prevederile art. 231 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu completările și modificările ulterioare, se referă la aprobarea listei de medicamente prin hotărâre guvernamentală, iar dispoziția instanței care face obiectul prezentei căi de atac, respectiv obligarea Guvernului României de a include în Lista cuprinzând denumirile internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, a medicamentului ALCTINIB (ALCENSA), pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK)", vizează strict îndeplinirea unor măsuri administrative prealabile care cad exclusiv în sarcina C.N.A.S. și a Ministerului Sănătății, în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale ce le revin. O eventuală angajare a răspunderii Executivului nu este posibilă concomitent cu răspunderea acestor autorități de resort calificate. Potrivit art. 4 din H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate: "În aplicarea prezentei hotărâri, Ministerul Sănătății Publice și Casa Națională de Asigurări de Sănătate aprobă prin ordin comun protocoale terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale cuprinse în lista prevăzută la art. 1 alin. (1) și norme metodologice privind implementarea acestora." Cu privire la cea de-a doua autoritate de specialitate a administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în cauză, respectiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, subliniem că, potrivit art. 220 alin. (3) Legea nr. 95/2006, aceasta are ca principală atribuție gestionarea fondului de asigurări de sănătate, iar potrivit art. 220 alin. (4) "C.N.A.S. propune, cu avizul conform al Ministerului Sănătății, proiecte de acte normative pentru asigurarea funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate." Din interpretarea logică a acestor norme legale de specialitate, recurentul-pârât apreciază că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României. Concluzia care se desprinde este aceea că Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a primului petit al acțiunii fiind imposibil de valorificat direct/nemijlocit față de Guvernul României, pentru motivele anterior menționate. Chiar dacă obligația stabilită în sarcina Guvernului României apare ca fiind formală, condiționată expres de îndeplinirea unor măsuri administrative prealabile, ce urmează a fi îndeplinite exclusiv de către C.N.A.S. și Ministerul Sănătății în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale de specialitate, apreciem că dispoziția instanței este, pentru motivele expuse mai sus, nelegală.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare la cererile de recurs.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința de judecată de către Înalta Curte, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva-modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat. În ceea ce îl privește pe recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin rezoluția din 27 august 2020, materializată prin adresa emisă la 27 august 2020 și comunicată la data de 01 septembrie 2020 i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În aceste condiții recurenta avea obligația să se conformeze obligației instituite de către instanța de recurs, privind plata taxei judiciare de timbru. Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x ds. recurs, recurenta-pârâtă nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 47/F-CONT din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Înalta Curte trecând la analiza cererii de recurs formulată de recurentul-pârât Guvernul României, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat în cosiderarea celor ce urmează: În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că acesta urmărește reformarea sentinței recurate în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond pe excepția lispei calității procesuale sale pasive, recurentul apreciind că instanța de fond în mod greșit a respins această excepție. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Guvernul României, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că pârâtul are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile Legii nr. 95/2006, raportat la atribuțiile ce îi revine acestuia în procedura de includere a unor medicamente în lista medicamentelor compensate. Față de această procedură se reține că, Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive, iar Guvernul României se pronunță asupra aprobării listei cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală prin hotărâre. Susținerile recurentului-pârât Guvernul României cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive sunt nefondate, în condițiile în care chiar acesta subliniază că este un organ colegial care are în structura sa ca autoritate de specialitate/de resort Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006, toate aceste autorități publice sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală. Astfel, potrivit art. 231 din Legea nr. 95/2006 "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru."; art. 232 din același act normativ statuează că "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.". Din lectura normelor menționate, instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond constată că, în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății, ANMDM și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre, dar numai pe baza demersului inițiat finalmente de Ministerului Sănătății. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor C.N.A.S. competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective. Așadar, pârâta C.N.A.S. gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că, deși nu s-ar putea reține în sarcina sa o culpă pentru neincluderea medicamentelor în discuție în lista de care beneficiază asigurații, acestei autorități îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantei de a i se asigura tratamentul necesar, fără contribuție personală. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în mod greșit recurentul-pârât Guvernul României și-a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, această autoritate publică, alături de celelalte mai sus indicate este implicată în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, impunându-se a se analiza și în contradictoriu cu acest pârât cererea prin care intimata-reclamantă a solicitat includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripției medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALCTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK)". Este adevărat că potrivit H.G. nr. 561/2009 autoritățile de specialitate sunt cele care inițiază proiectele de acte normative, potrivit domeniului lor de activitate, dar proiectele respective pot suferi modificări în urma dezbaterilor din ședința Guvernului, forma finală a acestora fiind adoptată/aprobată deci de Guvernul României, care de altfel, așa cum se prevede și la art. 102 alin. (1) din Constituția României este cel care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Față de cele arătate mai sus, instanța de recurs apreciază că criticile invocate de recurentul-pârt și circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, instanța de fond efectuând o analiză judicioasă a cauzei, pronunțând o sentință temeinică și legală ce nu trebuie reformată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței civile nr. 47/F-CONT din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.