ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, la data de 05.11.2019, petenta A. a chemat în judecată pe intimații Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea care va fi pronunțată să se dispună pe calea ordonanței președințială obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului ALECTINIB (denumite comercială ALECENSA) până la soluționarea definitivă a dosarului x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ, în temeiul art. 997 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A fost admisă cererea de ordonanță președințială.

Au fost obligați pârâții ca până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești să asigure reclamantei în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, a medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA).

Împotriva sentinței civile nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.1 Recurentul Ministerul Sănătății a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Pe de altă parte, a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății, reținând că fiecare dintre pârâtele chemate în judecată are calitate procesuală pasivă, fiind implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

A menționat însă că Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie,ca program național curativ. Instanța de fond a făcut confuzie între obligația de a acorda medicamente în regim de compensare 100% și obligația de includere în Listă, care sunt atribuții complet diferite și au titulari diferiți, astfel că Ministerul Sănătății nu are atribuții cu privire la acordarea medicamentelor în regim de compensare 100%. Toată motivarea instanței din considerente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății se referă la atribuțiile acestuia de includere în Listă a medicamentului, fapt pentru care, opinează că nici instanța de fond nu a avut argumente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății în raport cu obiectul ordonanței președințiale.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că soluția instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât dreptul reclamantului nu derivă din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea nr. 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege.

A mai arătat că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că în favoarea reclamantului există aparența dreptului, conturată de faptul că urmare a tratamentului administrat și achiziționat prin mijloace proprii s-a conturat o îmbunătățire relativă a stării de sănătate.

Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, reclamantul nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că la nivel de aparență reclamantul în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în petitul acțiunii, conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006.

Prin acordarea medicamentului ALECENSA în regim de compensare 100% practic, instanța de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia gratuit de medicamente făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate, prejudecând în acest fel fondul cauzei.

3.2 Împotriva sentinței a declarat recurs și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea ordonanței ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive, legitimarea procesuală pasivă în cauză neaparținând CNAS față de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006.

Pe fondul ordonanței, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin citația comunicată recurentei pentru termenul de judecată din data de 21.05.2020, la data de 14.01.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 21 mai 2020, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.2 În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Sănătății,

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA) până la soluționarea definitivă a dosarului x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ, în temeiul art. 997 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Pitești a admis cererea reclamantei formulată pe calea ordonanței președințiale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Criticile pârâtului Ministerul Sănătății, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate, prima instanță respectând rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ. Astfel, se constată că sentința recurată cuprinde argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părți, precum și elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că cererea cu soluționarea căreia a fost învestit este întemeiată. Totodată, instanța de control judiciar reține că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția a fost criticată de recurentul Ministerul Sănătății, sub un prim aspect, din perspectiva greșitei respingeri a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive.

Verificând această critică se observă că, în mod corect, prima instanță a reținut că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, se eliberează de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, temei reținut în mod corect de prima instanță și suficient pentru a conferi legitimare procesuală recurentului.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte în acord cu prima instanță constată că, atât timp cât intimata-reclamantă urmărește recunoașterea, cu titlu provizoriu, a dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de Legea nr. 95/2006, cu privire la care au fost demarate procedurile de includere în listă, iar în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, autoritățile care au atribuții și drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Totodată, Înalta Curte reține că pârâtul are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile Legii nr. 95/2006, având în vedere faptul că Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive.

Potrivit art. 251 din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor atribuții, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătății, dispun următoarele:

"(2) Ministerul Sănătății îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) elaborează politici, strategii și programe de acțiune în domeniul sănătății populației, în acord cu Programul de guvernare, coordonează și controlează implementarea politicilor, strategiilor și programelor din domeniul sănătății populației, la nivel național, regional și local;

b) evaluează și monitorizează starea de sănătate a populației, ia măsuri pentru îmbunătățirea acesteia și informează Guvernul referitor la indicatorii de sănătate, tendințele de evoluție și despre măsurile necesare pentru îmbunătățirea acestora;

c) reglementează modul de organizare și funcționare a sistemului de sănătate;

d) monitorizează, controlează și evaluează activitatea instituțiilor sanitare și ia măsuri pentru îmbunătățirea calității asistenței medicale acordate populației;

e) asigură, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resursele umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate;

f) colaborează cu reprezentanții autorităților administrației publice centrale și locale, cu cei ai societății civile și cu mass-media în scopul educației pentru sănătate a populației și adoptării unui stil de viață sănătos;

g) participă la limitarea efectelor apărute în urma dezastrelor, calamităților și epidemiilor în domeniul său de competență;

h) reprezintă Guvernul României în relațiile cu Organizația Mondială a Sănătății și cu alte organisme internaționale, în domenii de interes;

i) elaborează, implementează și coordonează programe naționale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică;

j) gestionează, prin structuri specializate, programele internaționale de asistență financiară pentru susținerea reformei în sănătate și pentru creșterea calității asistenței medicale acordate populației;

k) colaborează cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și implementează proiecte și programe.

Art. 3. - În activitatea sa, Ministerul Sănătății urmărește îndeplinirea următoarelor obiective generale:

a) realizarea unui sistem de sănătate modern și performant, adaptat nevoilor populației și compatibil cu cel din statele membre ale Uniunii Europene;

b) reorganizarea sistemului de sănătate, cu descentralizare organizațională și decizională;

c) îmbunătățirea permanentă a stării de sănătate a populației și accesul echitabil la servicii de sănătate pentru toate categoriile de populație, inclusiv pentru cea din mediul rural;

d) dezvoltarea sistemului calității actului medical și a siguranței pacientului;

e) dezvoltarea unui sistem de alocare a resurselor în sănătate bazat pe criterii de transparență, calitate și evidențe medicale;

f) diversificarea și utilizarea de noi metode de finanțare a serviciilor spitalicești care să aibă ca bază performanța și calitatea serviciilor oferite pacienților;

g) dezvoltarea asigurărilor private de sănătate;

h) definirea unor noi reguli de compensare și de stabilire a prețului la medicamente pentru asigurarea utilizării în condiții de cost/eficiență a resurselor publice;

i) dezvoltarea unor politici sectoriale coerente de formare, dezvoltare și alocare a resurselor umane în sectorul sanitar;

j) dezvoltarea sistemului de sănătate publică la nivel național, regional și local în vederea eficientizării supravegherii și controlului bolilor transmisibile, netransmisibile și impactului factorilor de mediu asupra sănătății populației;

k) elaborarea de strategii și participarea la educația pentru sănătate a populației în scopul adoptării unui stil de viață sănătos în vederea prevenirii îmbolnăvirilor și al îmbunătățirii indicatorilor demografici, creșterii calității vieții și reducerii nevoilor de îngrijiri medicale;

l) perfecționarea managementului sistemului informatic al sistemului de sănătate.

Art. 4. - (1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3, Ministerul Sănătății exercită atribuțiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte atribuții, așa cum urmează:

Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamanta solicita, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților la protejarea dreptului său la viață prin asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului ALECTINIB, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților.

În ceea ce privește aparența de drept, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că este în favoarea reclamantei și este de natură a justifica demersul acesteia pentru obținerea medicamentului în mod provizoriu, în regim de compensare.

Astfel, Înalta Curte reține că la dosarul cauzei a fost depusă o scrisoare medicală, conform căreia s-a dovedit că medicamentul Alecensa este eficient în privința stării de sănătate a reclamantei, respectiv că există o evoluție pozitiva a bolii, situație în care este incidentă Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 aprilie 2012, pronunțată în cauza Panaitescu împotriva României, potrivit căreia autoritățile interne de resort trebuie să recurgă în timp util la toate măsurile medicale rezonabil posibile într-un efort conștient de a împiedica evoluția bolii în cauză.

Medicamentul ALECTINIB (denumite comercială ALECENSA) este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu cancer celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic pentru ca pacienții să poată beneficia de acest medicament cu titlu gratuit trebuie să se adopte o decizie (hotărâre de Guvern) de includere pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 (art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006).

În temeiul Anexei 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, deținătorul autorizației de punere pe piață - B. - a depus la data de 10.07.2018 la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale cerere în vederea evaluării medicamentului ALECTINIB (denumire comercială ALECENSA) pentru indicația terapeutică "monoterapie pentru tratamentul de primă linie a pacienților adulți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat, cu status pozitiv pentru kinaza din limfomul anaplazic (ALK)" pentru includerea în Lista de medicamente compensate, aprobată prin aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

Cererea de evaluare a medicamentului ALECTINIB (denumire medicală ALECENSA) a format obiectul dosarului nr. x din 10.07.2018.

La data de 17.07.2019, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a evaluat medicamentul, a acordat un punctaj de 62 de puncte și, potrivit pct. B.2.a) din Anexa 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, a emis la data de 17.07.2019 Decizia de includere condiționată pe lista de medicamente compensate și a publicat raportul de evaluare pe site-ul oficial la 17.07.2019.

Mai mult, se reține în sprijinul îndeplinirii acestei condiții și faptul că prin H.G. nr. 315/23.04.2020, act normativ care intră în vigoare la 01.06.2020, medicamentul ALECTINIB a fost inclus pe lista de medicamente compensate.

Totodată, în acord cu instanța fondului, Înalta Curte apreciază că atât timp cât o clinică medicală autorizată să funcționeze pe teritoriul statului român a prescris unui cetățean româna asigurat în sistemul național de sănătate un medicament care prin efectele sale asupra stării de sănătate a reclamantului s-a dovedit eficient și i-a redat acestuia speranța de viață, se impune o și o implicare a autorităților române în evaluarea în timp util a tehnologiilor medicale validate "off-label", dar și că, în spiritul jurisprudenței CJUE, pronunțată în interpretarea art. 6 din Directiva 89/105/CEE/1988 care prevede un termen de conformare pentru autoritățile naționale, depășirea acestui termen obligatoriu trebuie sancționată prin obligarea pârâților la decontarea către reclamantă a medicamentului în discuție.

În condițiile în care aparența dreptului este în favoarea reclamantei, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la data pronunțării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viață al reclamantei, drept consacrat atât de art. 22 din Constituția României, cât și de art. 2 din Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligația corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea măsurilor necesare în acest sens.

Recurentul a susținut că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită întrucât prin admiterea cererii, instanța de judecată a recunoscut reclamantei dreptul la un medicament care nu este inclus în listă, făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate.

Cu privire la această susținere, Înalta Curte reține că instanța de fond a precizat în cuprinsul sentinței că nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părți (dreptul reclamantului la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge, în aprecierea instanței de fond, atât din faptul că judecătorului îi este permis a analiza într-o astfel de procedură doar aparența dreptului invocat, iar măsurile luate nu trebuie să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt ca efect al executării lor, nefiind posibil ca în cadrul acestei proceduri speciale să se tranșeze fondul raportului litigios.

Într-adevăr, măsura solicitată de reclamant este o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, și constă în asigurarea accesului reclamantei la medicația prescrisă în regim de compensare 100%. Sub aspectul caracterului provizoriu, în mod corect instanța a reținut că în speță nu este chemată să se pronunțe în sensul obligării pârâților la includerea medicamentelor în lipsa prevăzută de Legea nr. 95/2006 și nici pentru stabilirea unui drept definitiv al reclamantei în sensul solicitat.

Nu se poate considera că prima instanță a prejudecat fondul dreptului câtă vreme a analizat strict condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și a dispus o măsură provizorie, asupra fondului urmând să decidă instanța învestită cu cererea de obligare a pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru afecțiunea de care suferă.

Recurentul mai susține și faptul că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție de admisibilitate referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului în discuție, în mod provizoriu, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluție.

Înalta Curte constată că această susținere se referă, de fapt, tot la neîndeplinirea primei condiții de admisibilitate, cea privind existența aparenței dreptului în favoarea reclamantei, recurenta reluând aspectele vizând lipsa cadrului legal care să-i permită reclamantei compensarea medicamentului 100% (fără contribuție personală), aspecte invocate în cadrul criticii privind neîndeplinirea primei condiții.

Prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

2.2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 153/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.