ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 484/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 mai 2022, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat: (i) în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică carcinom bronhopulmonar cu celule mici; (ii) în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 172 din 3 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 172 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, se susține că instanța de fond a admis în mod eronat excepția inadmisibilității, având în vedere că, anterior promovării acțiunii, reclamantul s-a adresat autorităților pârâte cu cerere prin care a solicitat includerea medicamentului în litigiu în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel cum rezultă din dovezile anexate recursului.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Alte aspecte procesuale Excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății, a fost respinsă la termenul din 31 ianuarie 2024, pentru considerentele cuprinse în practicaua prezentei decizii. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, prin includerea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică carcinom bronhopulmonar cu celule mici, de care suferă reclamantul. Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "...se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (...)". Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile". Față de conținutul acestor texte de lege, Înalta Curte constată că este necesar ca reclamantul să facă dovada existenței premisei refuzului nejustificat și anume adresarea unei cereri către autoritatea/autoritățile chemate în judecată, în caz contrar acțiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile. Este de observat că sintagma de "procedură prealabilă" vizează, în acest context, condiția depunerii unei cereri în legătură cu care se invocă pretinsul refuz nejustificat, iar nu recursul grațios prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, prima instanță reținând în mod corect că, în dosarul de fond, nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate. În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs, cu privire la care recurentul-reclamant susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile. În acest sens, se observă că, potrivit ștampilelor poștale și mențiunilor din cuprinsul confirmărilor de primire, cererile reclamantului au fost comunicate către instituțiile pârâte la datele de 12.05.2022 (Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România), respectiv 13.05.2022 (Ministerul Sănătății și Guvernul României), pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate nefiind depusă nicio dovadă de comunicare, în timp ce acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 13.05.2022, fiind predată serviciului specializat de curierat la data de 11.05.2022 (astfel cum reiese din mențiunile înscrise pe plicul aflat la fila x). Prin urmare, nu se poate reține că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie de adresare a unei cereri, câtă vreme data înregistrării cererii la autoritățile pârâte Ministerul Sănătății și Guvernul României este aceeași cu data înregistrării acțiunii la instanță (13.05.2022), pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a primit cererea administrativă după data depunerii acțiunii la serviciul de curierat în vederea transmiterii la instanță (12.05.2022), iar pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a fost sesizată niciodată cu o cerere formulată de recurentul-reclamant. Astfel fiind, autoritățile pârâte nu au fost sesizate în prealabil și nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum statuează dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționare în termen legal a unei cereri. În concluzie, având în vedere că adresarea unei cereri către autoritățile pârâte, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile formulate nu pot conduce la reformarea sentinței atacate. Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.