ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului pembrolizumab (denumire comercială keytruda) pentru indicația terapeutică carcinom mamar care nu este triplu negativ.

- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1787/2023 din 13 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiate.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, obligând pârâții să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului pembrolizumab (denumire comercială keytruda) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică carcinom mamar care nu este triplu negativ.

De asemenea, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1787/2023 din 13 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepțiile invocate, iar pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La rândul său, pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecându-se cauza pe fond să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a CNSAS și a se respinge, ca netemenică și nelegală, cererea reclamantei în contradictoriu cu această autoritate.

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în cadrul recursului său, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, ca fiind nelegală din prisma aplicării greșite a cadrului legislativ din speța de față, iar în rejudecare, să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs

În această etapă procesuală niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 29 februarie 2024, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor patru recursuri la data de 22 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatei-reclamante, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 14 decembrie 2023, conform certificatului de deces nr. x/2023 eliberat de Primăria Orașului Voluntari, județul Ilfov., conform Referatului atașat la fila 57din dosar.

Prin urmare, la acest moment, intimata-reclamantă este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului pembrolizumab (denumire comercială keytruda) pentru indicația terapeutică carcinom mamar care nu este triplu negativ, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

Reținând, așadar, că prin deces, intimata-reclamantă a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și va casa sentința civilă recurată.

Procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, invocată din oficiu și, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula acțiunea promovată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința civilă recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantulei, invocate din oficiu și, în consecință, va anula acțiunea promovată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 1787/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, invocată din oficiu și, în consecință:

Anulează acțiunea promovată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.