ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2022

Ședința publică din data de 2 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a solicitat anularea deciziei Ministerului nr. 4493/25.03.2021 prin care s-a respins contestația A. S.A. nr. 16322/23.02.2021 împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1966/09.11.2021, Tribunalul Constanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, raportat la dispozițiile art. 10 alin3 teza a II a din Legea 554/2004, apreciind că reclamanta este asimilată unei autorități publice, prestând un serviciu de interes public.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1414 din 16 martie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul București a reținut că reclamanta nu a obținut, în baza unor dispoziții legale exprese- statutul de utilitate publică, întrucât nu prestează serviciul public în regim de putere publică, astfel că în mod eronat s-a apreciat asupra incidenței regimului e putere publică,

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se succed:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta SC. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei Ministerului nr. 4493/25.03.2021 prin care s-a respins contestația A. S.A. nr. 16322/23.02.2021 împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența teritorială în raport de interpretarea dată noțiunii de domiciliu a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea 554/2004 "(...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În cauză, Înalta Curte reține că reclamanta S.C. A. S.A. s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acțiuni prin HCJ Constanța nr. 257/18.10.2006, iar la data de 25.05.2007, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 74, în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acțiuni în operator regional pentru serviciul alimentare apă și canalizare.

În acest context, este de necontestat că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea unui serviciu public, respectiv cel de alimentare cu apă, astfel că, în raport cu specificul activității respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004 teza finală, reclamanta este asimilată unei autorități publice.

Așadar, este corectă concluzia Tribunalului Constanța, potrivit căreia reclamanta A. reprezintă un operator public regional în domeniul alimentării populației cu apă potabilă și al epurării apelor uzate, deservind beneficiar din județele Constanța, Ialomița, Călărași, Dâmbovița, Brașov și Bacău, fapt pentru care aceasta are calitatea de prestator al unui serviciu de utilitate publică, acționând în regim de putere publică, prin preluarea exercitării tuturor competențelor și responsabilităților ce revin autorităților publice care au procedat la delegarea acestui serviciu către reclamantă.

Astfel, competența teritorială stabilită de textul de lege indicat este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, neavând un drept de opțiune în acest sens.

Prin urmare, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență în favoarea instanței în circumscripția căreia își are sediului pârâtul.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.