ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2454/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 03.08.2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, anularea Raportului de neconformitate nr. x/21.04.2021 emis de pârât.

2.1. Prin sentința nr. 1879/29.10.2021, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că litigiul dedus judecății vizează o creanță de până la 3.000.000 de RON, iar în raport de criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparține tribunalului.

În referire la competența teritorială, instanța a constatat că reclamanta A. S.A. Constanța este un operator public regional în domeniul alimentării populației cu apă și de canalizare, cu un capitalul social deținut de 34 unități administrativ teritoriale, care a obținut statut de utilitate publică și se află sub incidența prevederilor O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

În raport cu specificul activității desfășurate, Legea nr. 554/2004 o asimilează unei autorități publice și nu unei persoane juridice de drept privat, astfel încât pentru stabilirea instanței competente teritorial trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

2.1. Prin sentința nr. 148/18.01.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu reclamanta are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci pârâtul este organul de stat care acționează în regim de putere publică iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, reclamanta având în speță calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în speță, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile tezei I a articolului menționat, fiind competentă instanța de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta A. S.A. Constanța a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Raportul de neconformitate nr. x/21.04.2021 emis de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, prin care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/04.02.2021.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, apreciind diferit asupra calității reclamantei de autoritate publică asimilată și, implicit asupra incidenței dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Conform textului de lege menționat "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte reține că reclamanta A. S.A. Constanța nu este o autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este o societate pe acțiuni înființată potrivit Legii nr. 31/1990, cu statut de operator regional, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006, care desfășoară activități specifice serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, în baza unui raport contractual încheiat cu autoritatea publică delegatară.

Chiar dacă reclamanta este autorizată să prestează un serviciu de interes public (alimentare cu apă și canalizare), acest serviciu nu se prestează în regim de putere publică, întrucât cele două acte normative aplicabile furnizorului de servicii de alimentare cu apă și canalizare, respectiv Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 241/2006, nu reglementează atribute de putere publică în favoarea furnizorului, aceste atribute rămânând în sarcina autorităților administrației publice locale sau a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.).

Ca atare, furnizorul de servicii operează într-un cadru strict contractual, fără atribuții de putere publică.

Pe cale de consecință, în raportul de drept administrativ dedus judecății reclamanta acționează în calitate de persoană juridică de drept privat, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (3) teza I din Legea 554/2004, soluționarea prezentei cereri intră în competența tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Constanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.