ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3062/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2021 cu nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

2.1. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1878/2021 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) și (3) din Legea nr. 554/2004, precum și din faptul că reclamanta este un operator public regional în domeniul alimentării populației cu apă și de canalizare, care a obținut statut de utilitate publică și se află sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 109/2011, rezultă că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului București.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1087 din 1 martie 2022 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta reprezintă o persoană juridică de drept privat în sensul art. 28 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/2006 și că obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea actelor administrative emise de către pârâtă având în vedere rolul distinct al reclamantei de persoană juridică de drept privat beneficiară a contractului de finnațare, și nu de prestatoare a unui serviciu de interes legitim public.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect anularea deciziei Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene nr. 4498/25.03.2021 prin care a fost respinsă contestația reclamantei nr. 16327/23.02.2021 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emise de pârâtă sub nr. x/11.02.2021, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emise de pârâtă sub nr. x/11.02.2021.

În privința competenței teritoriale sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Înalta Curte reține că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea unui serviciu public, respectiv cel de alimentare cu apă, astfel că, în raport cu specificul activității respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, reclamanta este asimilată unei autorități publice.

Astfel, competența teritorială stabilită de textul de lege indicat este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, neavând un drept de opțiune în acest sens.

Astfel, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în favoarea instanței din circumscripția sediului pârâtului, care este în București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 mai 2022.