ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, anularea Deciziei nr. 4499/25.03.2021, emisă de pârât, prin care s-a respins contestația Raja S.A. nr. 16328/23.02.2021 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021, și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021.

2.1. Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 250 din 25 noiembrie 2021, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea unui serviciu public, respectiv cel de alimentare cu apă, prin urmare, în raport cu specificul activității respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 teza finală, aceasta este asimilată unei autorități publice, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, ținând cont de sediul autorității pârâte.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 821 din 3 mai 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză nu sunt în discuție aspecte referitoare la prestarea de către reclamantă a unui serviciu public, actul contestat fiind emis de pârât în calitate de autoritate publică, iar nu de către reclamantă, aceasta din urmă neacționând în calitate de autoritate publică, instituție publică sau asimilată pentru a fi aplicabil art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de persoană juridică de drept privat, fiind incidentă teza întâi a aceluiași text legal.

Astfel, a apreciat că în cauză nu se contestă acte referitoare la furnizarea serviciului public de apă și canalizare raportat la care reclamanta ar putea fi considerată autoritate publică asimilată, ci se contestă acte administrative emise de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene față de care reclamanta acționează ca simplă persoană juridică civilă, iar nu în calitate de autoritate publică asimilată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Deciziei nr. 4499/25.03.2021, emisă de pârât, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2021, și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2021, în cuantum de 3.200.017,58 RON.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, față de valoarea creanței bugetare în litigiu.

În cauză, aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze pricina, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Instanța de control judiciar constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Astfel, se reține că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de reclamanta A. S.A., operator public regional în domeniul alimentarii populației cu apă și de canalizare, cu un capitalul social deținut de 34 unități administrativ teritoriale, care a obținut statut de utilitate publică și se afla sub incidența prevederilor O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.

Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, "Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare. Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare cuprinde totalitatea activităților reglementate prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general ale colectivităților locale".

Așa fiind, se reține că societatea reclamantă are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, astfel, în raport cu specificul activității respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, reclamanta este asimilată unei autorități publice.

Prin urmare, textul de lege incident, reprezentat de art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instituie o competența teritorială exclusivă, în raport cu calitatea reclamantului, acesta trebuie să facă parte din categoria autorităților publice, a instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora, situație în care instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum în speță sediul pârâtului este în București, competența materială revine, în primă instanță, Curții de Apel București.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta Raja S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investitiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.