ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2381/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene anularea Raportului de neconformitate nr. x/12.05.2021 emis de pârât, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1989 din data de 11 noiembrie 2021 Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare. În raport cu specificul activității respective, Legea nr. 554/2004 o asimilează unei autorități publice și nu unei persoane juridice de drept privat, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din actul normativ precizat și competența instanței de la sediul pârâtului.

Prin sentința nr. 1391 din data de 16 martie 2022 Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, în interpretarea acelorași dispoziții care reglementează competența teritorială, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că operatorul regional S.C. A. nu are statut de utilitate publică, nicio prevedere din Legea nr. 51/2006 neconferindu-i un astfel de statut, ci doar asociațiilor de dezvoltare intercomunitare.

Totodată, în privința prestării serviciului public în regim de putere publică, s-a concluzionat că atributul unei entități de a presta un seriviciu public, nu atribuie automat prerogativa exercitării puterii publice.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Raportul de neconformitate nr. x/12.05.2021 emis de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene .

În fapt, între ministerul pârât, în calitate de Autoritate de Management pentru programul Operațional Infrastructură Mare (AM POIM) și reclamantă, în calitate de beneficiar sau entitate contractantă, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/31.08.2018 având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea Proiectului denumit generic "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată în aria de operare a S.C. A. Constanta în perioada 2014-2020".

Pârâtul a desfășurat o activitate de verificare procedurală și tehnică asupra modului în care a fost atribuit contractul de lucrări nr. x din 04.02.2021, iar prin raportul de neconformitate nr. x din 12.05.2021 s-a constatat o abatere de la legislația privind achizițiile sectoriale, constând în introducerea în caietul de sarcini a unor cerințe specifice ofertelor tehnice de natură să restrângă participarea operatorilor economici la această procedură de achiziție publică, nefiind respectate prevederile art. 60 alin. (2) din Directiva UE nr. 25/2014, respectiv art. 165 alin. (6) din legea nr. 99/2016.

Așadar, cauza dedusă judecății are ca obiect un litigiu rezultat din utilizarea fondurilor europene, materie reglementată prin dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantei de persoană juridică de drept privat sau persoană juridică asimilată unei autorități publice, vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, are în vedere Înalta Curte și considerentele reținute de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 28/2017. Astfel, într-o speță privind recunoașterea în favoarea reclamantei - societate comercială pe acțiuni și titulară a contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din județul Tulcea - a excepției acordate instituțiilor publice de la regula constituirii de garanții potrivit O.U.G. nr. 29/2011, Inalta Curte a reținut că "52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noțiunea de autoritate publică asimilată și a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă și canalizare, deoarece acesta poate acționa atât în calitate de persoană juridică civilă, cât și în calitate de persoană de drept administrativ. 53. Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă și canalizare constituit în societate pe acțiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deși se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004."

Or, văzând aceste considerente, instanța învestită cu regulatorul de competență, constată, în raport de obiectul litigiului - anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare a autorității de management în implementarea unui proiect de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată, că reclamanta are în speță calitatea de autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv prestarea unui serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamanta din cauză are calitatea de instituție publică asimilată, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică asimilată are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.