ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3504/2023

Ședința publică din data de 23 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2021, reclamanta RAJA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca instanța să dispună anularea deciziei nr. 4494 din 25.03.2021 și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 12.02.2021.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Constanța – secția De contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 21 de la data de 6 februarie 2023, Curtea de Apel Constanța – secția De contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal București.

Din punct de vedere al competenței teritoriale a reținut Curtea de Apel Constanța că reclamanta RAJA S.A. Constanța este un operator public regional în domeniul alimentării populației cu apă și de canalizare, care a obținut statut de utilitate publică, fiind asimilată unei autorități publice, în sensul art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului atunci când reclamantul este o autoritate publică, în speță Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 451 de la data de 17 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe de reclamanta RAJA S.A, și pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Curții de Apel Constanța și a constatat ivit conflictul negativ de competență, trimițând cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A reținut că atributul unei entități de a presta un serviciu public nu atrage automat și conferirea prerogativei de a exercita puterea publică. Altfel spus, calitatea de prestator al unui serviciu public nu este intrinsec legată de regimul de putere publică, ci, spre a stabili dacă reclamanta exercită atribuțiile ce i-au fost delegate în regim de putere publică, trebuie cercetat dacă acesteia i-au fost conferite puteri exorbitante și constrângătoare, derogatorii de la dreptul comun.

Or, din prevederile actului constitutiv al reclamantei și ale contractului de delegare încheiat de A. cu reclamanta reiese că reclamanta desfășoară exclusiv activități din sfera furnizării/prestării serviciilor de utilități publice, nefiind identificate clauze care să confere acesteia puteri constrângătoare, derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, a constatat că reclamanta din speță, deși autoritate publică, este destinatarul actului administrativ emis în regim de putere publică, poziția sa fiind de protecție a drepturilor sale ca orice particular.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, este vorba de un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantei RAJA S.A vizează anularea deciziei nr. 4494 din 25.03.2021 și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 12.02.2021.

Temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă, în principal, dispozițiile O.G. nr. 66/2011, în baza cărora s-a născut raportul de drept administrativ dedus judecății.

Art. 51 alin. (2) din actul normativ menționat prevede că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

În condițiile în care, din punct de vedere procedural, O.G. nr. 66/2011 face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că sub aspectul competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanței – 16 aprilie 2020), care prevăd expres că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său iar "reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prin teza a II-a a alin. (3) precitat, se stabilește competența teritorială exclusivă în raport de calitatea reclamantului, cu condiția ca acesta să facă parte din categoria autorităților publice, a instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora, într-o atare ipoteză, urmând a se adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. w) din Codul administrativ:

"Definiții generale

(1) În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(...)

w) instituția publică - structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice.

Reclamanta RAJA S.A. Constanța este un operator public regional în domeniul alimentarii populației cu apă și de canalizare, cu un capitalul social deținut de 34 unități administrativ teritoriale, care a obținut statut de utilitate publică și se afla sub incidența prevederilor O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.

Astfel, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare prevede că "Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare. Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare cuprinde totalitatea activităților reglementate prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general ale colectivităților locale".

Prin urmare, reclamanta RAJA S.A. are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, astfel că, în raport cu specificul activității respective, Codul administrativ o asimilează unei instituții publice și nu unei persoane juridice de drept privat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.A.J.A. S.A. și pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2023.