ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3192/2022

Ședința publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 6.11.2020, în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău, petentul A. a recuzat pe doamna judecător B., având în vedere împrejurarea că acesta a făcut parte din completul care a pronunțat decizia civilă nr. 474/29.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, prin care a fost soluționată contestația în anulare promovată împotriva deciziei civile nr. 287/30.06.2020 pronunțate de aceeași instanță, de soluționare a recursului promovat în dosarul nr. x/2017, având obiect și cauză identice cu cele ale recursului din prezentul litigiu. Petentul a apreciat că împrejurările relevate reprezintă elemente ce nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, având în vedere considerentele expuse în decizie și legătura dintre dosarul nr. x/2020 și cel soluționat prin decizia indicată.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B. formulată de petentul A. în cauza privind recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 454/26.07.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimații C. și Poliția Locală a Municipiului Bacău, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs A..

În motivarea recursului, reclamantul susține în esență că argumentul instanței care a judecat cererea de recuzare, prin care se menționează că "diferențele de substanță dintre motivele de casare prevăzută de art. 488 noul C. proc. civ. și motivele contestației în anulare reglementate de disp art. 503 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ. conduc la inexistența situației pronunțării asupra acelorași aspecte de drept chiar și în ipoteza existenței unui raport juridic litigios comun, precum anularea aceluiași concurs de către subiecți de drept diferiți", este contrazis de următoarele împrejurări:

l.-pe rolul Tribunalului Bacău au fost înregistrate 2 cereri de chemare în judecată cu numere consecutive respectiv 2442/110/2017 în care petent este D. și 2443/110/2017 în care reclamant este subsemnatul, care contrar disp art. 53 din L 303/2004 modificată și completată prin art. I pct. 27 din L 207/2018 și disp art. 101-110 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești nr. 1375/2015 au fost pretins repartizate aleatoriu aceluiași complet care prin sentințele civile nr. 453 și nr. 454 pronunțate în aceeași zi, 26.07.2019 a respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect "anulare concurs", subsemnatul și D. participând la același concurs de recrutare organizat de către aceeași instituție, Poliția Locală a Municipiului Bacău;

2.-cererea de recuzare a fost întemeiată pe disp art. 42 alin. (1) noul C. proc. civ. pe considerentul că, Doamna Judecător B., care face parte din Completul ce a soluționat recursul formulat de recurent și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2017, a făcut parte și din Completul care a pronunțat Decizia nr. 474/29.09.2020 în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2020 prin care a respins Contestația în anulare formulată de către D. împotriva deciziei civile nr. 287/30.06.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Bacău în recursul promovat de către D. în dosarul x/2017, recurs cu obiect și cauză identice cu cele ale recursului său;

3.-cazul de incompatibilitate reglementat pentru situația când judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece, l-am argumentat prin aceea că, Doamna Judecător B. prin Decizia 474/29.09.2020 s-a pronunțat pentru respingerea contestației în anulare formulată de D. împotriva deciziei civile nr. 287/3 0.06.2020 pronunțată în recurs în dosarul x/2017 motivând că "din lecturarea motivelor pe care contestatorul le-a invocat la pct. 1 din contestație, critica principală vizează respingerea în bloc a așa-ziselor motive de recurs formulate în legătură cu aspecte care nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată sau în condițiile art. 204 din noul C. proc. civ. respectiv prin modificarea cererii, ci au fost invocate pe parcursul desfășurării procesului respectiv în timpul administrării probatoriului precum și prin concluziile scrise";

4.-contrar opiniei instanței potrivit căreia, "împrejurarea că judecătorul recuzat a făcut parte din completul care a apreciat ca nefiind fondate aspectele invocate pe calea contestației în anulare, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., nu reprezintă situația susceptibilă de încadrare în ipotezele legale avute în vedere de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ..", recurentul apreciază că motivarea folosită de doamna judecător B. prin decizia pe care a pronunțat-o în contestația în anulare formulată de către D., ulterior, a susținut și pronunțarea în recursul său pe care a fost învestită să-1 judece prin care a respins recursul ca nefondat;

Astfel, prin motivarea deciziei pronunțate în recurs nr. 783/15.12.2020, doamna judecător B. potrivit paginii 6 și 7 din Decizie precizează că:"în acest cadru procesual, formularea de motive suplimentare de anulare a concursului în cursul judecății și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 16.07.2019, reprezintă modificarea cererii de chemare în judecată prin completarea acesteia ulterior datei de 07.05.2018 când a fost primul termen de judecată la care reclamantul a fost citat. In această situație, având în vedere dispozițiile art. 204 C. proc. civ. precum și lipsa acordului expres al celorlalte părți, în mod legal a procedat instanța de fond la analiza cererii de chemare de judecată în limitele învestirii inițiale.

Nici criteriile privind încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 611/2008, referitoare la constituirea comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor, respectiv desfășurarea activității acestora în evaluarea candidaților, nu sunt fondate, atât timp cât a fost stabilită legalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul neanalizării celorlalte motive de nulitate a concursului care nu au fost invocate prin acțiunea introductivă, neputând fi analizate pentru prima oară în concurs, în considerarea regulii dublului grad de jurisdicție."

5.-astfel, verificarea îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute de disp art. 503 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ. referitoare la calea de atac extraordinară a contestației în anulare în dosarul x/2020 pentru motivele de casare pe care instanța de recurs a omis să le cerceteze în dosarul x/2017 și analizarea soluționarea raportului juridic litigios dedus judecății, restrânsă doar sub aspectul încălcării dispozițiilor privind lipsa înregistrării video a probei interviului - instanța de recurs considerând că restul criticilor se referă la motive de nelegalitate ce nu se regăsesc în cererea introductivă de instanță, au legătură directă cu motivarea deciziei civile nr. 474/29.09.2020 pronunțată de doamna judecător B. în dosarul x/2020, precum și cu aprecierea nelegală, atât în calitate de judecător în completul care a pronunțat decizia nr. 474/29.09.2020 cât și în calitate de judecător în completul care a pronunțat decizia nr. 783/15.12.2020 în recursul formulat de subsemnat în dosarul x/2017, că nesocotirea probelor propuse potrivit disp art. 254 alin. (2) pct. 2 noul C. proc. civ. întrucât necesitatea administrării a reieșit din cercetarea judecătorească admise de către același complet al instanței de fond în cauzele consecutive pretins repartizate aleatoriu, 2442/110/2017 și 2443/110/2017 pentru că au fost apte să ducă la soluționarea cauzelor și intimații și-au manifestat disponibilitatea administrării acestora fără să invoce decăderea petentului D. în dosarul x/2017 sau decăderea sa în dosarul x/2017 din dreptul de a mai depune probe solicitând ori de câte ori a fost necesar dreptul la contra-probă, este o soluție legală întrucât probele nu au apărut ca rezultat al modificării cererii;

6.-modul de soluționare al cererii de recuzare a fost unul nelegal și pentru că, influiențat de atmosfera de colegialitate în care a avut loc judecarea cererii a fost atenuat atât de mult încât practic a rămas lipsit de eficacitate, în condițiile în care, Doamna Judecător E. care a compus completul ce a judecat recuzarea face parte din completul care a judecat cererea de recurs formulată de subsemnat în prezenta cauză iar respingerea cererii de recuzare a asigurat aceeași compunere nelegală a completului de recurs existentă anterior cererii.

În opinia recurentului, este neîndoielnic că modul concret în care s-a judecat cererea de recuzare a încălcat principiul aparenței înfăptuirii justiției, iar pronunțarea deciziei nr. 783/15.12.2020 în recurs în dosarul x/2017, de către completul din a cărui compunere un magistrat a respins cererea de recuzare a colegului său de complet, a păstrat aceleași aprecieri în contra probelor și normelor legale incidente.

Prin notele scrise formulate, recurentul a susținut că ulterior respingerii cererii de recuzare, doamna judecător B. a formulat cererea de abținere, în calitate de judecător care a respins contestația în anulare formulată de D. împotriva Deciziei nr. 287/30.06.2020, situație ce reprezintă o dovadă că nu poate soluționa legal și recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2017, cu obiect și cauză identice cu cele ale recursului formulat de D..

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 6.11.2020 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău petentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B., având în vedere împrejurarea că aceasta a făcut parte din completul care a pronunțat decizia civilă nr. 474/29.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, prin care a fost soluționată contestația în anulare promovată împotriva deciziei civile nr. 287/30.06.2020 pronunțate de aceeași instanță, în soluționarea recursului promovat în dosarul nr. x/2017, având obiect și cauză identice cu cele ale recursului din prezentul litigiu. Petentul a apreciat că împrejurările relevate reprezintă elemente ce nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, având în vedere considerentele expuse în decizie și legătura dintre dosarul nr. x/2020 și cel soluționat prin decizia indicată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44, 46, 47 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, s-a respins cererea de recuzare, în concret, reținându-se de prima instanță că împrejurarea că judecătorul recuzat a făcut parte din completul care a apreciat ca nefiind fondate aspectele invocate pe calea contestației în anulare, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu reprezintă situația susceptibilă de încadrare în ipotezele legale avute în vedere de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că în prezentul litigiu instanța este învestită cu verificarea legalității hotărârii primei instanțe cu privire la soluționarea raportului juridic litigios dedus judecății, în raport de motivele de recurs formulate, iar nu cu verificarea îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute cu privire la calea extraordinară de atac a contestației în anulare, prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., realizată în litigiul anterior, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 474/29.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău.

Înalta Curte constată că soluția primei instanțe prin care s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În acest sens, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile potrivit cărora, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ., pe considerentul că, doamna judecător B., care face parte din Completul ce a soluționat recursul de recurentul din prezenta cauză și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2017, a făcut parte și din Completul care a pronunțat Decizia nr. 474/29.09.2020 în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 3 59/32/2020 prin care a respins contestația în anulare formulată de către D. împotriva deciziei civile nr. 287/30.06.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Bacău în recursul promovat de către D. în dosarul x/2017

Contrar susținerilor recurentului-reclamant A., pronunțarea judecătorului asupra contestației în anulare prin analizarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., nu conduce la incompatibilitatea judecătorului de a judeca cererea sa de recurs, conform art. 41 și 42 din C. proc. civ., fiind corect respinsă cererea de recuzare formulată de recurent.

Conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Așadar, acest motiv de incompatibilitate vizează ipoteza în care judecătorul și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare.

Judecătorul care s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare nu este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de a soluționa cererea de recurs formulată de petent, în condițiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare pot fi declarate, diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând același motiv, atât cu recurs, cât și cu contestație în anulare.

Fiind o cale de retractare, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare, spre deosebire de recurs, poate fi exercitată doar pentru cazurile stipulate de lege, prin exercitarea acesteia urmărindu-se îndreptarea unor neregularități evidente ale actelor de procedură și nu a celor ce vizează probleme de fond.

În speță, judecătorul învestit cu soluționarea contestației în anulare nu și-a expus părerea în legătură cu pricina, anterior deliberării și pronunțării hotărârii, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nici faptul că judecătorul care a soluționat cererea de recuzare, face parte din completul care urmează să soluționeze cererea de recurs a reclamantului, nu echivalează cu o antepronunțare asupra cauzei, de vreme ce activitatea de judecată este îndeplinită în baza principiului colegialității, care are rolul de a garanta imparțialitatea și independența judecătorilor în fața oricărei ingerințe.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanță juridică susținerile recurentului referitoare la cererea de abținere formulată de către doamna judecător B., ulterior soluționării cererii de recuzare, în condițiile în care, în prezentul recurs se analizează soluția pronunțată asupra cererii de recuzare.

Imparțialitatea instanței este una dintre garanțiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituția României, de art. 6 C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Raportând aceste aspecte de ordin teoretic la semnificația juridică a instituției recuzării și la cererea de recurs dedusă judecății, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanței învestite cu analiza cererii de recuzare formulate de recurent, în sensul că motivele de recuzare invocate nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.