ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3183/2022

Ședința publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 11.12.2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea avizului nr. x/25.11.2019, în ceea ce privește respingerea cererii de avizare a compensării creanțelor.

Prin sentința civilă nr. 1159 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Împotriva sentinței civile nr. 1159 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., invocând, în drept, dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă a menționat faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit împrejurarea că societatea reclamantă nu a invocat niciun motiv de nelegalitate cu privire la avizul contestat.

A precizat recurenta că a depus toate înscrisurile solicitate de A.S.F., astfel că avizul este neîntemeiat în ceea ce privește respingerea cererii de avizare a compensării creanțelor S.C. B. cu cele ale societății reclamante.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În speță, este de observat faptul că, deși a precizat că recursul se întemeiază pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță, subsumate motivelor de casare invocate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinței atacate prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Astfel, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a fost invocat doar formal, recurenta nefăcând nicio referire cu privire la motivarea sentinței de fond, iar în privința cazului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este de observat că recurenta a reluat, în esență, apărările formulate și în fața primei instanțe, referitoare la faptul că respingerea cererii de avizare a compensării creanțelor B. S.A. este nelegală, întrucât a depus toate înscrisurile solicitate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fără a arăta, însă, în concret, care sunt normele de drept material greșit interpretate și aplicate de instanță în pronunțarea soluției adoptate, precum și modalitatea în care a considerat că aceste norme au fost încălcate.

Prin sentința recurată, prima instanță a analizat motivele și argumentele invocate de reclamantă.

Sentința recurată cuprinde, în motivare, argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, raportat, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei nu reprezintă veritabile critici cu privire la legalitatea avizului, că avizul A.S.F. are doar un caracter consultativ, iar judecătorul sindic nu era obligat să țină cont de conținutul acestuia. Tototată, cu privire la faptul că reclamanta s-a conformat solicitărilor ASF, iar lichidatorul judiciar nu a răspuns solicitărilor, Curtea de apel a arătat că aceste aspecte nu au nicio relevanță, întrucât, în final, doar judecătorul-sindic este competent să soluționeze cererea de compensare.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulțumire a recurentei-reclamante cu privire la soluția pronunțată de prima instanță prin sentința de fond atacată nefiind suficientă pentru a analiza legalității acesteia.

Or, modalitatea de motivare a cererii de recurs adoptată de recurentă constă, practic, în redarea fidelă a susținerilor din cererea de chemare în judecată, nefiind formulate niciun fel de critici raportat la conținutul concret al sentinței atacate.

Din această perspectivă, este important a se reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată de instanța de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În egală măsură, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză și la reiterarea situației de fapt reținute, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței, o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept.

Întrucât recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, de ce consideră că sentința de fond este nemotivată, care sunt normele de drept material greșit interpretate sau aplicate și modul în care normele de drept incidente în cauză au fost încălcate ori greșit aplicate de instanța de fond la pronunțarea soluției contestate, simpla indicare formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestora, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1159 din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.