ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată, formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.03.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare din 11.03.2020, emisă în lucrarea nr. C20-273 de către Inspectorul Șef, și a Rezoluției de clasare nr. 226/A din 21.01.2020 dispusă în dosarul nr. x al Inspectorului Șef, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca domnul Inspector șef să se pronunțe asupra plângerilor formulate și înaintate, la datele de 30.01.2020 și 28.02.2020 cu completare la 04.03.2020, prin care a solicitat să i se admită și să se dispună soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si Fiscal, care a acordat ca termen de judecată data de 08.12.2021, în sensul: I. Obligării Judecătoriei Urziceni - județul Ialomița să redeschidă, să rejudece și să comunice sentința ce o va pronunța în dosarul nr. x/2006 - nr. vechi 3508/2006 (Sentința civilă nr. 205/19.02.2008), conexat cu dosarul nr. x/2008 (sentința civilă nr. 1219/01.10.2008). II.1. Obligarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă, să redeschidă, să rejudece și să comunice sentința ce o va pronunța în dosarul nr. x/2009 (Sentința civilă nr. 6451/10.07.2009), în cadrul căruia a mai rămas de efectuat expertiza judiciară imobiliară și contabilă.

Punerea costului expertizei în sarcina Statului, prin compensarea cu economiile avute la B.. în decembrie 1989, în valoare de 29.113 RON vechi, pe care Statul a refuzat să-i reactualizeze cu rata inflației, plus diminuarea retroactivă a sporului de vechime în muncă de 25% la 3% și 5% conform Legii nr. 19/2000, plus diferența dintre pensia datorată conform Legilor nr. 19/2000 și 263/2020 începând cu 25.11.2006 și cea plătită efectiv. Instituția "Avocatul poporului" nu și-a îndeplinit atribuțiile conferite de Legea nr. 554/2004, deși o însemnată categorie de cetățeni a fost afectată în ceea ce privește economiile avute la CEC în decembrie 1989, cât și plata pensiilor conform legii pe care Statul nu o respectă.

Să se admită și să se dispună suspendarea efectelor deciziei de compensare nr. 24969/25.02.2019 a A.N.R.P. până la soluționarea cu hotărâre definitivă a dosarelor nr. x/2018 și respectiv x/2016/al (și intrarea efectivă în posesia deciziei definitive a instanței), cerere pe care instanța Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, i-a respins-o prin decizia nr. 1339A/29.10.2019, în dosarul nr. x/2019.

Returnarea tuturor dosarelor la Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pentru ca instanțele să se poată pronunța. Dosarul "Flota Comerțului Exterior": în sprijinul cererilor formulate la Parchete și Inspecția Judiciară, să se admită și să se dispună: 1. Repunerea în termen a plângerii penale nr. x/2019 a secției Parchetelor Militare; 2. Infirmarea soluției de respingere nr. 471/VIII/l/2019 din 01.09.2019 a D-lui Procuror șef secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispunerea de către domnul procuror Militar Șef al secției Parchetelor Militare din cadrul aceluiași parchet, a începerii actelor de cercetare și urmărire penală, în temeiul art. 339 noul C. proc. pen.. (art. 277 și urm. din vechiul cod). 3. Acordarea de asistență extra-judiciară de către același parchet, conform art. 10 alin. (5) din noul C. proc. pen.., deoarece niciun avocat specializat în penal nu a acceptat să se implice în această cauză, eu neavând studii juridice. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1321 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A., împotriva Rezoluției de clasare din 11.03.2020, emisă în lucrarea nr. C20-273 de către Inspectorul Șef și a Rezoluției de clasare nr. 226/A din 21.01.2020 dispusă în dosarul nr. x de către intimata Inspecția Judiciară. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 1321 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând, în drept, dispozițiile art. 488 pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ. În esență, recurenta-reclamantă a arătat faptul că, la data de 30.03.2016 a înregistrat pe rolul Curții de Apel București o acțiune penală în temeiul art. 5 și art. 194 noul C. proc. civ., având ca probe două cauze penale și două cauze civile, soluționate abuziv definitiv nefavorabil, nelegal și netemeinic, în perioada 1998-2014. În cele din urmă, dosarul a fost repartizat secției a VIII- a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016/al și, în urma Rezoluțiilor de clasare a Inspecției Judiciare - ca garant al independenței justiției - s-a dispus redeschiderea și rejudecarea tuturor cauzelor în care a fost parte, astfel: A) Anularea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. x/2018 în Dosarul nr. x/2018, care cuprinde: Dosarul "Flota Comerțului Exterior" cu șase proceduri; II. Dosarele de "Retrocedări": a) Dosarul de "Fond Funciar" b) Dosarul "Acțiune în revendicare imobiliar ă" B) III. Anularea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 2103/01.07.2019 din Lucrarea nr. 19-2477 în Dosarul nr. x/2019 conexat cu Dosarul nr. x/2019, având ca obiect "Crimele comunismului" cu proba principala: Dosarul CEDO nr. 23445/04. În urma Rezoluției Instanței din 19.09.2018 în dosarul nr. x/2018, s-a admis și s-a dispus formularea judiciare care s-a depus la dosarul cauzei la data de 02.10.2018. Referitor la dosarul Flota Comerțului Exterior, ce a format obiectul dosarului nr. x/2004, s-a învederat de către recurenta-reclamantă faptul că a fost soluționat într-un mod abuziv, netemeinic și nelegal de către Tribunalul București, prin prescripția specială asupra răspunderii penale, care nu a intervenit, termenul acesteia fiind de 22 de ani și jumătate, și prin ignorarea infracțiunii de subminare a economiei naționale prevăzute de art. 165 vechiul C. proc. pen. Acest fapt s-a datorat, conform precizărilor recurentei-reclamante, refuzului parchetului de a înainta dosarul către Curtea de Apel București, fiind înaintat Judecătoriei sectorului 5 București, astfel că dosarul a fost soluționat de două instanțe care nu aveau competența materială. Cu privire la dosarele de Retrocedări, au fost invocate următoarele aspecte: - Referitor la dosarul de Fond Funciar, recurenta-reclamantă a solicitat Primăriei/Consiliului Local Sfântu Gheorghe retrocedarea unei suprafețe de 11,94 ha teren arabil, însă Primăria a recunoscut ca existente în evidențele sale numai 5,25 ha, din care a făcut o reținere de 5% pentru crearea unui fond de rezervă. Pentru diferența de teren până la 11,94 ha, instanța nu a dispus nicio măsură, întrucât a ignorat extrasul din Registrul Agricol pe care reclamanta l-a depus la dosarul cauzei în repetate rânduri. - Referitor la dosarul având ca obiect revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ., s-a învederat de către recurentă că cererea adresată instanței a fost soluționată de către Judecătoria sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 6451/10.07.2009, validată, ulterior, prin decizia civilă nr. 799/30.03.2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, cererea de revizuire făcând obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei sectorului 2, soluționat prin sentința civilă nr. 116/12.01.2021, prin care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei. - În ceea ce privește acțiunile în revendicare imobiliară întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, recurenta-reclamantă arată că notificarea din 2001 emisă de Primăria Municipiului București a fost soluționată de A.N.R.P. prin decizia de compensare din 25.02.2019. Întrucât notificarea nu a fost satisfăcătoare pentru recurenta-reclamantă, aceasta s-a adresat cu cerere Tribunalului București, secția a IV-a civilă și apoi în recurs Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, solicitând suspendarea efectelor Deciziei A.N.R.P. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, cerere care a fost respinsă deoarece pe site-ul instanței secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, dosarul în cauză apare ca respins, deși el se afla spre soluționare pe rolul instanței supreme, care a fixat ca termen de judecată la data de 08.12.2011. Termenul de 30 de zile în care reclamanta putea înainta acțiune împotriva A.N.R.P. pentru recalcularea despăgubirilor, a expirat, în acest fel recurenta fiind obligată să accepte despăgubirile acordate pe o altă lege (Legea nr. 165/2013), plătibile în rate pe parcursul a patru ani, trebuind, astfel, să se adreseze din nou cu cereri către A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce este inacceptabil. Susține recurenta că dosarul nr. x a fost soluționat abuziv de către Curtea de Apel București prin încheierea din camera de consiliu din 14.02.2017. Prin sentința nr. 672/22.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța a făcut abstracție că un alt complet de judecată a admis și a dispus formularea unei contestații judiciare care a fost depusă la dosarul cauzei la data de 02.10.2018. Se mai arată de către recurenta-reclamantă faptul că, la data de 29.10.2019, a înregistrat dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 340 alin. (1), pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (echivalentul Dosarului nr. x/20l6/al) și a formulat la 27.05.2020 plângere la instanța secției a II-a Penală a Curții de Apel București, sub nr. x/2020. Prin declinare de competență materială, dosarul a fost soluționat de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 502/09.12.2020 prin care s-a respins plângerea - ca nefondată - cu soluție definitivă. Recurenta-reclamantă a depus la data de 22.02.2021 o completare la motivele de recurs prin care a susținut că înțelege să aducă clarificări cu privire la dosarele nr. x, dosarele de fond funciarr, dosarul acțiune în revendicare imobiliară, dosarul flota comerțului exterior, dosarul crimele comunismului, dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și cu privire la o serie de cereri adresate instanței de judecată, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel și Parchetului de pe lângă Înalta Curte. Concluzionând, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză de reclamanta A., prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, deși, formal, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, prin raportare, pe de o parte, la susținerile părților, motivele invocate de reclamantă și apărările pârâtului, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. În susținerea recursului, atât prin cererea inițială, cât și prin cererea de completare a motivelor de recurs, recurenta reclamantă nu a prezentat argumente de nelegalitate prin raportare la considerentele sentinței atacate, ci a descris pe larg parcursul procesual al unor dosare pe care le-a intitulat "Flota Comerțului Exterior"," Retrocedări" și "Crimele Comunismului". Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulțumire a recurentei-reclamante cu privire la soluția pronunțată de prima instanță prin sentința de fond atacată nefiind suficientă pentru a conduce la analiza legalității hotărârii recurate. Din această perspectivă, este important a se mai reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată de instanța de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În egală măsură, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză și la reiterarea situației de fapt reținute, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de fond, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept. Întrucât recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, în ce mod instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, care sunt regulile de procedură pretins încălcate de către instanța de judecată, în ce mod s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, de ce consideră că sentința de fond este nemotivată, care sunt normele de drept material greșit interpretate sau aplicate de instanța de fond la pronunțarea soluției contestate, simpla indicare formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și pct. 8 din C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestora, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs. În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,