ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Bălțești, Comuna Bălțești prin Primar și Serviciul Impozite și Taxe Locale prin Primăria comunei Bălțești, anularea Deciziei nr. 148/2017 de impunerea pentru anul 2016, ca nelegală și netemeinică, precum și a tuturor actelor normative subsecvente.
Prin sentința nr. 1975 din 29 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 1975 din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Cabinet Medical Individual Dr. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Soluția Curții de Apel
Prin decizia nr. 375 din data de 16 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul formulat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva sentinței civile nr. 1975 din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 375 din data de 16 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Cabinetul Medical Individual Doctor A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că la data de 04.06.2020, cauza a fost suspendată prin acordul părților, fiind invocată o excepție de neconstituționalitate.
Ținând seama de perioada pandemică, recurentul apreciază că părțile ar fi trebuit informate în scris despre apropierea împlinirii termenului de 1 (unu) an de la data suspendării având ca efect perimarea, situația fiind cu totul una excepțională, cu implicații asupra sănătății publice.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma argumentelor prezentate de părți, constată că recursul este nefondat.
Înalta Curte urmează a înlătura, ca nefondat, motivul de recurs invocat, subsumat cazului prevăzut la art. 408 pct. 5 C. proc. civ., reținând că, în mod corect și legal cu aplicarea prevederilor art. 420, instanța a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Astfel, din actele dosarului, se constată că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2019, cauza a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin rezoluția din data de 11.02.2020, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării excepției de perimare.
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
Potrivit art. 415 C. proc. civ.,
"Judecata cauzei suspendate se reia:
prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor;
prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție;
prin alte modalități prevăzute de lege."
Contrar alegațiilor recurentului-reclamant, constată Înalta Curte că, în situația suspendării voluntare a judecății, dispuse în temeiul art. 411 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecății (ci numai în situațiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menționat).
În cazul suspendării voluntare a judecării cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Deci, în situația suspendării voluntare a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, cererea de repunere pe rol circumscriindu-se obligației generale a părților de a contribui la desfășurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ.
Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum și a oricăror persoane juridice. În consecință, revine părții obligația de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării cauzei, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa.
În cauză, recurentul - reclamant nu a făcut dovada unor motive temeinic justificate care l-au împiedicat a stărui în judecarea cauzei, așa cum o cer dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., ci a apreciat că, din cauza situației pandemice, trebuia informat în scris de către instanța de judecată despre apropierea împlinirii termenului de perimare.
Instanța de control judiciar constată că nu există nicio dispoziție legală în acest sens, obligația de a solicita reluarea judecății îi revine în exclusivitate părții.
În plus, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepției de perimare la data de 11.02.2020, iar recurentului - reclamant i-a fost comunicată citația la data de 18.02.2020, anterior instituirii stării de urgență pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/16.03.2020 emis de Președintele României.
Prin urmare, susținerile recurentului - reclamant nu sunt apte a dovedi incidența motivului de casare invocat, hotărârea recurată nefiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva deciziei nr. 375 din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.