ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 la data de 08.10.2020 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Senatul României, Camera Deputaților a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Legii nr. 55/2020, cu cheltuieli de judecată. La data de 21.10.2020 reclamantul a a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii 55/2020.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 201/2020 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă. Totodată, a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 201/2020 din 14 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei. Recurentul-reclamant a susținut că înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată și împrejurările enunțate în cuprinsul acesteia, dovedesc faptul că pretențiile sale au legătură cu drepturile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 46/2003, precum și cele prevăzute de art. 22, art. 29, art. 30, art. 31 din Constituția României, respectiv drepturi care i-au fost vătămate de actul administrativ atacat. Actul atacat este un act administrativ în condițiile art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece are caracter normativ, este emis de o autoritatea publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a Legilor nr. 95/2006, nr. 415/2002, nr. 346/2006. Recurentul - reclamant arată că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând motive străine de natura cauzei.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările formulate, intimații - pârâți Senatul României și Parlamentul României - Camera Deputaților au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept invocate și a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. Recurentul - reclamant a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Legii nr. 554/2004. Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în anularea ca inadmisibilă. Totodată, a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020, ca inadmisibilă. Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că recurentul - reclamant a invocat critici doar cu privire la soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, susținând că sentința recurată cuprinde motive străine de natura cauzei. Înalta Curte constată că, deși prin recurs a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul nu a adus nicio critică de natură să demonstreze că hotărârea pronunțată de către instanță "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, hotărârea instanței de fond răspunde exigențelor unei motivări conforme art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată fiind pronunțată în raport de prevederile art. 146 din Constituția României și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În realitate, susținerile recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva întemeierii pe motive străine de natura cauzei nu reflectă decât dezacordul părții în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, fără a susține însă motivul de casare invocat. Instanța de control judiciar reține că motivarea primei instanțe cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în sensul că reclamantul urmărește prin prezenta acțiune constatarea neconstituționalității Legii 55/2020, ulterior promulgării acesteia, printr-un control de constituționalitate exercitat de instanța judecătorească, nu reprezintă o motivare străină de natura cauzei. Argumentarea succintă a soluției date cererii de chemare în judecată formulată de reclamant este suficientă pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să poată exercita un control de legalitate adecvat al acesteia. Înalta Curte constată că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că actul dedus judecății, Legea nr. 55/2020, nu poate face obiectul controlului exercitat de instanța de contencios administrativ, întrucât conformitatea legii raportat la dispozițiile constituționale, dispozițiile tratatelor și pactelor internaționale la care România este parte, nu poate fi analizată decât de către instanța de contencios constituțional, potrivit art. 146 din Constituția României. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.