ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea Deciziei nr. 19613/08.04.2019 emisă de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în parte; a fost anulată decizia atacată în parte; a fost obligat pârâtul să plătească suplimentar reclamantului suma de 2000 euro daune morale în RON la cursul BNR din ziua plății; s-a menținut în rest decizia cu privire la despăgubirea deja acordată; s-a respins cererea de sesizare a CJUE cu întrebare preliminară.

Împotriva sentinței civile nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal, atât reclamantul A., cât și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților au formulat cereri de recurs.

Recurentul-reclamant A., prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a invocat încălcarea art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, în raport de practica judiciară în cazuri similare și de practica depusă în susținerea contestatiei.

În ceea ce privește netemeinicia sentinței, a criticat acordarea daunelor morale într-un cuantum redus, susținând că reclamantul a suferit leziuni grave, fiind o persoană tânără.

Astfel, în opinia sa, instanța nu trebuie să se raporteze strict la numărul de zile de îngrijiri medicale, ci la toate consecințele ce derivă dintr-un accident rutier.

În fine, a invocat faptul că a solicitat proba cu martori, care a fost respinsă de instanță.

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu referire la art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, a invocat judecarea în achitate, susținând că FGA a adoptat Procedura internă de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, avută în vedere și de lichidatorul judiciar în cazuri similare, făcând trimitere și la scopul Fondului.

Totodată, nu se poate reține refuzul nejustificat de acordare integrală a daunelor morale în raport de dreptul de apreciere de care dispune Fondul, care a fost exercitat în baza Procedurii interne care are rolul de a diferentia situațiile în funcție de particularitățile acestora, în raport de rolul Fondului și de lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

A arătat că Decizia nr. 74/02.08.2018 stabilește praguri în funcție de gradul de rudenie între reclamant și persoana decedată ca urmare a evenimentului rutier, in baza procedurii s-a stabilit suma de 21000 RON daune morale.

Or, instanța a ținut cont de aceleași criterii și în mod eronat a apreciat că FGA nu a ținut cont de particularitățile cazului, diagnosticul stabilit prin actele medicale depuse neîncadrându-se în niciuna din circumstanțele agravante cuprinse în pragul 2 din procedură.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererilor de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 19613/08.04.2019 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 21.000 RON daune morale, evaluându-le prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale înmulțit cu suma de 350 RON/zi de îngrijire medicală, conform Anexei 3 "Criterii determinante pentru stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale" din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese stabilită prin Decizia Directorului General al FGA nr. 74/02.08.2018.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul A., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 19613/08.04.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă în parte, atât reclamantul, cât și pârâtul formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca find nefondate.

Se constată că prin calea de atac exercitată, recurentul-reclamant și-a manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea până la limita cuantumului solicitat de acesta, invocând argumente similare cu cele expuse în fața primei instanțe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtășită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamant, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din Romania;."

Astfel, în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească s-a arătat că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziții legale și de circumstanțele factuale concrete, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a observat că față de cele 60 de zile de îngrijiri medicale, de confirmarea existenței unui politraumatism și a unei plăgi tăiate cervical prin biletul de ieșire din spital și de reținerea unui vertij acut reținut în diagnosticul de externare, daunele morale pot fi suplimentate cu o sumă minimă, întrucât pârâtul nu a luat în considerare aceste aspecte subiective, ci are la dispoziție o procedură strict obiectivă bazată pe numărul de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, se constată că din probele administrate în cauză după repunerea pe rol a dosarului, nu a rezultat că reclamantul se află într-o situație care să conducă la concluzia că daunele morale sunt mult mai însemnate în cuantum.

Instanța de control judiciar amintește că ceea ce se urmărește prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferințe psihice/emoționale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenția ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Or, aspectele invocate de recurentul-reclamant au fost supuse în această formă controlului de legalitate în fața primei instanțe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Astfel, se constată că în cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului, iar prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea administrării probei cu expertiză medicală a capacității de muncă. Totodată, se apreciază că respingerea probei cu martori astfel cum s-a invocat prin memoriul de recurs nu poate constitui motiv de nelegalitate a sentinței, în contextul în care soluția a fost motivată, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 258 C. proc. civ., astfel cum reiese din încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2019.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de recurentul-reclamant.

În fine, este lipsită de suport și afirmația recurentului-reclamant în sensul că prima instanță nu a ținut cont de practica judiciară din spețe similare, întrucât textul de lege la care face recurentul trimitere se referă la acordarea daunelor morale în conformitate cu legislația și jurisprudența în materie, respectiv la aplicarea criteriilor jurisprudențiale, care implică o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, așadar, să țină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate și de principiul acoperirii integrale a acestuia, prin analizarea situație specifice a acesteia, jurisprudența fiind una de speță, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept, pentru a fi aplicat astfel cum încearcă să inducă recurentul-reclamant.

În aceste condiții, pentru aceleași considerente și apreciind că numărul de zile de îngrijiri medicale nu poate constitui singurul criteriu de evaluare a prejudiciului moral, astfel cum rezultă din decizia contestată și astfel cum se susține prin memoriul de recurs, Înalta Curte nu poate primi nici argumentele recurentului-pârât circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întinderea prejudiciului suferit de reclamant, cuantificată de prima instanță în urma judecării în echitate, fiind dovedită astfel cum s-a reținut anterior.

Reține instanța supremă că dispozițiile normative invocate de recurentul-pârât, calitatea de persoană juridică de drept public și scopul înființării Fondului nu justifică nerespectarea criteriilor jurisprudențiale și cuantificarea prejudiciului moral prin raportare exclusivă la criterii obiective. Având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plata de către Fondul de Garantare a Asiguraților a creanțelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentele care se referă la particularitatea ființării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări, pot fi concludente în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situații în care se urmărește limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a prezenta argumente de ordin critic care să se circumscrie acestui motiv de casare, astfel că este imposibil de realizat controlul legalității sentinței recurate din această perspectivă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (nouă) contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.