ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2777/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.04.2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA NIVELUL REGIUNII PLOIEȘTI - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ 2, anularea Deciziei nr. 364/11.10.2017 privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești - Serviciul Inspecție Fiscală 2 ("DGRFP Ploiești - ACMR Ploiești - SIF") și înregistrate la Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. A-SLP 1446/15.06.2017 și sub nr. A-SLP 1944/07.08.2017, precum și a contestațiilor împotriva Deciziile de accesorii nr. F-PH 12089/12.04.2017 și nr. 12755/11.05.2017 - act administrativ-fiscal emis de Direcția generală de soluționare a contestațiilor ("DGSC") din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în ceea ce privește Decizia de a suspenda soluționarea contestațiilor cu privire la obligațiile fiscale suplimentare de natura impozitului pe profit și TVA, precum și a accesorii în sumă totală de 9.717.716 RON (DSC 364/2017");

În cazul anulării Deciziei parțiale de suspendare nr. 364/11.10.2017, a solicitat obligarea Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la soluționarea pe fond a acestei secțiuni din contestații, într-un termen de executare de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată conducătorului autorității publice competente, în baza art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul litigiu.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1312 de la data de 05.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA NIVELUL REGIUNII PLOIEȘTI - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ 2, și a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 364/11.10.2017 emise de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Totodată, a dispus obligarea pârâtei ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestațiile administrative formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/27.03.2017 pentru suma de 7.336.718 RON, Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 12089/12.04.2017 pentru suma de 2.315.063 RON și Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 12755/11.05.2017 pentru suma de 65.935 RON.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii de la fondul cauzei cu consecința respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a susținut că sentința civilă atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/27.03.20217 emisă de Administrația pentru contribuabili mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploiești, respectiv cu încălcarea disp. art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015.

Contrar celor reținute de prima instanță, a susținut recurenta faptul că aspectele asupra cărora organul fiscal a fost învestit să se pronunțe fac obiectul verificărilor de către organele de urmărire penală, fiind aspecte care ridică problema realității unor operațiuni derulate de intimata-reclamantă.

În continuare, a precizat partea recurentă faptul că suspendarea soluționării contestației administrative se se impunea pentru a nu se crea o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă ce ar fi urmat a se pronunța în cauză.

În aceste condiții, a apreciat partea recurentă că aspectele asupra cărora organul fiscal era chemat să se pronunțe fac obiect al verificărilor dispuse de organele de cercetare penale și vizează problema realității unor operațiune efectuate de intimata - reclamantă.

A mai precizat aceeași parte că, având în vedere ceea ce a fost reținut în decizia de suspendare a contestației administrative, soluția primei instanțe apare ca fiind netemeinică în contextul în care soluția din dosarul penal avea o înrâurire hotărâtoare cu privire la cauza civilă de față câtă vreme viza realitatea unor operațiuni înregistrate în contabilitate de către intimata - reclamantă A..

În susținerea aceluiași punct de vedere, organul fiscal a invocat jurisprudența europeană în cauza Halifax și alții, C -131/13, C- 163/13 conexat la C-164/13 în care s-a statuat că instanța națională are sarcina de a efectua o apreciere globală a tuturor împrejurărilor de fapt pentru a stabili dacă o societate a acționat cu bună-credință și a luat toate măsurile care îi pot fi impuse pentru a se asigura că operațiunea realizată nu conduce la o participare la fraudă fiscală iar dacă se dovedește contrariul și persoana nu luase măsurile rezonabile pentru a evita frauda, acesteia ar trebui să i se refuze dreptul de a beneficia de scutirea de TVA.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat recurenta că se impune admiterea căii de atac, cu casarea sentinței civile atacate în prezenta cauză.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta - pârâtă, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea în contencios administrativ adresată instanței intimata - reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 364/11.10.2017 emise de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând anularea acesteia, cu obligarea pârâtelor la soluționarea pe fond a contestației administrative.

Prima instanță a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele la soluționarea pe fond a contestației administrative formulate de petenta A. S.R.L..

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, organul de soluționare a contestației administrative poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă".

Din cele ce preced, rezultă că pentru intervenția acestei măsuri procesuale se impun a fi îndeplinite cumulativ, trei condiții:

- organele penale să fie sesizate, în condițiile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de către organul care a efectuat activitatea de control, în situația în care în cursul inspecției fiscale s-au descoperit indicii privind săvârșirea unei infracțiuni;

- infracțiunea să fie în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare;

- constatarea infracțiunii cu privire la care există indicii să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Așa cum și prima instanță a reținut în mod corect, recurenta - pârâtă nu a reușit să facă dovada sesizării organului de urmărire penală de către organul fiscal care a efectuat activitatea de control. Deși adresa nr. x/20.07.2017 a Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploiești, raportul de inspecție fiscală nr. x/27.03.2017 și decizia de impunere NR. F-PH 28/27.03.2017 au fost transmise Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 3 Alexandria în vederea valorificării rezultatelor controlului fiscal, totuși nu au fost furnizate informații privind sesizarea penală formulată împotriva reprezentanților legali ai S.C. A. S.R.L. respectiv privind instituția de profil competentă pentru declanșarea cercetării.

În asemenea circumstanțe, nefiind îndeplinită prima dintre condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea contestației în procedura administrativă, nu se pot confirma nici următoarele două, respectiv infracțiunea stabilită în sarcina intimatei să aibă legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impunere și nici nu se poate determina legătura de cauzalitate între infracțiunea comisă de societate și înrâurirea pe care aceasta ar avea-o în privința soluției date contestației administrative.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în sensul unei posibile contradicții între hotărârea penală și cea civilă pe care instanța ar pronunța-o în cadrul soluționării litigiului fiscal câtă vreme organele fiscale, parte în dosarul de față, nu au făcut dovada că acest demers, de sesizare a organelor penale, a avut o finalitate concretă, în sens procesual penal. Instanța de recurs constată că, prin atitudinea lor, autoritățile fiscale nu au determinat decât amânarea soluționării contestației administrative o perioadă de timp nerezonabilă, în contextul în care circumstanțele concrete ale cauzei sunt de natură a infirma soluția de suspendare a soluționării contestațiilor administrative ale intimatei - reclamante.

Înalta Curte reține și faptul că amânarea soluționării cauzei în procedura administrativă, conduce, din perspectiva prevederilor art. 6 alin. (1) din CEDO, la încălcarea dreptului părții la un proces echitabil în considerarea faptului că, în lipsa deciziei de soluționare a contestației administrative, partea nu se poate adresa instanței de contencios fiscal pentru anularea actelor fiscale pretins vătămătoare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1312 din 5 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.