ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se aprecieze asupra calității pârâtului de lucrător al Securității.

Prin sentința nr. 1307 din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut, în esență, că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 au fost eronat interpretate și aplicate în cauză, în sensul că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Or, din materialul probator depus de CNSAS rezultă că nu a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului; motivarea instanței este realizată cu aplicarea greșită a normei de drept material în ceea ce privește, pe de o parte, activitatea personală și, pe de altă parte, efectul cerut de lege al acestei activități pentru a se admite cererea.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-pârât și a apărărilor intimatului, luând în considerare întreg ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât A..

Verificările au fost efectuate ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către C.G.C (cererea nr. x/25.09.2009) și Z.A. (cererea nr. x/04.06.2015, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/208, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate (…) în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Prima instanță a constatat corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din expunerea criticilor recurentului rezultă că acesta combate modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, raportat la conținutul înscrisurilor depuse de intimat, încercând să acrediteze ideea că nu a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Contrar afirmațiilor recurentului-pârât instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a probatoriului administrat în cauză prin prisma condițiilor prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând corect că recurentul-pârât a desfășurat activitate de urmărire informativă prin mijloace care au condus la încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului la liberă exprimare, protejate normativ și în perioada anterioară anului 1989.

Este adevărat că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securității naționale, dar ingerința este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși.

Or, în speță, activitatea recurentului - pârât, fost ofițer de securitate, nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că în dosarul privind pe C.S.M., asistent la catedra de limba germană a Facultății de filologie din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, titular al unei burse academice în Germania (cota CNSAS I 235816), documentul intitulat "Informare", completat și adnotat olograf din data de 28.12.1974 atestă faptul că recurentul pârât a dirjat surse informative (sursa "B.") în intimitatea persoanei urmărite, cu scopul de a culege informații legate de relațiile de familie, modul de petrece a timpului liber, cercul de prieteni și relațiile cu cetățenii străini din perioada studiilor efectuate în Germania, interesele și planurile de viitor, afectându-i grav dreptul la viață privată care, deși nu este un drept absolut, nu poate fi restrâns decât în anumite condiții, între care legitimitatea scopului (motivului) ingerinței ocupă un loc esențial.

În această privință, contrar recurentului, Înalta Curte reține că motivul supravegherii asistentului universitar C.S.M nu avea legătură cu siguranța națională ci, după cum rezultă din cele două Note- raport din 26.11.1974 întocmite de organele de Securitate, urmărirea informativă s-a dispus "în scopul clarificării naturii legăturilor ce le are în străinătate", fiind justificată de faptul că acesta" în anul 1973-1974 a efectuat o specializare în R.F.G cu bursă DAAD și a întârziat două luni după expirarea bursei, cerând prelungirea bursei cu încă un an."

De asemenea, în dosarul privind pe Z.A., cercetător istoric, (cota CNSAS -SIE 30096), deși recurentul -pârât susține că acesta nu a fost în atenția Grupei de informații externe, înscrisurile depuse în probațiune demonstrează că activitatea acestuia a constat în preluarea informațiilor de la surse dirijate în mediul profesional al persoanei urmărite, pe care le-a transmis către Centrul de Informații Externe, respectiv către subunitatea 0225, specializată în urmărirea emigrației române din Occident, potrivit adresei IJ Iași din 01.08.1981, semnată olograf, prin care a raportat modul în care s-a desfășurat la Iași un colocviu de istorie româno-britanic; în concret, informațiile cuprindeau date despre componența delegației britanice prezente la acel colocviu internațional, opiniile profesorilor universitari care au participat la eveniment cu privire la țara noastră, iar cu privire la unii dintre aceștia, inclusiv nivelul de trai, relațiile cu cetățeni români aflați în emigrație etc.

Or, pe baza înscrisurilor administrate, se poate concluziona că urmărirea informativă a lui Z.A., fost condamnat la 10 ani temniță grea "pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinei sociale" a avut alte resorturi decât cele afirmate de recurent, înscriindu-se în practica fostei Securități de urmărire a persoanelor condamnate politic și după ispășirea pedepsei.

Prin urmare, cele două documente reproduse rezumativ în cele ce preced, necontestate sub aspectul autenticității lor, demonstrează cu claritate că recurentul-pârât a îngrădit dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare al persoanelor urmărite, prin aceea că a dirijat informatori în proximitatea lor, în scopul cunoașterii intențiilor, concepțiilor politice, preocupărilor și anturajului, pentru motive specifice poliției politice comuniste.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, reține că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la această încălcare/îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., cum sunt și cele întreprinse de recurent, conduc la constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că soluția primei instanțe se fundamentează pe o interpretare corectă a dispozițiilor legale și pe o aplicare corespunzătoare a acestora la situația de față, probată cu înscrisuri de către CNSAS, care atestă îndeplinirea condițiilor legale pentru atribuirea calității de lucrător al Securității recurentului A..

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1307 din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.