ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.11.2018, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința nr. 1175 din 26 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului (n. 29.11.1954, în comuna Sucevița, Jud. Suceava) de colaborator al Securității.

Pârâtul A. a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât a arătat că nu este îndeplinită în privința sa ipoteza normei legale: art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, considerând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit acest text, prin aceea că nu a avut în vedere natura informațiilor furnizate și aptitudinea lor de a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța trebuia să verifice dacă rapoartele sale au denunțat atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și dacă au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fără a face aprecieri generale.

Simplele mențiuni din rapoartele și notele foștilor lucrători ai Securitatii statului, neînsoțite de nicio notă informativă a pârâtului sau de vreun înscris din care să reiasă că vreuna din sarcinile sau vreunul din obiectivele pe care le avea de îndeplinit s-ar fi concretizat, cu consecința afectării drepturilor și libertăților omului, nu pot forma opinia instanței că acele activități se circumscriu condițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, a solicitat să se constate că dintre cele cinci note nformative invocate de către CNSAS, atașate la dosarul cauzei, doar trei dintre ele sunt olografe, celelalte informații rezultând din rapoartele întocmite de către securitate. Or, instanța de fond își argumentează soluția pe notele de analiză întocmite de organele de Securitate, în contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012.

A mai arătat recurentul-pârât că a fost obligat să devină colaborator al Securității sub presiunea șantajului și a amenințărilor organelor de Securitate, astfel că toate notele informative au fost scrise la indicațiile șefului postului de miliție. Însă, cu toate presiunile la care a fost supus a încercat să nu incrimineze nicio persoană și să nu vatăme drepturile vreuneia, făcând eforturi pentru a nu transmite informații față de vreun concetățean fără ca acesta să-și dorească acest lucru.

Prin întâmpinarea înregistrată la 17.07.2020, intimatul CNSAS a solicitat respingerea căii de atac, sentința atacată fiind legală și temeinică. A arătat că faptele denunțate erau clar activități potrivnice regimului comunist, recurentul conștientiza că persoanele vizate erau expuse unor posibile sancțiuni.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-pârât și a apărărilor intimatului, luând în considerare întreg ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurentul-pârât a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sub aspectul existenței calității de colaborator al Securității, în considerarea calității sale de consilier local al comunei Sucevița, județul Suceava, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând documentația amplă prezentată de CNSAS în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare în analiza motivelor de recurs.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator persoana care a furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, recurentul-pârât, profesor suplinitor la Școala generală din satul Voevodeasa, comuna Sucevița, a fost recrutat la data de 26.11.1984 "pentru cunoașterea preocupărilor cadrelor didactice, a elevilor, cât și pentru prevenirea unor fenomene negative care pot avea loc în această unitate școlară".

În acest scop, la aceeași dată, recurentul - pârât a semnat un angajament olograf - pe care nu l-a contestat, preluând numele conspirativ "B.".

În condițiile în care persoana în cauză întrunește elementele definiției statuate prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neexistând circumstanțe de vârstă sau de altă natură care să o încadreze în ipotezele de excepție reglementate expres în textul legal menționat, contextul recrutării ar putea prezenta relevanță juridică în evaluarea situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe privind natura relațiilor cu Securitatea, dar sub acest aspect, instanța de fond a reținut corect că rapoartele cu propunerea de recrutare și referitoare la modul de recrutare a recurentului-pârât nu sugerează vreo presiune exercitată împotriva acestuia.

În ceea ce privește activitatea de furnizare a informațiilor, recurentul-pârât nu a contestat însăși existența ei, ci calitatea informațiilor de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar și aptitudinea lor de a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Contrar afirmațiilor recurentului-pârât, instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a probatoriului administrat în cauză prin prisma condițiilor prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând corect că informațiile furnizate prin notele olografe furnizate în perioada 24.12.1986-24.12.1987 (indicate în Nota de de constatare nr. DI/I/987/27.08.2018), denunță atitudini potrivnice regimului comunist (intenția de trecere frauduloasă a frontierei, audierea posturilor de radio străine, critici aduse ideologiei oficiale, politicii de partid și de stat).

De asemenea, instanța de control judiciar împărtășește concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că informațiile prezentate, prin conținutul lor concret, iar nu analizat în termeni generali, așa cum susține recurentul, vizau îngrădirea dreptului la viața privată și la libera circulație, garantate prin Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - cel puțin la nivel declarativ- și aveau în mod real aptitudinea de a atrage consecințe negative pentru persoanele denunțate, din notele marginale întocmite de organele de securitate rezultând că au servit la supravegherea informativă a acestora pe toate planurile.

Contrar susținerilor recurentului, nu este necesar să se probeze "îngrădirea efectivă" a unor drepturi și libertăți fundamentale, fiind suficient dacă se conturează o stare de pericol potențial pentru persoanele la care se referă notele informative. Aceasta este, de altfel, și concluzia instanței de fond.

Prin furnizarea acestor informații, recurentul-pârât a conștientizat că persoanele la care s-a referit în notele informative erau expuse unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a persoanelor urmărite.

Chiar dacă atitudinea subiectivă a recurentului-pârât nu a avut o componentă intențională evidentă (nu a urmărit "să facă rău"), în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea calității de colaborator al Securității, câtă vreme, indiscutabil, informațiile furnizate au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, respectiv atingerea dreptului la libera circulație și la viața privată, încadrându-se în măsurile de supraveghere informativă a persoanelor vizate.

Cât privește aserțiunile recurentului legate de "amenințările" la care ar fi fost supus de către ofițerul de Securitate, Înalta Curte reține că nu sunt verosimile, în contextul în care, necontestat, recurentul-pârât a fost recompensat pentru calitatea informațiilor furnizate (chitanța olografă, semnată cu numele conspirativ "B." care atestă primirea sumei de 300 RON).

În fine, nu poate fi primită nici critica recurentului-pârât potrivit căreia instanța ar fi acordat valoare probatorie relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității, contrar Deciziei CCR nr. 672/2012.

Înalta Curte constată că informațiile furnizate de către recurentul-pârât apreciate relevante de către instanța de fond pentru stabilirea calității de colaborator au fost exclusiv cele menționate în cuprinsul notelor olografe, nefiind avute în vedere "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității ", la care face trimitere Decizia CCR nr. 672/2012. Faptul că prima instanță menționează în motivare și notele de analiză ale ofițerilor, vine să demonstreze utilitatea pentru Securitate a informațiilor furnizate de către recurentul-pârât.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1175 din 26 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.