ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.04.2019, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziilor nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 și nr. 19439/21.03.2019, prin care au fost admise doar în parte cererile de despăgubire, admiterea cererilor de despăgubire în totalitate și obligarea la plata despăgubirilor după cum urmează: pentru A. - mama defunctului -daune morale în cuantum de 450.000 RON; pentru B. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 449.000 RON; pentru C. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 450.000 RON; pentru D. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 450.000 RON.

Prin sentința nr. 62 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte contestația formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

(ii) a anulat în parte Deciziile nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 și nr. 19439/21.03.2019, sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamanților;

(iii) a stabilit cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamanților după cum urmează: suma de 121.794 RON pentru reclamanta A. și suma 48.258 RON pentru fiecare dintre reclamanții C., B. și D.;

(iv) a obligat pârâtul FGA la plata către reclamanți a diferențelor de despăgubiri, reprezentând daune morale, între sumele acordate în baza deciziei nr. 19744/10.04.2019 și sumele determinate potrivit prezentei hotărâri, respectiv: suma de 46.697 RON pentru reclamanta A. și 18.346 RON pentru fiecare dintre reclamanții C., B. și D.;

(v) a menținut în rest deciziile contestate, în ceea ce privește respingerea solicitărilor de plată a despăgubirilor până la valoarea de 450.000 RON, respectiv 449.000 RON.

(vi) a obligat pârâtul FGA la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 350 RON pentru fiecare, reprezentând taxe judiciare de timbru, precum și la plata către aceștia a contravalorii cheltuielilor ocazionate de audierea martorului, în cuantum de 610,74 RON.

Împotriva sentinței curții de apel au declarat recurs reclamanții A., B., D. și C. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

3.1. Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenții au susținut că prin hotărârea recurată, fără o argumentație clară raportată la normele legale în materie, instanța de fond a admis în parte cererea de despăgubiri, considerând, în principiu, că Fondul de Garantare a Asiguraților în mod corect s-a raportat, când a dispus evaluarea cuantumului daunelor morale, la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Față de aceste considerente, recurenții-reclamanți apreciază că hotărârea recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, care stipulează că, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul și judecătorul aveau obligația să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii și ale condițiilor de asigurare.

Deși în legislație nu se precizează modalitatea concretă de evaluare a cuantumului daunelor morale, doctrina și practica au statuat anumite criterii, elemente care trebuie avute în vedere în momentul în care se evaluează prejudiciul nematrimonial, de exemplu, valoarea lezată, gravitatea prejudiciului, consecințele prejudiciului pe plan social, profesional și familial, tulburările și neajunsurile suferite de persoana vătămată.

Instanța de fond nu face o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, ci se mulțumește sa constate doar că, evaluarea făcută de pârât, prin raportare exclusiv la concluziile Ghidului, este în principiu obiectivă și are în vedere dispozițiile mai sus enunțate.

Procedând în această manieră, judecătorul fondului a ignorat dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, deși avea obligația, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale (celelalte aspecte, privind dreptul părților vătămate de a pretinde aceste daune, fiind lămurite), să procedeze la examinarea jurisprudenței curților de apel din România și nu numai, pentru ca, pe de o parte, părțile vătămate (reclamanți) să fie just despăgubite.

În cauza de față, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste și echitabile judecății prin înlăturarea în totalitate a argumentelor aduse de reclamanți în susținerea contestației, inclusiv prin refuzul de a analiza jurisprudența depusă de aceștia, considerând-o neutilă.

3.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Recurentul-pârât susține că prima instanță nu a avut în vedere scopul constituirii Fondului de Garantare a Asiguraților, care nu are calitate de asigurător și nici de reasigurator.

Astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 213/2015 cât și Normele de aplicare ale A.S.F., în mod expres, Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia drepturile și obligațiile asigurătorului falit, cum nu preia nici patrimoniul acestuia.

Precizează că rolul Fondului de Garantare este acela de a acorda despăgubiri în anumite condiții și limite de sumă, iar plafonul de garantare este stabilit la o sumă care să asigure o compensare corectă, inclusiv sub aspectul daunelor morale cauzate de vătămări corporale.

În speță, instanța de fond a apreciat că în cazuri de despăgubiri reprezentând daune morale nu se poate cuantifica suferința emoțională, psihică. Prin urmare, pentru a se acorda despăgubiri care să asigure o compensare echitabilă, au fost elaborate ghiduri, astfel încât, pe baza jurisprudenței și a unor studii naționale și europene, să poată fi acordate sume care să asigure o astfel de despăgubire.

În cazul reclamanților, Fondul de Garantare a Asiguraților a ținut cont de fiecare persoană și de gradul de rudenie și, în raport de procedură și de Ghid, au fost stabilite despăgubiri care reprezintă o astfel de compensare.

Apreciază totodată că sumele stabilite de instanța de fond excedează acestui cadru asigurat de F.G.A., conform jurisprudenței vaste a Înaltei Curți și a Curții de Apel București.

Prin întâmpinare, recurenții - reclamanți au solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat.

La data de 17.01.2022, pe parcursul soluționării recursului a intervenit decesul recurentei-reclamante A., instanța de recurs luând act de calitatea de recurenților-reclamanți B., C. și D., de succesori legali ai defunctei, conform înscrisurilor doveditoare depus la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursurilor pentru considerentele ce succed.

Recurenții -reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal Deciziile nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 și nr. 19439/21.03.2019, prin care pârâtul FGA a admis în parte cererile de despăgubire formulate de reclamanți, acordând acestora daune morale după cum urmează: pentru reclamanta A. (mama persoanei decedate) -75.097 RON; pentru ceilalți reclamanți C., B. și D. (frați) - 29.912 RON fiecare.

Soluționând cauza, prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat în parte deciziile contestate, stabilind cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamanților, după cum urmează: suma de 121.794 RON pentru reclamanta A.(majorată cu 46.697 RON) și suma de 48.258 RON pentru fiecare dintre reclamanții C., B. și D. (majorată cu 18.346 RON), menținând în rest deciziile contestate, în ceea ce privește respingerea solicitărilor de plată a despăgubirilor până la valoarea de 450.000 RON, respectiv 449.000 RON.

În esență, instanța de fond a reținut că, deși pârâtul FGA a respectat prevederile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, dat fiind faptul că la elaborarea Ghidului pentru soluționarea cererilor având ca obiect daune morale s-a avut în vedere jurisprudența relevantă și rezultatul unor studii de specialitate nu doar la nivel intern, ci și la nivel European, stabilindu-se astfel valori medii ale despăgubirilor acordate de autorități din diverse state europene pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a accidentelor de circulație, nu a analizat în concret situația fiecărui reclamant în parte, ceea ce echivalează cu o apreciere la nivel general iar nu particular a despăgubirilor cuvenite, în raport de pierderea suferită.

Astfel, pornind de la pragurile medii evaluate în Ghidul pentru acordarea daunelor morale, în baza studiilor realizate la nivel intern și european, instanța de fond a constatat că pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite părintelui ca urmare a decesului copilului (cazul reclamantei A.) se poate avea în vedere un nivel mediu al despăgubirilor calculat la valoarea a 53 de salarii medii pe economie; în anul 2014, când a avut loc accidentul, respectiv când s-a produs prejudiciul, nivelul salariului mediu pe economie a fost de 2298 RON, motiv pentru care instanța a apreciat că un cuantum al despăgubirilor morale cuvenite reclamantei A. se poate ridica până la suma de 121.794 RON, în considerarea suferinței ocazionate de pierderea fiului său; în privința fraților persoanei decedate, este oportun a se avea în vedere un cuantum al despăgubirilor de calculat prin raportare la nivelul a 21 de salarii medii pe economie, ceea ce conduce la stabilirea unei sume de 48.258 RON pentru fiecare frate, în dosar nefiind administrate probe de natură a conduce la evaluarea în mod diferit a despăgubirilor cuvenite acestora, prin raportare la suferința încercată.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Criticile formulate de atât de recurentul- pârât cât și de recurenții-reclamanți în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., civ., sunt nefondate.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească s-a arătat că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilit, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Față de cele arătate mai sus, contrar criticilor formulate de ambele părți recurente, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale pe lângă recomandările "Ghidului pentru soluționarea daunelor morale în România pe cale amiabilă", elaborat pentru Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, probele administrate în cauză cât și o serie de elemente obiective, astfel că sumele stabilite cu titlu de daune morale nu respectă fidel sumele stabilite de ghidul respectiv.

În ceea ce privește "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale în România pe cale amiabilă", instanța de recurs subliniază că acesta într-adevăr are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate.

Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanța sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condițiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora.

Astfel că, instanța de fond a recunoscut valoarea orientativă a acestui ghid, dar, totodată, a procedat la propria evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit de reclamanți, aspect ce rezultă cu evidență din faptul că a avut în vedere o serie de elemente obiective, precum gradul de rudenie al reclamanților cu defunctul, legăturile personale ale acestora cu defunctul, intensitatea durerii pricinuite de pierderea suferită și probatoriul administrat în cauză, inclusiv proba testimonială, concluzionând judecătorul fondului, după analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sumele acordate de pârât cu titlu de daune morale nu sunt apte a acoperi prejudiciul încercat de reclamanți, pârâtul neavând în vedere la stabilirea sumelor cuvenite reclamanților situația particulară a acestora.

Dacă prima instanță ar fi procedat în sensul arătat de recurenții reclamanți, ar fi concluzionat pur și simplu că algoritmul utilizat de recurentul-pârât pentru calculul daunelor morale este unul corect, nemaifiind utilă nicio probă suplimentară celor reprezentate de dosarul constituit în urma cererii de despăgubire, or este evident faptul că prima instanță nu a procedat astfel.

Or, prin recursurile formulate nu au fost prezentate argumente care să infirme concluziile instanței de fond, ambele părți recurente rezumându-se la susțineri cu caracter general fără a formula veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinței recurate.

În analiza criticilor formulate de părți în susținerea cererilor de recurs, Înalta Curte se va raporta și la jurisprudența Înaltei Curți în legătură cu repararea prejudiciilor morale, prin care s-a statuat în sensul că:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima.

Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 noul C. civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C. civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat" (Secția I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016).

Față și de această interpretare jurisprudențială se apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei reținând prin prisma unei analize judicioase a tuturor argumentelor propuse de părți că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale cuvenite reclamanților, astfel că atât criticile recurentului-pârât, dar și cele ale recurenților-reclamanți nu se justifică.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul formulat de reclamanții A.- decedată și B., C. și D., în nume propriu (și în calitate de succesori ai reclamantei A.), cât și recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A.- decedată și B., C. și D., în nume propriu (și în calitate de succesori ai reclamantei A.) împotriva sentinței nr. 62 din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.