ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.05.2019, reclamanta A. S.A., societate în insolventă, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu Consiliul Concurentei, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 75/19.12.2018 prin care societatea A. S.A. a fost sancționată cu amendă în suma de 29.190,50 RON, reprezentând 5% din cifra de afaceri realizată în anul 2017, pentru încălcarea dispozițiilor art. 5, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996 republicată și a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, solicitând anularea acesteia, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi mai mici.

Prin sentința nr. 836 din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator special C. și administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul pârât Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Aspecte procesuale

La data de 17.03.2022, recurenta- reclamantă A. S.A, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. a fost citată cu mențiunea de a preciza dacă își însușește recursul formulat de către societate.

La termenul de judecată din 04.05.2022, Înalta Curte, luând act de lipsa răspunsului din partea administratorului judiciar, sub rezerva efectuării de verificări cu privire la însușirea recursului de către acesta, a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarei cererii de recurs.

Pentru a se verifica starea S.C. A. S.A., înregistrată la ONRC sub nr. x/1994, instanța a dispus atașarea extrasului ONRC și fișa dosarului de insolvență nr. 2803/120/2013 aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal

III. Soluția instanței de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 494 din același cod, excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ.:

"1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

(...)

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic;"

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform dispozițiilor statuate prin prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., "vor fi citați: 5. cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar".

Aceste norme procedurale se coroborează cu dispozițiile cuprinse în art. 85 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

"(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea dacă nu și-a declarat intenția de reorganizare, în condițiile art. 67 alin. (1) lit. g). Ridicarea dreptului de administrare se dispune și în cazul în care debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare în termenul prevăzut la art. 74.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune deschiderea falimentului."

În condițiile în care asupra societății A. S.A. a fost deschisă procedura de faliment prin încheierea din 06.04.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul de insolvență înregistrat sub nr. x/2013, dreptul de reprezentare convențională conferit inițial de administratorul statutar al persoanei juridice care a formulat cererea de recurs nu mai subzistă, fiindu-i ridicat dreptul de administrare debitoarei aflate în acest moment în faliment.

Așadar, pentru a justifica demersurile inițiate pentru exercitarea căii de atac de către administratorul special al societății debitoare, era imperios necesar să existe o însușire a recursului de către cel care deține în prezent prerogativele de administrare și conducere a activității debitoarei, în speță, lichidatorul judiciar- Cabinet individual de insolvență B..

Cum o astfel de manifestare de voință nu a fost consemnată la dosar, deși administratorul judiciar al S.C. A. S.A. fost citat pentru termenul din 04.05.2022, cu mențiune în acest sens, Înalta Curte reține că nu a fost făcută dovada calității de reprezentant a recurentei-reclamante de către semnatara cererii de recurs, C.-administrator special, urmând a fi, astfel, admisă excepția lipsei calității de reprezentant a acestei persoane fizice pentru societatea în numele căreia a fost formulată calea de atac.

Consecința juridică a lipsei de reprezentare a semnatarului cererii de recurs este cea a anulării recursului respectiv, sancțiune expres indicată în prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, cererea de recurs nu are aptitudinea să învestească instanța de control judiciar cu judecarea acestei căi de atac, astfel că, în raport de dispozițiile legale arătate și în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curtea va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarei cererii de recurs, invocată din oficiu, și în consecință, va anula recursul formulat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., pentru lipsa calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată din oficiu.

Anulează recursul formulat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva sentinței nr. 836 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarei cererii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.