ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3067/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, contestație împotriva Deciziei nr. 75/19.12.2017 privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu suma de 36.022 RON. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4332 din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4332 din 26 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea și reținerea cauzei spre rejudecare, cu admiterea pe fond a contestației formulate. În motivele de recurs a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, în mod greșit dispunându-se respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 75/19.12.2017 privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu suma de 36.022 RON. A arătat că instanța de fond, în mod eronat, a concluzionat că numitul B. a avut calitatea de reprezentant al societății doar pentru simplu fapt că a participat la întâlnirea din 24.10.2012. Cu privire la aceste aspecte, a reiterat că numitul B. nu a participat în calitate de director al S.C. A. S.R.L., societate care nu este menționată în cuprinsul acestor documente care au stat la baza raportului. De asemenea, nici aspectul că numitul B. a participat ca reprezentant al reclamantei pe parcursul desfășurării inspecției din 2015, semnând procesul-verbal de constatare și inventariere nr. x/29.10.2015, nu poate fi extins și reținut de instanța de fond ca făcând proba reprezentării societății recurente în cadrul întâlnirii privind mărirea tarifelor. Mai mult, a menționat că S.C. A. S.R.L. are ca asociat unic și administrator pe numita C., astfel că B. nu ar fi putut participa la întrunire în calitate de repezentant al societății investigate, neavând nicio calitate ori putere de decizie în cadrul acestei societăți. O altă critică a vizat reținerea instanței de fond cu privire la faptul că societatea S.C. A. S.R.L. a cooperat în cu alți operatori dispeceri pentru a acționa în comun la majorarea tarifelor/km. A făcut referire la legislația ce guvernează activitatea de taximetrie și care permite consultarea societăților reprezentative din domeniu în privința unor aspecte comerciale, cum este tariful maxim de transport pe care îl avizează autoritatea publică locală. Astfel, a arătat că s-a reținut chiar în Raport, la fila x, că nu toți operatorii societății reprezentate practică același tarif și că nu se poate reține existența uneia dintre condițiile cerute pentru reținerea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996, respectiv existenta unor înțelegeri între agenții economici. Având în vedere toate aceste aspecte, în contextul în care societatea petentă nu a participat la întrunirea în cadrul căreia s-a semnat Procesul-verbal din 24.10.2012 pentru a se putea reține o condiție esențială a existenței practicii concertate, respectiv cooperarea cu concurenții, nu a depășit tarifele maximale stabilite în mod legal, practicând chiar tarife diferențiate, fapta pentru care a fost sancționată nu există. A mai menționat adresa înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. x/27.10.2017 prin care se arată că, contractele de dispecerizare sunt identice, ca formă și conținut, și sunt adaptate cerințelor Primăriei Municipiului Iași, aspect căruia instanța de fond, în mod greșit, nu i-a acordat relevanță, fiind dovezi în susținerea respectării legii și a inexistenței faptei pentru care a fost sancționată. Un alt aspect semnalat în motivarea sentinței instanței de fond a fost acela că un singur operator al recurentei a practicat tarife nesemnificativ diferențiate, aspect care este de natură să susțină punctul de vedere al recurentei conform căruia nu a existat o cooperare, înțelegere cu concurenții de pe piață în sensul aplicării unor tarife unice, tarifele fiind diferențiate. Mai mult, a susținut că S.C. D., în perioada anului 2015, luna ianuarie, a modificat tariful în sensul micșorării acestuia, aspect transmis Consiliului Concurenței prin adresa nr. x/07.11.2017. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de casare în motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În combaterea argumentelor din cererea de recurs, după prezentarea situației de fapt, a arătat că, în mod corect si legal, instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei în sensul că societatea nu ar fi fost reprezentată la întrunirea Biroului Executiv CNTRI din data de 24.10.2012 având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de transport persoane in regim de taxi. În ceea ce privește comportamentul subsecvent pe piața relevantă, consideră că recurenta-reclamantă, fără a aduce critici concrete cu privire la legalitatea sentinței recurate, reia susținerile formulate în cererea de chemare în judecată. În mod corect si legal, prima instanță a înlăturat criticile A., constatând participarea acestei întreprinderi la săvârșirea unei practici anticoncurentiale de majorare a tarifului prevăzut in contractele de dispecerizare încheiate cu transportatorii autorizați, practică în măsură să influențeze concurența pe piața relevantă, în detrimentul consumatorului final. Referitor la cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat instanței, în măsura în care va admite recursul și va dispune acordarea unor cheltuieli de judecată, să facă aplicarea prevederilor art. 451 C. proc. civ. cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 16 mai 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 21 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. 1.

Alte aspecte procesuale Asupra excepției nulității recursului, instanța de recurs s-a pronunțat în ședință publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că argumentele invocate de recurenta-reclamantă, prin memoriul de recurs, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Reclamata S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 75/19.12.2017. Prin Decizia nr. 75/19.12.2017 Consiliul Concurenței a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin realizarea unei practici concertate având ca obiect stabilirea tarifelor privind transportul local de persoane în regim de taxi și a serviciilor conexe din municipiul Iași, determinând aplicarea de către majoritatea transportatorilor autorizați din municipiul Iași a unor tarife unice, la nivelul de 1,99 RON pentru tariful de zi, respectiv 2,19 RON pentru tariful de noapte, începând cu ianuarie 2013 și până în septembrie 2017, de către 7 întreprinderi cu activitate de dispecerizare taxi, printre care și reclamanta. Drept urmare, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 36.022 RON, reprezentând 5,583% din cifra de afaceri realizată în anul 2016. În stabilirea sancțiunii s-a reținut o circumstanță agravantă, în sensul că reclamanta a continuat punerea în practică a înțelegerii cu celelalte 6 societăți și după ce a avut cunoștință de declanșarea investigației și, o circumstanță atenuantă, care a vizat contextul legislativ încurajator pentru un comportament anticoncurențial. Înalta Curte constată că problema, pusă în discuție și căreia trebuie să i se dea o rezolvare, este aceea dacă fapta reținută în sarcina recurentei-reclamante poate fi încadrată în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că înțelegerile realizate între întreprinderi, deciziile și practicile concertate sunt interzise, fie că au ca obiect, fie că au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, indiferent dacă sunt săvârșite cu intenție sau din culpă. În speță, Înalta Curte reține că înțelegerea pentru aplicarea aceluiași tarif de distanță de 1,99 RON/km pentru tariful de zi, respectiv 2,19 RON pentru tariful de noapte, realizată de întreprinderile cu activitate de dispecerizare taxi, face parte din categoria celor mai grave încălcări ale legislației concurenței - astfel cum a subliniat și doctrina în materie -, care, prin însăși natura ei, are capacitatea de a restrânge concurența, deoarece practicarea unor prețuri sub această limită nu mai este posibilă, fiind eliminată concurența prin preț, iar dreptul consumatorilor de a beneficia de prețuri concurențiale ca urmare a confruntării dintre cerere și ofertă, este afectat. Prima critică adusă sentinței de fond vizează reținerea, în mod greșit, a faptului că numitul B. a participat la întâlnirea Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante. Înalta Curte constată că prima instanță a reținut calitatea de reprezentant al recurentei-reclamante din coroborarea anumitor mijloace de probă administrate în cauză. În acest sens, s-a raportat la conținutul procesului-verbal încheiat la 24.10.2012 de către reprezentanții celor 7 societăți, la cuprinsul procesului-verbal de constatare și inventariere nr. x/29.10.2015, la extrasul din contractul individual de muncă nr. x/31.08.2012 (depus pe suport electronic, atașat întâmpinării - dosar fond) și la declarația unuia dintre participanții, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL). Calitatea de reprezentant al societății este atestată, pe de o parte de extrasul din contractul individual de muncă nr. x/31.08.2012 din care reiese că numitul B. a avut calitate de salariat al reclamantei, fiind încadrat în funcția de director începând cu data de 01.09.2012, deci anterior întâlnirii Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, iar pe de altă parte, de conținutul procesului-verbal de constatare și inventariere nr. x/29.10.2015 în care s-a menționat calitatea de director, reprezentant al întreprinderii, a numitului B.. Totodată, Înalta Curte, raportându-se la ordinea de zi consemnată în procesul-verbal încheiat la 24.10.2012 care a vizat "discuții privind mărirea tarifului/km la 1,99 RON tarif de zi și 2,19 RON tarif de noapte", precum și la declarația unuia dintre participanții, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL), observă faptul că reprezentantul recurentei-reclamante a participat în mod direct și nemijlocit la înțelegerea privind modificarea tarifelor, alături de alți operatori. Față de aceste aspecte, Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentei-reclamante în sensul că numitul B. nu a participat în calitate de reprezentant la întâlnirea Biroului Executiv al CNTRI din data de 24.10.2012, că nu a avut nicio calitate ori putere de decizie în cadrul societății, susținerile sale fiind contrazise de probele administrate în cauză. În plus, împrejurarea că S.C. A. S.R.L. are ca asociat unic și administrator pe numita C. nu este de natură să împiedice implicarea domnului B. în activitatea comercială a societății. A doua critică adusă sentinței de fond vizează reținerea eronată a împrejurării că S.C. A. S.R.L. a participat la săvârșirea unei practici anticoncurențiale de majorare a tarifului prevăzut în contractele de dispecerizare încheiate cu transportatorii autorizați. Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că sentința recurată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității deciziei contestate. Din conținutul procesului-verbal încheiat la 24.10.2012 de către reprezentanții celor 7 societăți coroborat cu declarația unuia dintre participanții, respectiv E. (reprezentant al S.C. F. SRL) reiese cu claritate faptul că implicarea asociației de intreprinderi, în speță CNTRI, și a membrilor săi (dispecerate de taxi - concurente pe piața relevantă) nu s-a limitat la chestiuni de ordin tehnic, privind calitatea serviciilor, ci a vizat stabilirea tarifului fix pe care operatorii dispeceri urmau să îl prevadă în contractele cu transportatorii dispecerizați și care erau obligatorii pentru aceștia din urmă. Totodată, faptul că tarifele majorate au fost aplicate de către aceste societăți, începând cu ianuarie 2013, astfel cum rezultă din contractele de dispecerizare încheiate, atestă că autoritatea de concurență a încadrat corect faptele săvârșite de recurenta-reclamantă în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996 modificată și completată, fiind sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege. Nu pot fi reținute apărările recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu s-au depășit tarifele maximale stabilite în mod legal de către Consiliul Local al Municipiului Iași, întrucât societățile au fost preocupate să majoreze tarifele de taximetrie pe piața locală în mod concertat, uniformizând aceste tarife, deși tariful de transport călători în regim de taxi nu trebuie stabilit în mod unic. De asemenea, nu prezintă relevanță nici apărările prin care se arată că sunt identice, ca formă și conținut, contractele de dispecerizare, conforme cu cerințele Primăriei Municipiului Iași, acestea neputând fi dovezi în susținerea respectării legii și a inexistenței faptei pentru care a fost sancționată, astfel cum, în mod eronat, susține recurenta-reclamantă. Înalta Curte constată că în mod corect și legal au fost înlăturate și criticile reclamantei prin care a arătat că nu toți operatorii au practicat același tarif, cu referire la S.C. D.. În acest sens, observă că, deși tarifele majorate au fost aplicate de către aceste societăți începând cu ianuarie 2013, abia în anul 2015 și doar pentru un singur transportator autorizat (SC D. SRL) s-a recurs la reducerea tarifelor cu 0,04 RON față de cel stabilit la întâlnirea din 24.10.2012. Totodată, această împrejurare susține declarațiile reprezentantului S.C. F. S.R.L. în sensul aplicării în anumite situații și a unor tarife mai mici cu scopul de a da aparența unei concurențe pe piața relevantă în discuție. În considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.