ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 755/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.05.2018, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, in insolvency, en procedure collective, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea parțială a Deciziei nr. 80/22.12.2017 emise de pârât, cu privire la aspectele privind sancționarea A., iar, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii conform art. 57 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 și art. 54 din Instrucțiunile pentru aplicarea sancțiunilor.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin s entința civilă nr. 101 din 24 martie 2020, Curtea a admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 80/22.12.2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței, numai în ceea ce o privește pe reclamanta S.C. A. S.R.L., și a anulat amenda aplicată reclamantei și a exonerat reclamanta de plata amenzii.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Concurenței, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, arătând în esență următoarele:

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau conține motive contradictorii, motiv de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Instanța de fond preia ca atare afirmațiile A. cu privire la "Susținerile în general ale Consiliului" (pag. 2 din cererea de chemare în judecată), prin care reclamanta pentru a induce ideea că, a fost sancționată exclusiv în considerarea apartenenței la una dintre structurile asociative din domeniu, face trimitere doar la asociațiile ce au acționat ca facilitatori ai înțelegerii anticoncurentiale, ignorând însă constatările Deciziei C. civ. cu privire la implicarea A. - în calitate de concurent pe piață.

Sentința recurată se limitează la a valorifica exclusiv afirmațiile reclamantei, fără a furniza un raționament care să permită decelarea motivelor pentru care au fost înlăturate susținerile prezentate de Consiliul Concurentei în analiza holistică a înscrisurilor aflate la dosarul cazului - relativ la implicarea A. în săvârșirea faptei (conform standardului de probă incident în materia concurentei).

Prin Decizia Consiliului Concurenței răspunderea contravențională a A. a fost reținută pentru propria participare a întreprinderii la schimbul de informații privind prețul minim pentru furnizarea serviciilor de pază umană. În acest cadru, prin raportare la cele reținute de instanța pentru a constata un serios dubiu asupra consistentei probatorii a acuzațiilor, subliniază faptul că, Decizia Consiliului Concurenței precizează explicit (pct. 30 - pag 10) faptul ca aceasta a avut doar calitate de membru al PSS.

Răspunderea A. decurge din calitatea acesteia de concurent pe piața serviciilor de pază umană, ce a participat alături de alte societăți concurente la o înțelegere anticoncurențială având ca obiect stabilirea prețului minim pentru furnizarea serviciilor de pază umană din România.

Așadar, reținerea reclamantei ca parte implicată în săvârșirea faptei nu decurge din simpla calitate de membru al unor asociații de întreprinderi, ci din calitatea sa de concurent pe piață, ce a participat alături de alte societăți concurente la o înțelegere anticoncurențială având ca obiect stabilirea prețului minim pentru serviciile furnizate pe piața serviciilor de pază umană din România.

Fiecare dintre părțile implicate în practica anticoncurențială a participat cu o forma de vinovăție proprie, săvârșind elemente materiale proprii ale faptei, având în acest mod o contribuție distincta si răspunzând individual.

Întrucât răspunderea contravențională a A. este personală si decurge din participarea reclamantei la săvârșirea faptei anticoncurentiale de stabilire a "prețului corect" pe piața serviciilor de pază umană, rezultă că, evaluarea legalității concluziilor Deciziei C. civ. de către instanța de fond nu poate fi apreciată decât prin raportare la probele ce o vizează pe reclamantă, iar nu față de situația altor părți implicate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Instanța de fond nu preia ca atare afirmațiile A. cu privire la "susținerile în general ale consiliului" - aceste susțineri se regăsesc redactate în decizia consiliului atacată, decizie care privește peste 30 de societăți de pază.

Mai mult, instanța de fond, în redactarea hotărârii, în mod corect, citează cele susținute de intimată prin întâmpinare.

Niciun moment, în calea de atac formulată, recurenta nu contrazice elementele esențiale ale acestei spețe - email-ul care a reprezentat momentul de debut al practicii anticoncurentiale era unul neutru -așa cum a reținut în mod corect instanța de fond. În mod corect se arată în considerentele hotărârii, iar recurenta nu contrazice acest aspect.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 485 și urm. C. proc. civ. .

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Înalta Curte reține că, susținerile recurentului sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentului, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului pârât, cât și pe cele ale reclamantei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Instanța de fond nu a preluat ca atare afirmațiile intimatei reclamante, ci a delimitat clar citatele din susținerile reclamantei, ca element esențial în redactarea logică a hotărârii judecătorești.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței, de a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Așa fiind, Înalta Curte reține că, soluția recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinței sub acest aspect.

Referitor la criticile recurentului, în sensul că, "evaluarea legalității concluziilor Deciziei Consiliului Concurenței de către instanța de fond nu poate fi apreciată decât prin raportare la probele ce o vizează pe reclamantă, iar nu față de situația altor părți implicate", Înalta Curte reține că, aceste susțineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în motivele de casare formal invocate și încadrate de recurent, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Astfel, Înalta Curte reține că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente, examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Concurenței împotriva sentinței nr. 101 din 24 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.